1,578 matches
-
și tradiția manuscrisă este net În favoarea in scripțiilor, mai ușor de Întregit. Iată cîteva exemple uzuale din epigrafia latină: Prescurtările medievale sînt Însă adesea incom prehensibile cuiva care nu și-a petrecut mulți ani printre ele. CÎteva exemple, din manuscrisele latinești și grecești: Cea mai veche scriere latină a operelor literare este scrierea capitală, care se distinge În două tipuri: cvadrată și rustică. Aceasta a evoluat din capitala arhaică a inscripțiilor de epocă republicană. Capitala cvadrată, cu uriașele sale litere majuscule
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
literare este capitala cursivă; un exemplu remar cabil Îl constituie un papirus de Herculaneum cu un fragment din De bello Actiaco, În care cuvintele sînt despărțite prin cîte un punct. Filologii s-au lăsat uneori stăpîniți de ideea că manuscrisele latinești și grecești fuseseră scrise numai cu capitale și au Încercat să explice greșelile manuscriselor prin confuzia dintre diferitele litere de acest tip, consi derînd că este suficient să transcrie textul În capitale pentru a-l putea corecta. Situația tradiției manuscrise
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
În secolul al XV-lea. Aceasta are Încă și mai puține abre vieri decît carolingiana și a servit ca model tipurilor de caractere de tipar. Cunoștințele noastre privitoare la codicele grecești medievale sînt mult mai restrînse decît În cazul codicelor latinești. Explicația ține Într-o anumită măsură de cantitatea codicelor respective (cele latinești sînt În jur de douăzeci de mii, cele grecești sînt consi derabil mai puține). Pentru textele grecești, În secolele IV-VIII s a folosit cu precădere, ca și În
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
vieri decît carolingiana și a servit ca model tipurilor de caractere de tipar. Cunoștințele noastre privitoare la codicele grecești medievale sînt mult mai restrînse decît În cazul codicelor latinești. Explicația ține Într-o anumită măsură de cantitatea codicelor respective (cele latinești sînt În jur de douăzeci de mii, cele grecești sînt consi derabil mai puține). Pentru textele grecești, În secolele IV-VIII s a folosit cu precădere, ca și În epoca anterioară, unciala. În această scriere, literele sînt de Înălțime uniformă, cu
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
are fie ceva În minus, fie ceva În plus. I. Apar diferențe calitative atunci cînd copistul confundă litere, silabe sau cuvinte asemănătoare; ia cifrele drept litere sau invers; numele proprii le ia drept comune și invers; ia cuvinte grecești drept latinești; repetă eronat o literă din vecinătate sau anticipează una care urmează; schimbă ordinea literelor, silabelor, cuvin telor; desparte sau leagă greșit cuvintele (e.g. Plaut, Trin., 708: codex uetus: multa ab omina, Scaliger emendauit: multabo mina); distribuie greșit replicile În drame
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
transmiterea textelor, pentru că grupează piese sau capitole Întregi, de mici dimensiuni, considerate la vre mea respectivă de o calitate ieșită din comun. În mod tradițional, se rezervă termenul „antologie“ (ajnqolovgion) pentru o culegere de poezii, iar termenul „florilegiu“ (un calc latinesc, avînd același Înțeles, de „culegere de flori“), pentru texte În proză. Moda alcătuirii unor culegeri de texte care se bucurau de aprecierea intensă a publicului a avut o dublă consecință, perfect ilus trată de Anthologia Palatina: pe de-o parte
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
eJkastou~, dar Valla traduce prin per se tantum, ceea ce ar presupune lecțiunea origi nalului grecesc kaq jeJautou~. Există pentru diverse opere ale lui Aristotel tradu ceri siriene, arabe, latine; pentru Galenus, există tradu ceri arabe și latine; pentru Aratos, traducerile latinești ale lui Cicero, Germanicus, Avienus etc. La această listă se adaugă În mod necesar o traducere grecească, utilă pentru clarificările textului originar, ebraic, și care a funcționat vreme Îndelungată ca bază a traducerii latinești a Vechiului Testament: Septuaginta. În utilizarea
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
arabe și latine; pentru Aratos, traducerile latinești ale lui Cicero, Germanicus, Avienus etc. La această listă se adaugă În mod necesar o traducere grecească, utilă pentru clarificările textului originar, ebraic, și care a funcționat vreme Îndelungată ca bază a traducerii latinești a Vechiului Testament: Septuaginta. În utilizarea traducerilor ca tradiție indirectă nu lipsesc dificultățile de interpretare a posibilelor inexactități for male. Întreaga abordare stă sub semnul relației dintre original și traducere. Din punctul de vedere al restabilirii textului de bază, nu
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
