681 matches
-
acela... Și acum am să-ți spun eu cum să-ți stingi focul beției! Că asta-i boală, Toadere... Pe mulți i-am scăpat eu 149 de patima asta, așa că... Ia stai colea lângă foc, să te încălzești. Îi fi lecuit matale pe cine îi fi lecuit, da’ eu n-am nevoie de leacuri! Să nu spui asta, că nu știi ce spui. De la multe se întoarce omul singur, dar de la beție și de la moarte nu se poate întoarce... Așa că eu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spun eu cum să-ți stingi focul beției! Că asta-i boală, Toadere... Pe mulți i-am scăpat eu 149 de patima asta, așa că... Ia stai colea lângă foc, să te încălzești. Îi fi lecuit matale pe cine îi fi lecuit, da’ eu n-am nevoie de leacuri! Să nu spui asta, că nu știi ce spui. De la multe se întoarce omul singur, dar de la beție și de la moarte nu se poate întoarce... Așa că eu am să-ți fac niște fierturi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
casa Dochiței nu n-ar fi putut 159 scăpa de privirea ei, care îl legase de mâini și de picioare parcă. Asculta vorbele ei ca și cum s-ar fi aflat în biserică la sfânta liturghie. Vreau să știu că te-ai lecuit de patima beției, Toadere. Atunci nimeni n-a fi mai bucuroasă ca mine că am reușit să te scap de năpastă. Pentru un moment, Toaibă s-a văzut acolo... pe front, în liniile dușmane, când nimeni nu te putea ajuta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tragedia lui Lenin, ca înainte de a vedea roadele muncii sale, a trebuit să se cufunde pentru totdeauna în întunericul minții care lucrase prea mult și năzuia pentru repaus. Au fost speranțe de însănătoșire, medici mari veniți din centrele Apusului să lecuiască pe domnitorul neîncoronat al Rusiei dar totul a fost în zadarʺ... ...Ziarul, tot după obiceiul timpului, avea ș i Fo ița în care se publicau de toate... Iată ce se scria în Foița la Cuvântul Țărănimii din 5 august 1934
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
un stâlp îl reprezenta pe Sf. Petru cu cheile. Mori de vânt și fântâni de piatră, după moda turcească. La amiază ajung la alt han: Tatomirești. Pentru că erau în misiune, stau de vorbă cu evreii în trecere. Pe unul îl lecuiesc, zic. Cu altul discută despre Biblie și Talmud. „Cu cât înaintăm, cu atât priveliștea devenea mai int eres antă. Înainte de a ajunge la Vaslui, o minunată vale deschisă, cu livezi pe dealurile-i împădurite. Noaptea târziu au ajuns la Vaslui
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
am să fiu muzicant de meserie, deși cântam la vioară de cinci ani, și curând după aceea descoperisem violoncelul. Dar eram pasionat de științele naturale, îndeosebi de entomologie, în primul rând de fluturi. Și de pasiunea aceasta nu m-am lecuit nici până în ziua de azi. Dar după ce-am citit povestirea de care-ți vorbesc, viața mea a fost schimbată. A trebuit să devin muzicant. Am simțit, am știut că numai arta, în cazul meu muzica, mă va putea vindeca
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu vine apa, omule! Până ce au să ajungă ca mine, au timp să aștepte. Zicând acestea, și-a băgat luleaua în chimir și a pornit către ei, târându și ciubotele prin colbul drumului. Ce durere aveți, oameni buni? Spuneți. Vă lecuiește Pâcu cât ai bate din palme. Uite-te la el. Pe lângă că îi o pacoste pentru carele încărcate, o mai face și pe doftorul - a vorbit moș Dumitru, privindu-l șiret. De ce sunt o pacoste, Dumitre? a întrebat Pâcu, cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la descântecul tău trebuie și câteva chicușuri din balerca răzămată de hornoaica crâșmei? Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură. Ce mai? Ai pus degetul pe rană. Stiam eu cine-mi ești, Pâcule. Pe tine nu te pot lecui șapte babe, dar o dușcă de rachiu face minuni. Vrei chiar să știi tot ce mă doare? Spune, Pâcule! Spune, nu te sfii. Ca în fața popii. Află, Dumitre, că mă doare-n cot de părerea ta. Ha! H!a Ha
