738 matches
-
Avea o față palidă și părul lui aducea cu o blană. Părintele i-a explicat situația și, fără nici un cuvânt, îngrijitorul ne conduse de-a lungul unui labirint de culoare și scări pe care plutea un miros de ceară și leșie, către o cameră mare în care erau două paturi micuțe, puse cap la cap. Când am văzut pătuțurile, m-am gândit la al nostru, atât de mare și de moale. Aș fi vrut să fiu cu Clămence, în brațele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
supărare, mărite Doamne, că-mi las gura mai slobodă, da’ parcă și mneata prea stăteai toată ziua cu nasu-n cărți! - grăi spătarul Vulture către cel gras cu căciula de jder. Mneata citeai și noi strângeam dările. Dreptate era asta? Veneau leșii, mneata citeai. Pârjoleau tătarii, mneata citeai. Prăpădeau cazacii, mneata scriai. Noroc c-au venit și turcii și te-au schimbat, că eu unul mă săturasem. — Am vrut să fiu luminat, se tângui cel cu căciula de jder, abia ținându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
peste chip. Dar poftiți, ședeți, nu stați în picioare! - și le arătă trei cadâne care țineau trei perini. Nu facem prea bine, luminăția-ta - reluă spătarul Vulture, așezându-se cu băgare de seamă. Dar ce-ați pățit? V-au călcat leșii, cazacii? S-a sculat prostimea? — Ba nu, luminăția-ta, mai rău. Am fost maziliți. Nu se poate! - se indignă viziriul. De cine? — De luminăția-ta - zise timid Barzovie-Vodă. — De mine?! - făcu viziriul. E peste putință! — Ba uite că se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu-l vedeam, da’ îl auzeam câteodată pe coridoare, că-i plăcea să cânte. Știa multe cântece, în toate limbile pe unde umblase el cu războaiele. Lunea cânta polci, marțea ceardașuri, miercurea doine, joia cazaciocuri și vinerea iară polci, că leșii se tot răsculau și le prindea mai ușor melodiile. La prânz, după cum era și firesc, mâncam bine, beam bine și iară ne-apuca toropeala de care îți vorbeam. După-amiază aveam program de voie, cu eunucii. Ședeam și povesteam cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
era o așezare liniștită. Situat la întretăierea drumurilor care legau pe de o parte, partea răsăriteană a Moldovei, pe de altă parte, partea apuseană a Moldovei, orașul era un important punct strategic pentru turcii care voiau să treacă spre nord, leșii care voiau să treacă spre sud, tătarii care voiau să treacă spre vest, cazacii care nu prea cunoșteau corect punctele cardinale, ba chiar și pentru localnicii care trebuiau să stea acasă și să le arate direcția. Nu e de mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
turmei îi e prea cald, el mulge turma când turma mai dă lapte. Un păstor bun poate face dintr-o numeroasă turmă slabă o minunată turmă mică în stare să pască și-n locurile pe unde au trecut tătarii, cazacii, leșii și cine mai trece în general, pe la noi. Am zis bine? Tot mai bine, tot mai bine! - răspunseră boierii. Mulțumit, Sima-Vodă bău cu înghițituri lungi, apoi văzând privirea pofticioasă a paharnicului, îi dădu acestuia paharul să bea și el puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca aceste exemplare să mai adauge lângă pătrățel și un sănătos ,,MUE RAPID“. Codruț 15 iunie 2006 Ascult aproape în fiecare seară Radio France International (RFI) în limba franceză, din două motive: 1. vreau să mai respir și altceva decât leșia FM din România și 2. nu doresc să „pierd“ limba franceză, servindu-mă de aceste instrumente. Iluzorii, franceza o uit rapid, limba maternă și-a recucerit supremația. RFI este un radio foarte la stânga - și nici măcar nu-și dau seama de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
ce trebuie schimbat, în sensul bun al termenului. Dacă aș fi Neptun, i-aș ințepa direct în fund cu tridentul pe porcii ăștia grași ce au distrus totul. Noroc că ne-am apropiat de București și am reînceput să ascultăm leșia subțire a FM-urilor, cea cu care ne-am obișnuit... Mirel 11 iulie 2006 După cum ți-am mai spus, în biroul meu sau mai bine zis în prima dintre cele două camere care comunică între ele, se ține, după un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