generale cunoscute sub numele autorului lor (prezumat, În unele cazuri): Hesychius, Su(i)da(s), Photios, precum și Etymologicum magnum. Unele nu dau nu mele autorilor la care se referă, altele dau indicații pe care nu le putem controla. Dintre lexicoanele latinești, merită amintite cel al lui Festus (De uerborum significatu) și cel al lui Nonius (Marcellus). SÎnt atestate aici unele hapax legomena din texte (e.g., Catul 68, 61 basso cu sensul pingui, crasso). Excerpte (rezumate, gr. ejpitomaiv) se făceau chiar Înaintea
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
textul originar. Un pasaj din Istoria animalelor, tratatul de zoologie al lui Aristotel, a fost folosit de Pliniu cel Bătrîn În Naturalis historia. Se constată că acolo unde În textul transmis direct apare cuvîntul pneùma („suflare“) În textul latinesc apare fluctus (fluere, „a curge“); se poate deduce de aici că tradiția manuscrisă directă a textului lui Aristotel este coruptă, prin transformarea secvenței rJ În pn: se recon stituie astfel termenul originar rJeùma („curgere“). Centones erau În Antichitate
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
numărul rîndului. Confruntînd comen tariul cu textul, constatăm că la Începutul textului nostru au dispărut cam opt rînduri (Asconius comentează un pasaj care azi nu mai există). Datele stihometrice sînt foarte importante În felul lor. Nu sînt specifice tradiției textelor latinești și gre cești. Biblia ebraică excelează În date stihometrice cu asupra de măsură (textul masoretic indică, pentru fie care carte a Vechiului Testament, numărul de versete, numărul de cuvinte din fiecare carte, chiar numărul de litere, id est consoane). În
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
primul care a susținut că diversitatea de lecțiuni din operă se poate atribui edițiilor diverse ale operei sau chiar variantelor adău gate de autor pe original. Pasquali a demonstrat că aceste variante de autor se găsesc În textele grecești și latinești din ultima perioadă a republicii și, mai adesea, din tim pul imperiului. Dintre exemple, printre cele mai remar cabile sînt epigramele lui Marțial. Dacă lăsăm deoparte c. XII, care a fost publicată puțin după moartea sa, poetul Însuși s-a
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
codice, pe pergament sau hîrtie, care au conservat operele literare ale Antichității clasice se află aproape În totalitate, Încă de la primele decenii ale secolului al XIX-lea, În bibliotecile publice euro pene. Cele care excelează prin numărul și valoarea codicelor latinești și grecești sînt bibliotecile Vati cană, Lauren țiană, Marciană, Biblioteca Națională din Paris, Biblio teca Muzeului Britanic (Londra), biblio tecile din Viena, München, Leiden; vide infra cap. C.4. Biblioteci. În nomenclatura codicelor se pot distinge cinci grupuri. Codicele și-
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Leiden; vide infra cap. C.4. Biblioteci. În nomenclatura codicelor se pot distinge cinci grupuri. Codicele și-au primit numele după biblio teca În a cărei posesie se află (ori s au aflat la un moment dat) sau după numele latinesc (În formă ad jec tivală) al orașului În care se află biblioteca res pectivă sau după numele vechiu lui său posesor sau, mult mai rar, după numele regiunii ori după numele formei sale. Iată cîteva exemple din primul grup: Alexandrinus
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
mai mare au făcut-o incendiile și tulburările aduse de războaie. Cele mai multe s-au păstrat totuși ca apografe (copii directe) sau ca ediții sau colațiuni (corecturi pe alte manu scrise). Iată cîteva exemple (alese dintr-un lung șir de codice latinești dispărute), care indică numai pierderile cele mai importante din tradiția manuscrisă ciceroniană: Vetus Cluniacensis al lui Poggio (cuprindea Pro Roscio Amerino, Pro Cluentio, Pro Murena, Pro Caelio, Pro Milone); originalele și copia lui Poggio pentru Pro Caecina, De lege agraria
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
financiare. În consecință, raportul dintre am bien tul de la Curte și cel din școală a fost vital. În cursul secolului al XIII-lea, universitatea din Paris are un destin extraordinar, menit să influențeze profund toată istoria culturii occidentale. Grație traducerilor latinești, profesorii vin În contact cu operele de filo zofie naturală, morală, metafizică ale lui Aristotel, necunoscute mai Înainte, și cu cele ale comentatorilor arabi, Avicenna și Averoe. Încă de pe la 1230, primele texte aristotelice intră În facultățile de teologie, unde, Începînd
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
la noi termenul bidellus sau bedellus: acest per sonaj din universitățile medievale era important, din moment ce putea fi Însărcinat să controleze dacă pro fesorii Își Îndepliniseră regula mentar Îndatoririle didactice. 4 BIBLIOTECI În vremea noastră, cele mai numeroase și prețioase manuscrise latinești și grecești sînt concentrate În cîteva biblioteci, dominate de cele din Peninsula italică. Cea mai importantă dintre ele este Bibliotheca Laurentiana din Florența (se numește Laurentiana pentru că a fost Înființată pe lîngă biserica San Lorenzo; este numită și Bibliotheca Medicea