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Stim că Aizic ne-o primit la cărăușie, dar nu știm ce pretenții are de la noi... Păi asta-i întrebarea, flăcăii tatii. Că nu știți ce pretenții are jupân Aizic de la voi. Spune-le tu, Pâcule, și au să se lecuiască de cărăușie! Ai dreptate, Alecule. Aizic v-o primit la cărăușie, dar știți cum? Cum, moș Pâcule? au întrebat cei doi. Pe jos,flăcăilor! Pe jos! Să rupeți măcar zece perechi de ochinci - a sfârșit vorba Pâcu, într-un râs
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
simt o sete adevărată, Pâcule. O sete de catană. Oare Costache mai are vinișor din cel împărătesc? Sau... Pe lângă dorul de vin, eu am dus și aleanul după ochii Măriuței, bat-o norocul s-o bată. Când ai să te lecuiești tu de pofte păgânești, Pâcule?... De ce să mă lecuiesc, Dumitre? Doar nu-s bolnav... De gânduri și vorbe de aiestea. Apoi că doar cu visele și vorbele am rămas, Dumitre. Vorba ceea: „Câinele care latră nu mușcă”, Pâcule. Tu nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Oare Costache mai are vinișor din cel împărătesc? Sau... Pe lângă dorul de vin, eu am dus și aleanul după ochii Măriuței, bat-o norocul s-o bată. Când ai să te lecuiești tu de pofte păgânești, Pâcule?... De ce să mă lecuiesc, Dumitre? Doar nu-s bolnav... De gânduri și vorbe de aiestea. Apoi că doar cu visele și vorbele am rămas, Dumitre. Vorba ceea: „Câinele care latră nu mușcă”, Pâcule. Tu nu vezi că doar luleaua și vorbăria au mai rămas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce se auzea până la câteva poște. După primul pas făcut printre fustele Înflorate, s-a auzit glasul uneia dintre țigănci. Un glas care i se părea cunoscut... ― Hooo! Mooo! Ho! Uiti la domnu’ doctoru’. Parcă-i ceal ci m-o lecuit pi mini. Atuncea, În satu ceala... Cum Îi spuni fă? Homârla... ― Nu. Nu! Pomârla Îi zâci - a intervenit o țigăncușă tânără și frumoasă de Îți lua ochii! ― Da! Da! El Îi, mânca-i-aș! Domnu’ doctoru’! Bunule! Dumnezău ni te-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dreptate. Îmi Închipui că și eu sunt În atenția acestor nemernici. ― Ce este de făcut, domnule profesor? Cum Îi ținem departe de noi pe aparținătorii celui operat? De fapt, pe piranda lui, care va veni mereu să insiste „să-l lecuim cât mai repede”. ― Lasă-mă pe mine să pun treburile În ordine. Întâi, să-l pun la treabă serioasă pe acest filfizon „trimis de sus”. Apoi, să i-l dau În primire pe cel operat cu tot cu piranda lui și... ― Am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
redeschis vorba: ― Amu’ di grăit am grăit noi, da’ am șî eu o Întreabari: ― Te ascult: ― Cum rămâni cu obrazu’ nostru fațî di matali, domnu’ profisoru’ șî di domnu’ doctoru’... pi cari Îl știm de-o viațî. El m-o lecuit șî pi mini... Profesorul și-a amintit de Întâmplarea de la Pomârla privitoare la țigancă, povestită de Gruia... Întrebarea era cum să iasă din lațul aruncat de pirandă... ― Spune-mi, te rog, unde ai casa? În ce sat? ― Apâi casa noastrî
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avea mai multă grijă de bătrân... În cele din urmă, foindu-se pe scaun și frecându-și mâinile, piranda a continuat: ― Noi toatî cimotia ti rugăm sî Îl laș’ pi barbatu’ meu sî vii acasî, cî de-amu’ s-o lecuit... Asta numa’ dacî vrai... Doctorul s-a uitat repede la ceas. ― Ooo! S-a făcut târziu și trebuie să fiu În salon. ― Domnu’ doctoru’. Bunule! Ti rog sâ-i dai drumu’ lu’ barbatu’ meu acasî... ― Să vorbesc Întâi cu profesorul și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el acasă și seara, cam pe întuneric, se duce la Gritas și-i spune: - Măi, domnule Gritas, am venit să te întreb, ce vrei să faci cu pielea vacii, căci am prins-o iarăși și așa cum ți-am spus, am lecuit-o să-mi mai distrugă munca... - Văleu, măi Ghiță, da’ de ce nu mi-ai adus-o acasă s-o învăț eu minte... mânca-o-ar lupu’ de haram s-o mănânce! - Ce s-o mai mănânce lupul, că lupul nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Înțeleg ce a vrut să spună E. când m-a rugat să „mă cobor pe pământ“, să nu mai fiu „poet“; da, atunci am fost distrus, intrigat la culme, căci nu știam ce-ar fi trebuit să fac ca să mă lecuiesc de boala gravă de a fi „poet“. Câteodată, vorba unei femei cochete poate distruge un destin! (luni) Am o poftă perversă, când văd părul frumos desfoliat al unei femei, să mă apropii cu nările lacome, să-i