al Elenei. Așeză semnul de carte între pagini și abandonă cartea pe noptieră. Tatăl făcea semne presând cu unghia deasupra aliniatului de unde urma să continue lectura. Mama stinse lumina și veni lângă ele. Era caldă, avea carnea pufoasă, mirosea a leșie. Era multă liniște. Elena o prinse de mână și o strânse. Carmina răspunse strânsorii. Era ca și cum și-ar fi vorbit. Nu dormi? Nu dorm. Își controlă respirația. Elena credea că în somn omul respiră mai greoi de aceea sufla des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avantajează deloc. "Și ceai, domnule Popianu, e ceai verde, știți, ceaiul verde..." A dat aprobator din cap, și-a încrețit fruntea și s-a străduit să se arate încîntat și mai ales cunoscător în secretele ceaiului verde. Avea gust de leșie și îi făcea gura ca de tablă. Dacă domnișoara K.F. continua tot așa o să o șteargă cît se poate de repede și îi va face o vizită adevărată lui Hariton. O să găsească el ceva prin beciul personal al ticălosului ăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se poarte cuviincios, că astăzi viața-i grea. Glasurile lor se auzeau numai sâmbăta sara, ca niște țipete de moarte, când mamele săreau asupra lor, îi dezbrăcau, îi făceau albi de săpun și-i vârau cu capul în albiile cu leșie. Altfel, pe strada aceasta, a Prefecturii, stăteau numai familii cumsecade de funcționari. Numai în capăt, spre marginea târgului, rămăsese din vechi un om de rând, un fanaragiu. Îl chema Dorobanțu. În amurg pornea, cu scara trecută pe umărul stâng, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
legămîntului, pe care-L doriți; iată că vine, zice Domnul oștirilor. 2. Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămîne în picioare cînd Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, și ca leșia nălbitorului. 3. El va ședea, va topi și va curăți argintul; va curăți pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămurește aurul și argintul și vor aduce Domnului daruri neprihănite. 4. Atunci, darul lui Iuda și al Ierusalimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
plânge stârpitura, clănțănind din dințișori, înghemuit în polarul beznelor din mine. ă - Nu vreau să-ți văd mutra cenușie, spusesem intendentului, care-l face și pe încasatorul la Crematoriu, plătindu-i cotizația pe zece ani înainte. Avea chipul de culoarea leșiei și mă privea cu ochi înveninați, supărat fost, în loc să fie mulțumit că-l scutesc de alte drumuri. - Și ține minte! continuai, deschizându-i ușa de la scară. Întregul personal în cap cu domnul director vor fi de mult praf și pulbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fiecare în țucalul respectiv, înșiruiți de-a lungul zidului, atunci când mă vor duce la prăjit! ă Iată-l totuși intrând în haine negre, cu mâinile uriașe în mănușile cazone. - Vă rog părăsiți camera, se adresează, hotărât, intendentul cu obrajii de leșie, celor de față. Și neamurile trec în bibliotecă discutând evenimentul de aprindere. - Ista-i acela care zicea că ne supraviețuiește, rânjind intendentul, privindu-mă de sus. Pătura nu-mi mai acoperă trupul. Când unul din ei râde, încerc în van
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de capul raclei, face opintirea lor zadarnică. - Se desprinde cleiul de la căpătâi, își dă avizul unul dintre ei și acum toți trei, dezorientați o clipă, mă privesc cu ură și necaz. Intendentul se bate cu palma pe obrazul de culoarea leșiei, fluieră a pagubă și mă înjură de mamă. - Da’ mă-ta ce cusur are, vreau eu să-l întreb. Nu-mi simt însă limba și renunț de bunăvoie la scandal. - Dă fuga jos la șofer și adu manivela, zice gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
făcut eu, Costina, această casă cu banii mei,... treidzăci de lei din munca soțu-miu, Mateiu,... Iar cu părintele, egumenul, m-am tocmit cu doi lei numai de an de loc. Iar casa s-au făcut când au venit Moiseiu cu leșii de-au prădat Chervăsărie în dzilele lui Costandin sân (fiu n.n) Duca vodă”. Numai că un oarecare Todor a făcut “niște zapise fără știre mea, dece acele zapise să nu să bage în samă... Așa mărturisescu eu, Costina, cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ora stabilită. Mai puneți la socoteală că într-una din duminici Her Vater a descoperit în cristelnița dosită într-un ungher al amvonului niște chiloței de copil urât mirositori, cu urme de netăgăduit că se scăpase pe el. Și atunci leșii, deși mai numeroși, au fost nevoiți să accepte modificarea programului. Din cauza lui Woiceh al nostru și a neglijenței voastre trebe să stăm la Liturghie până la ora 1430, că pân' la 1100 nu era bine, îi dojeneau polonezii pe părinții copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spun, măi cinstiți gospodari, că la lipovenii noștri cuvântul copcă nu înseamnă numai gaura ceea în gheața râului ori a iazului, ci și săpătură, îndeletnicire cu săpăturile. Înțelesul aista al cuvântului l-au împrumutat de la noi și mai toți românii, leșii, maloroșii și șfabii care fac asemenea lucrări în folos personal ori pentru a dobândi un anumit câștig. Așa ceva am făcut noi încă de când ne-am așezat pe pământurile aistea românești, izgoniți fiind de samavolniciile țarului Petru din ținuturile noastre. