27,128 matches
-
crede, și pe drept cuvînt, că nu se mai citește literatură în primul rînd pentru că scriitorul nu mai știe cum arată publicul cititor contemporan - care este adică Omul începutului de secol XXI și cum ar putea fi el interesat în lectură altfel decît prin miriade de adresări separate pieselor de mozaic din care e alcătuit. Romanele sale ilustrează ultimele lupte date de literatura ficțională cu anonimatul care o cotropește. Șansa literaturii nu este cadrul formalizat, nu este manualul, ci acela informal
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
viitor însă eliberat de toate imposturile partizane și deschis la adevărata utopie. Ar merita să cităm integral valul de chemări răzbunătoare și potopul de cuvinte eliberate. Tot tineretul lumii se poate regăsi și acum în acest incendiu superb. Pentru plăcerea lecturii, iată cîteva perle Dada: «Sînt împotriva sistemelor, cel mai acceptabil dintre sisteme este acela de a nu avea, din principiu, nici unul ș...ț» Avem nevoie de opere puternice, drepte, precise și pentru totdeauna neînțelese. Logica înseamnă complicație. Logica este întotdeauna
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
teza editorialului și anume că Agîrbiceanu a fost deposedat de originalitatea prozei sale de către prestigiul dobîndit de opera unor prozatori cu care Agîrbiceanu avusese similitudini tematice ori artistice. Doar că i se pare nedreaptă. S-ar fi așteptat ca o lectură actuală s-o repare. Ceea ce dl George nu pare a fi înțeles din editorialul cu pricina este că exact aceasta este lectura nouă propusă și anume greutatea de a-l mai citi pe autorul lui Popa Man altfel decît ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
Agîrbiceanu avusese similitudini tematice ori artistice. Doar că i se pare nedreaptă. S-ar fi așteptat ca o lectură actuală s-o repare. Ceea ce dl George nu pare a fi înțeles din editorialul cu pricina este că exact aceasta este lectura nouă propusă și anume greutatea de a-l mai citi pe autorul lui Popa Man altfel decît ca pe un epigon paradoxal, adică al unor scriitori pe care i-a precedat și influențat. l De la Iași ne sosește o agreabilă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
știute, l-a publicat abia în anul 2003. Liviu Antonesei, autorul postfeței are perfectă dreptate atunci cînd spune că Mortido este un roman care, pentru a fi înțeles, trebuie citit de mai multe ori, cu aplicarea unor grile diferite de lectură. La o primă lectură cititorului îi va lua cam o jumătate de carte pentru a înțelege regula jocului din punct de vedere narativ (evenimentele sînt privite și relatate de doi naratori, situați, simbolic unul în cîrca celuilalt, ale căror voci
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
abia în anul 2003. Liviu Antonesei, autorul postfeței are perfectă dreptate atunci cînd spune că Mortido este un roman care, pentru a fi înțeles, trebuie citit de mai multe ori, cu aplicarea unor grile diferite de lectură. La o primă lectură cititorului îi va lua cam o jumătate de carte pentru a înțelege regula jocului din punct de vedere narativ (evenimentele sînt privite și relatate de doi naratori, situați, simbolic unul în cîrca celuilalt, ale căror voci și perspective se interferează
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
timpurilor narațiunii, pentru că unul dintre cei doi naratori, Fra, este mort în timpul prezent al relatării; s-ar putea spune de aceea că este vorba despre o relatare prezentă făcută pe baza unei relatări anterioare; dintr-o primă - și, deocamdată, singură - lectură a cărții nu-mi dau seama cu precizie dacă cele două voci narative ilustrează, pe axa temporală, stiluri specifice cum ar fi tradiționalism vs. modernism vs. postmodernism). De cele mai multe ori cele două voci narative își fac simțită prezența la nivelul
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
este structurat discursul epic, stilul povestirii și prea puțin de trama narativă propriu-zisă. Liviu Antonesei are încă o dată dreptate atunci cînd observă că romanul lui O. Nimigean „are poveste” dar, spre deosebire de el (e drept, îmi întemeiez observațiile pe o singură lectură a cărții) nu cred că aceasta are vreo miză semnificativă în economia cărții, așa cum a fost ea gîndită de autor. Personajul Abăza, fost securist, este un soi de Jack Spintecătorul al tranziției care ucide tot ce îi iese în cale
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
dintre cele mai pretențioase. Este un roman dificil de citit, la sfîrșitul căruia nu poți fi niciodată sigur că ai înțeles exact ce a vrut să spună autorul, dar care, pe de altă parte, oferă un sens, o grilă de lectură acceptabilă, chiar și pentru cititorii inocenți în chestiuni de naratologie (pretextul narativ, acțiunea de policier nu pune nici un fel de probleme de lectură, iar dezmățul sexual al Cordulei va face cu siguranță deliciul adolescenților și nu numai). Prozatorul O. Nimigean