surprind parfumul intim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vreau să fiu eu. (Vezi câte expresii ți-am preluat!) Nu știu ce numesc alte femei fericire, dar eu nu leg acest lucru exclusiv de bărbat. Mă spovedesc acum ție, În speranța că voi scăpa de obsesia ta. Poate așa mă voi lecui. Ciao. Aura Dragă Martin, Trebuie să-ți povestesc ce s-a Întâmplat atunci, după ce tu m-ai părăsit. În aceeași zi, disperată, am plecat pe munte cu intenția să mă sinucid. Ajunsesem pe traseul alpin de la Predeal fără să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe aici? Domnul tânăr îi șopti două cuvinte. Ministrul continuă, trecând înainte mulțumit: ― A, da... Da! Vasăzică ați fost?... Bine. Atunci dumnealui v-a spus ce trebuia. Să-l ascultați, că vă cunoaște toate păsurile și știe să vi le lecuiască... Coborî încetinel pe treptele de marmoră. Țăranii rămaseră cu căciulile în mână. Lumea se risipi, parc-ar fi apus soarele. ― Apoi hai să plecăm că pe aici am isprăvit! făcu Petre. ― Hai, hai! bâigui Luca Talabă, înfundîndu-și căciula pe cap
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te chinuie. La urma urmei, nu suntem și noi un fel de sinucigași ? Arătă spre pahar : Până și poșirca asta de-o îndoaie cu apă Șofronică... Vrem să trăim mai bine și tot rău facem. Pe de-o parte, ne lecuim, pe de alta, ne vătămăm. Că tot veni vorba, n-ai o țigare ? — Nu prea fumez. Mai bine dau pe mâncare. Șofronică se apropie, cu mers legănat, scoțând din buzunarul șorțului pătat cu grăsime un pachet de țigări. — Suntem firmă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acolo, ca lumea să nu uite niciodată, să nu se mai repete ce-a fost. Așa au rămas aici, să doarmă până le mănâncă rugina, dar pot și să învie și să se năpustească iar asupra orașului. Nu ne-am lecuit de tot. Dar ce știi tu, Aurică, erai mică pe atunci. Ba mi-aduc aminte. Când mirosea a portocale era Crăciunul. Aveam un prun în fața blocului, visam să dea portocale... Întunericul se îngroșase. Un firicel de vânt muta frigul dintr-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niște simple prevestiri, altminteri lumea nu se schimbase. Și nici alte semne nu mai văzu, nici măcar resturi de măr. Timpul și spațiul se bifurcaseră și fiecare alesese o altă cale. Lipsit de călărețul de bronz, atriul părea acum mai larg. Lecuiți de crengile uscate, gutuii se pregăteau să înflorească. Lespezile străluceau, ca după maslu. Abia atunci văzu, la doi pași, cununa din care ieșeau cuiele, ca niște spini. Se simțea plin de bunătate, dar și de tristețe în lumea cea nouă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un CV și ei se ocupă de tot... Cum Cosmina ezita să ia hârtia, Efrem i-o îndesă în buzunar. Apoi desprinse un celuloid de pe ecran. — Ia și asta. Portretul artistului în tinerețe. În orice caz, dacă vrei să-i lecuiești frântura de la tâmplă, să n-o faci cu bidineaua, ci cu o pensulă subțire. Altminteri, mai mult o să vatămi decât o să lecuiești. Ieși îngândurată, ferindu-se în ultima clipă din calea tărgilor purtate în fugă și a brancardierilor care cereau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un celuloid de pe ecran. — Ia și asta. Portretul artistului în tinerețe. În orice caz, dacă vrei să-i lecuiești frântura de la tâmplă, să n-o faci cu bidineaua, ci cu o pensulă subțire. Altminteri, mai mult o să vatămi decât o să lecuiești. Ieși îngândurată, ferindu-se în ultima clipă din calea tărgilor purtate în fugă și a brancardierilor care cereau, în gura mare, să li se facă loc. Se strânse în pardesiu și se opri o clipă, în buza trotuarului. De aceea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cosmina îl lăsă până ce se opri singur. Sunt prea mulți oameni jos, spuse el, într-un târziu. Nu poți să le vorbești tuturor deodată și nici ei nu te ascultă. Acolo sus e ca pe un munte, poți să te lecuiești. Eu am visat că urcam încet către balconul tău. Chiar tu îmi arătai drumul. Era, într-adevăr, foarte sus, deasupra orașului, chiar mai sus decât blocurile cele mai înalte. N-aș fi crezut, nu are mai mult de cinci etaje
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]