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
praf numit DDT. Cu ajutorul acestui praf s-a obținut lichidarea aproape în totalitate. Însă și astăzi mai apar cazuri de persoane care au păduchi. Pe lângă DDT-eu se mai folosea pentru păr gazul lampant, spălatul și fierberea obiectelor de îmbrăcăminte cu leșie, adică apă clocotită trecută prin cenușa din vatră și apoi strecurată prin leșier, o pânză care lăsa să treacă doar apa, reținând cenușa. După război, veneau prin sate și școli echipe de deparazitare. Aveau un aparat ca o stropitoare de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
rafturilor pline și înalte până în tavan ale arhivei Curții de Casație, în care-și petrecuse 47 de ani de viață. Un acces de claustrofobie începu să-i tulbure mintea, când se opri în fața unui zid înalt și orb, de culoarea leșiei. În continuarea potecii, dar vertical, pornea o scară de incendiu cu trepte lipsă și semicercuri de sârmă care te împiedicau să cazi pe spate. Urcă anevoie prin trupul de omidă al scării, oprindu-se des. Jos imaginea se schimbă. Verdele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
parte nefolosite de pe vremea mamei sale, ce se odihnește acum Întru Domnul, acoperite de-o mâzgă cenușiu-cafenie ce părea că a pătruns În interiorul metalului și ceramicii și nu putea fi Înlăturată nici cu nisipul umed, nici cu cenușa amestecată cu leșie, nici cu detergenții mai noi apăruți puzderie după revoluție. Lingurile și farfuriile stăteau strâns lipite unele de altele și, dacă voiai să te folosești de ele, trebuia să apelezi la lama unui cuțit, altfel riscai să le Îndoi sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ori se producea o astfel de criză, Bernarda se Închidea În camera ei din partea din spate a apartamentului ca să plîngă zile În șir și se jura că se omoară cu otrava pentru șobolani sau că are să bea o sticlă de leșie. Barceló, după ce Își epuiza toate tertipurile de persuadare, se speria de-a binelea și trebuia să-l cheme pe lăcătușul de serviciu ca să deschidă ușa camerei și pe medicul său de căpătîi ca să-i administreze Bernardei un sedativ pentru cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
oameni, încearcă să-și stăpânească bătăile inimii, nu a dormit toată noapte, s-a foit, doar spre dimineață a adormit într-un somn rău, s-a trezit cu o durere cumplită de cap, cu amețeli și cu o senzație de leșie în gură. A exersat toată ziua având senzația că are câlți în loc de creier, s-a plimbat ca o somnambulă pe străzile orașului, nu-și găsește liniștea oricât își impune să fie calmă, să transfere toată suferința undeva în spatele ei, s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de Șeptelici hatmanul și Goia postelnicul tocmai când voia să fugă peste Prut de frica aceluiași padișah, care s-ar fi răzbunat pentru moartea lui Skimni-Aga, trimis asupra Iașilor tocmai să-l prindă pe el, trădătorul care se aliase cu leșii.” De ce ai amintit de acest domn, părinte? „Citește cu luare aminte suretul de pe uricul lui Gașpar Grațiani din 12 aprilie 7128 (1620), tradus de „Pisah Grigoraș sin Vasile uricariul de pe sârbie românește, let 7235 (1727), februarie 28.” și te vei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
te gândești, părinte. La cele povestite de Ion Neculce în „Letopisețul Țării Moldovei” privitoare la Duca vodă. „Ce spune cronicarul? Fii bun și povestește-mi și mie”. Apoi mai curând ți-aș citi, părinte ce scrie Ion Neculce: „Și intrând leșii și căzacii și moldovenii, (în conacul din Domnești n.n) au luat pre Duca-vodă și pe alți boieri, pre toți dezbrăcându-i, i-au lăsat cu pieile goale...ș-au dus pe Duca vodă în Țara Leșască, și acolo au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]