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
a vrut să spună autorul, dar care, pe de altă parte, oferă un sens, o grilă de lectură acceptabilă, chiar și pentru cititorii inocenți în chestiuni de naratologie (pretextul narativ, acțiunea de policier nu pune nici un fel de probleme de lectură, iar dezmățul sexual al Cordulei va face cu siguranță deliciul adolescenților și nu numai). Prozatorul O. Nimigean are toate calitățile poetului O. Nimigean. Inteligent, cu o perspectivă mereu lucidă asupra complicatului mecanism narativ pe care îl construiește, el scrie un
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
sexual al Cordulei va face cu siguranță deliciul adolescenților și nu numai). Prozatorul O. Nimigean are toate calitățile poetului O. Nimigean. Inteligent, cu o perspectivă mereu lucidă asupra complicatului mecanism narativ pe care îl construiește, el scrie un roman după lectura căruia cititorul va rămîne cu foarte puține certitudini și foarte multe întrebări. Ceea ce nu este deloc un lucru lipsit de importanță. O. Nimigean, Mortido, cu o postfață de Liviu Antonesei, Editura Versus, Iași, 2003, 132 pag.
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
atinge contemporaneitatea, spațiul medieval plin de primejdii și de coincidențe tragice constituie substanța Mizerabililor lui Victor Hugo, eroii pastorali își schimbă doar hainele în romanele lui George Sand, cavalerii idealiști ajung pînă în paginile lui Dostoievski. În „marele secol” francez, lectura preferată a publicului o reprezentau romanele cavalerești și pastorale. Ceea ce face originalitatea fiecăreia dintre cele patru vîrste ale romanului european este dat de geniul individual al marilor romancieri, fiecare dintre ei capabil să propună „o ipoteză substanțială asupra naturii și
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
Polirom, Iași, 2003), Ștefan Agopian a ales drept moto o afirmație făcută de Ernesto Sábato într-un interviu din 1985: “Se poate spune orice despre un vis, dar nu că este minciună.” Putem găsi, firește, aici o posibilă cheie de lectură a istoriei lui Fric (călugărul armean, cel cu privirea rece, albastră, care îi umplea de fiori pe ceilalți călugări) și în egală măsură putem intui mișcarea dublu direcționată a unei proze prea puțin compatibile cu venerabilele (vulnerabile!) distincții de tipul
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
înțelege pe deplin. Mai citește odată ce a scris. Scutură din cap. Ceva nu merge” (p. 44) Les incertitudes du language, ar putea comenta Jean Paulhan aceste rînduri care fac cît un eseu despre relația scriitor-cititor, limbajul metaforic și, eventual, criza lecturii. Cu dicționarul într-o mînă și romanul lui Nicolae Breban în cealaltă biata fată își continuă corvoada pînă cînd, ca într-o proză suprarealistă, este strivită izbăvitor sub roțile unei mașini. Tonurile minore în care naratorul prezintă tragedia îngroașă aspectul
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
1913, în loc de 1914. Suportând și această erată georgeană, sunt sigur că veți concretiza în mod remarcabil proiectul dv. de istorie literară. Aveți fler de a discerne între elogii banale și obiecții tendențios-minimalizatoare. Vă doresc succes și vă asigur de promptitudinea lecturilor mele „fidele” și „respectuoase”. Ion Trancău profesor pensionar, din Târgu Jiu
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
textele încredințate „Convorbirilor”, media relațiile lui cu Iacob Negruzzi, îi era sprijin moral, confident (chiar și în chestiuni amoroase), sfătuitor juridic și reprezentant. Foarte interesantă e, de pildă, scrisoarea în care ieșeanul îi relatează autorului din București cum a decurs lectura cu glas tare, de către Titu Maiorescu, a manuscrisului Scrisorii pierdute, în salonul literar din casa lui Iacob Negruzzi: „Seara erau de față Nicu Gane și soția cea rătundă, Raletti cu nevasta, D-na Heege - bătrână și fiica ei D-na
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
haosului pe care îl instalează „politicianismul deșănțat” este activitatea lui Ion Ghica, omul politic reprezentativ pentru timpul-epocă al romanului; prințul de la Ghergani este omul secolului XIX, „jumătate feudal, jumătate capitalist”, crezînd, însă, „pînă la fanatism” în progres, intelectual subtil, cu lecturi și replică, politician abil, om echilibrat, analizîndu-și cu luciditate structura umană, reușind să se domine atît cît trebuie, puțin romantic, așa cum stătea bine unui patruzecioptist: Ghica este personajul care își anexează epoca. Fostul bei de Samos este principalul actor din