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
teca Națională din Leiden (o colecție mai prețioasă pentru zona orientală decît pentru cea greco-romană); Biblioteca Regală din Madrid (Matritensis) deține manuscrise vechi, care, fără a fi numeroase, sînt de bună calitate. În Anglia există trei colecții distincte de codice latinești și grecești: În primul rînd, cea a universității din Oxford (Oxonium: codex Oxoniensis), care se numește Bodleiana (după numele Întemeietorului său); găzduiește aproximativ treizeci de mii de manuscrise, printre care și o serie ajunsă aici ca pradă de război (dăruite
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
german important pentru codice este Wolfenbüttel (Guelferbytana): orașul a avut un principe care, la Începutul secolului al XVI-lea, și-a lăsat moștenire publică toată biblioteca (În jur de douăzeci și opt de mii de volume, Între care zece-douăsprezece mii sînt codice latinești și grecești). Biblioteca, aflată Într-un orășel ocolit de ultimul război, a rămas Într-o stare bună. În Romănia a existat, În secolul al XVIII-lea, o bibliotecă importantă, cea a Mavrocordaților, despre care se spune că ar fi avut
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
fi fost o eroare să apară scris **LIBROS V. Titlul unei opere grecești se poate lăsa În limba greacă: ARISTOTELIS POLIQEIA AQENAIWN QVARTVM EDIDIT FRIDERICVS BLASS LIPSIAE IN AEDIBVS B. G. TEVBNERI MCMIII sau (mai frecvent) se poate da echivalentul latinesc: BABRII MYTHIAMBI AESOPEI EDIDERUNT MARIA JACODA LUZZATTO ET ANTONIUS LA PENNA BSB B. G. TEUBNER VERLAGSGESELLSCHAFT 1986 Seria Euripide a aceleiași edituri atestă abordări dife rite ale relației gramaticale dintre numele autorului și titlul operei. Iată două exemple: EVRIPIDIS HELENA
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
propuse de savanți, dar este de dorit să le selecționeze cu prudență pe cele incluse În ediția sa. Numele filologilor se dau după abrevierile sem nalate În notae. Dacă ajunge să fie citat un nume nou, se folosește În forma latinească, la nominativ, numai pentru filologii care sînt numiți În mod obișnuit așa (e.g., Victorius, și nu Vettori, Camerarius, și nu Kammer meister, Perizonius, și nu Voorbroek), dar se scrie Bentley, Haupt, și nu Bentleius, Hauptius. Se declină Însă În formă
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
la nominativ, numai pentru filologii care sînt numiți În mod obișnuit așa (e.g., Victorius, și nu Vettori, Camerarius, și nu Kammer meister, Perizonius, și nu Voorbroek), dar se scrie Bentley, Haupt, și nu Bentleius, Hauptius. Se declină Însă În formă latinească numele filologilor moderni (e.g.: a Wilamovitzio, Mommseno). Titlurile de reviste nu se traduc În latină (Rhei nisches Museum, nu Museum Rhenanum). Strict logic, ar trebui puse după aparat testimonia ueterum, auctores și imitatores, pentru că sînt legate de text, dar ulterioare
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
coexistă cu articole locale tradiționale realizarea unor vechi activități economice cu elemente tehnice noi (plugul roman, unelte de minerit, mori hidrauluice cuptoare de olar), dar și noi Îndeletniciri: exploatarea păcurei instalații balneare și termice subterane sarcofage din piatră cu pisanii latinești Elementele materiale și spirituale ale modului de viață roman ilustrează progresul general al societății din spațiul daco-moesian și favorizează integrarea tot mai deplină a geto-dacilor În lumea romană (orbis Romanus). Pentru romanizarea spațiului daco-moesian Însă, era necesar ca autohtonii să
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
de dacoromani, mai aveau și două surori care primiseră nume grecoromane, Macaria și Matidia. Romanizarea este evidentă și În cazul lui Iulius Secundinus, veteran de națiune dac, dar care purta un nume cu totul roman. Dovezi asemănătoare conțin multe inscripții latinești descoperite În Țara Hațegului, pe Mureș, Nistru, Olt, Someș, Timoc. Ele confirmă faptul că, pe măsură ce adoptă obiceiuri, credințe, norme romane și nume latine, geto-dacii Învață noua limbă și o uită, treptat, pe cea proprie. Astfel retragerea aureliană va avea loc
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
și cea de la Argeș (În naosul căreia a fost descoperită Însemnarea cu știrea morții sale Întâmplată În anul 6860 (13511352). În 1359, Nicolae Alexandru (1352-1364) Își ia titlul de domn autocrat și Întemeiază Mitropolia Ungro-Vlahiei. Titlul de domn vine de la latinescul dominus, iar poziția sa independentă s-a concretizat prin formula” de sine stătător”. Puterea domnească era considerată de origine divină, exprimată prin apelativul simbolic Io sau prin formula bizantină „din mila lui Dumnezeu”. Atribuțiile domnului sunt foarte largi: este șeful
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]