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
se cerea acelor spirite era popularitatea, dar și eficiența. Să nu uităm că portretul lui Cuza este făcut, în principal, de prințul Ghica, cel care se considera încă îndreptățit la succesiunea tronului; Cuza este un personaj ca oricare altul și lectura sa nu se poate face decît în și prin textul romanului, înțeles în specificitatea sa. Formula epică, declarat balzaciană („Ce să facem? Marchiza se încăpățînează să iasă la ora cinci. Și în funcție de acest obicei al ei se scrie istoria...”, notează
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Cât privește cele două mode ale exhibiționismului sexual și a poeziei cucerniciei creștine, autorul constată amar caracterul lor pasager și pericolul transformării lor de către obscuri pretendenți cu veleități literare în așa-numita artă culinaristică. Cinci poeți în cinci feluri de lectură O consecință directă a faptului că cele două cărți reunesc articole independente este discutarea neomogenă și în registre diferite a autorilor, cel puțin în volumul dedicat poeților. Astfel, secțiunea Gellu Naum se află sub semnul evocării omului, nu a operei
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
înțelegerea cărții lui Gabanyi, și anume chestiunea surselor acestor rapoarte de țară, extrem de importante în activitatea Europei Libere: în vreme ce societatea românească se îndrepta din ce în ce mai accentuat spre o “oralizare” generalizată, informațiile circulau de la gură la ureche, zvonul era o instituție, iar lectura printre rînduri, o disciplină academică, undeva, la sute de kilometri depărtare, niște oameni citeau ziare și reviste de pe Dîmbovița, interpretînd fotografii de presă și declarații oficiale, încercînd să pună cap la cap un adevăr la care n-aveau acces direct
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
loc pentru spiritualitate. Inconsistența raționamentului mă frapează din nou pentru că autorul observa, cu câteva rânduri mai înainte caracterul de “mașinărie perfect fiabilă” al actului sexual din pornografie (?!). Așa că mi-am spus, ca metroul londonez, “mind the gap” și am abandonat lectura. Adrian N. Mihalache, Demonul dimineții. Exerciții la computer solo, București, Editura Vinea, 2003, 367 pag. Andrea Dworkin, Pornography: Men Possessing Women, London: The Women’s Press, 1981.
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
spună autoare de literatură pop: „Înainte de a apărea cărțile mele, rar vedeai în Portugalia oameni citind în transportul în comun și, mai rar, portărese sau chelneri scufundați într-un roman. Consider că mi-am ajutat concetățenii să se întoarcă spre lectură. În patru ani, am vîndut 500.000 de exemplare. Socotind că fiecare din ele a fost citit de cel puțin două persoane, asta face un milion de cititori. Adică 10% din populația Portugaliei!”. Prima sa carte, intitulată Știu eu?, și-
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
povestiri ce au urmat au o linie epică asemănătoare: un bărbat de vîrstă și condiție socială medie este, în urma unui eveniment neprevăzut, smuls cu brutalitate din rutină. Odată declanșat procesul de ruptură, eroul rătăcește prin labirinturi. Parcursul e susceptibil de lecturi plurale, căci Kobo Abe se joacă simultan cu genuri diferite: roman polițist, poveste fantastică sau filosofică, S.F., căutare inițiatică, autoanaliză... Nu altfel se întîmplă și în ultima sa carte, scrisă cu puțin timp înaintea morții, în 1993, pe cînd era
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
timp înaintea morții, în 1993, pe cînd era grav bolnav: Caiet Cangur (tradusă recent la Gallimard). Toți funcționarii unei întreprinderi sînt obligați să propună cîte un nou produs. Eroul romanului sugerează un Caiet Cangur, după o vagă idee legată de lectura unui articol despre marsupiale. De a doua zi încep să-i crească din pori tije vegetale comestibile și pentru bolnav începe o călătorie coșmarescă prin regiunile obscure ale infernului. Îmbinînd absurdul cu hiperrealismul și o veselie mordantă cu pasaje elegiace
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
să fie onestă. Dacă intră vreun calcul în ea, acesta nu poate fi decît de natură, să zicem, morală: e imposibil să nu ții uneori seamă de contextul social și personal în care se află autorul (și cartea lui). O lectură e un raport mai complex decît se crede, nu doar cu un text, dar cu un om, nu doar cu litera, dar și cu spiritul cărții, care e vie și trăiește într-un anumit mediu. Recenzia n-are un algoritm
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]