4,107 matches
-
e la a doua rotație, se izbește de el, vasul îl lovește dureros în picior. Se prăbușesc împreună, prinși în plasa care acum îi acoperă. Bîrnele frînte trosnesc, cad bucăți de tencuială udă. Deasupra lor, peretele nesprijinit începe să se legene. - Cărați-vă de-acolo!, strigă santinela. Dar eforturile de a se îndepărta ale perechii încîlcite în plasă fac peretele să se clatine și mai violent. - Am încurcat-o, tremură doctorul. Roger îi caută privirea să vadă dacă vorbește serios, dar
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
mai departe, vreau să zic. Eram așezat la masa rotundă din bucătărie, cu coatele sprijinite pe lemnul gălbui, prins în mrejele spectrale ale bejurilor naturale și nuanțelor de gri care se împleteau laolaltă în spațiul nostru vital. Mă simțeam fetal, legănat într-un fel amniotic. Mă simțeam așa cum îmi imaginam că se simte fiul care urma să mi se nască. Deși asta era situația, nu era nici pe departe fiul meu. Știam că era imposibil, atunci cînd luam în considerare totul
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
fereastră și vor vedea mașina asta familiară, mă vor surprinde în actul acesta rușinos de voyeurism -, învîrt cheia în contact, mă depărtez de bordură și pornesc pe strada pustie. În capul meu, răsunîndu-mi în urechi, stăruie muzica, trupul lui se leagănă ca un clopot în ritmul melodiei. Îl văd privind afară, la mine. Conduc încet, cotind spre vest, traversînd orașul. Cît de înghețate sunt străzile. Vreau să conduc fără să mă opresc, dar mă cunosc prea bine. Dacă nu mă opresc
Madeleine Thien (Canada) - Câini la periferie by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/6282_a_7607]
-
m-a făcut libarcă. Ce a făcut sora ta? Vino, mi-a zis sora mea. Hai să ne jucăm. Și și-a suflecat rochia, mi-a băgat ceafa între picioarele ei, și-a ridicat călcâiele în aer și și-a legănat ușor picioarele deasupra mea. Uite, deschide ochii, m-a îndemnat ea. Asta ți-e fața, ăștia-ți sunt dinții, iar picioarele mele îți sunt antenele lungi, lungi. Râdeam și ne târam amândoi pe sub cearșafuri și ne mușcam de obraz. Hai
Rawi Hage (Canada) - Gândacul by Irina Vainovski-Mihai () [Corola-journal/Journalistic/6283_a_7608]
-
apoi răsuciți gleznele de zece ori la stânga și de zece ori la dreapta. Apoi închideți și desfaceți palmele de zece ori și contractați și relaxați fesele de zece ori. Exercițiile trebuie făcute în pat, înainte de culcare, și dimineața, la trezire. - Legănați-vă într-un scaun-balansoar Legănatul într-un scaun-balansoar nu are doar beneficii terapeutice la nivel psihic, ci generează de asemenea energie. Când corpul se află în stare de repaus, temperatura scade și se declanșează tremuratul - o contracție involuntară a mușchilor
Ce trebuie să faci ca să nu îți fie frig iarna by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62948_a_64273]
-
vorbit în ebraică? „Sarcină” înțelegi? „Alarmă falsă”, înțelegi? „Dragul meu”, ai înțeles? Colțurile gurii lui se prăbușesc. Fața îi devine imobilă din pricina uimirii. Ora pleacă brusc de lîngă el și de lîngă cățea, întorcîndu-le spatele. Își îmbrățișează trupul și se leagănă repede înainte și înapoi. Încetează cu asta! își ordonă. De ce îl ataci? Cu ce ți-a greșit? Cu toate astea, nu reușește să se oprească, se leagănă înainte și înapoi, se lasă invadată de o senzație plăcută în timp ce trage iar
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
lîngă el și de lîngă cățea, întorcîndu-le spatele. Își îmbrățișează trupul și se leagănă repede înainte și înapoi. Încetează cu asta! își ordonă. De ce îl ataci? Cu ce ți-a greșit? Cu toate astea, nu reușește să se oprească, se leagănă înainte și înapoi, se lasă invadată de o senzație plăcută în timp ce trage iar și iar de firul acela topit dinăuntrul ei, deșirîndu-se pînă cînd va dispărea complet... cît de bine ar fi! Și biata Neta, însă pînă la urmă, desigur
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
tare. Se agită în jurul ei, încercând să o atingă, o luă ușor de talie și-i puse cealaltă mână pe cap, până ce, într-un fel, o luă în brațe. Îi simți lacrimile pe gâtul său, dar pe măsură ce-o legăna tremurul i se potoli și respirația ei deveni mai regulată. Era surprins de cât de bine i se potrivea trupul lângă al lui, cât de caldă și mică era. - Când ne-am întîlnit?, o întrebă el calm. - Acum aproape zece
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
Bolintineanu nu are egal printre pașoptiști. De la primele sale versuri, poetul a manifestat preferința netă pentru ritmurile trisilabice și quatrosilabice, pentru alexandrinul clasic, pentru versurile de dimensiuni extrem de diferite și pentru combinațiile fanteziste. „Pe unda poleită de miriade stele Se leagănă, murmur, În horă grațioasă suave aurele, Și joc cu răsfățare în bucla dulcii mele, Frumoasii Almelaiur. Colo suspină valul sub maluri cununate De chioșcuri de porfir; Colo delfinul saltă în jocuri răsfățate Pe undele încinse de brîuri colorate De raze
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
peste Propontide; Însă la suflarea valului cel lin, Pare că se leagăn bolțile splendide, Dulce poleite d-aur și rubin” (Mehrube) - dactili și amfibrahi; „Deschide-te, dafin! eu voi a mă duce Spre rîul senin, Căci stelele d-aur să leagănă dulce Pe valul cel lin” Fata din dafin) - combinație de amfibrahi. Volumul de primă tinerețe intitulat Florile Bosforului promitea deja nestăvilite fantezii metrice. La 1850, Bolintineanu respinsese de multă vreme exclusivitatea normei Lamartine în versul românesc - adică domnia autoritară a
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
să intru în C2 și, în holul căminului, pe care îmi dădeam seama că nu-l privisem niciodată cu toată atenția, să descopăr în mod surprinzător un spațiu limpezit pe neașteptate, o fereastră mascată de scări. Iar prin ea se legăna încet o toamnă rebelă, trecea un picior grăbit, se zărea coada unui câine prudent, iar toată această informație îmi intra în creier, căutând bezmetică sutele de ferestre similare, tufele lui Thomas Hardy, cozile profilate pe cerul lui Jack London, zecile
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
nervi. Un cuplu înaintează, ea alunecă ușor într-o mișcare de balans sprijinită de partnerul de dans care descrie o elipsa în jurul ei pentru a-i sprijini trupul în cădere lentă. Uluitor este ceea ce ochiul vede, o corabie care se leagănă ușor înaintând într-un balans perfect, mișcarea de învăluire dă impresia unei pulsații, corpurile traversând asemeni planetelor un spațiu sideral. Există prin contrast cu această fluiditate totală a mișcării violență ei, deodată trupurile fluidizate apar dezarticulate, vibrând, într-o tensiune
Magia Pina Bausch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5122_a_6447]
-
faptul că mă aflam în Valparaíso. Deodată m-a învăluit o aroma stranie, tulburătoare. Mirosea a munte, a pajiște, a vegetație; erau miresme din copilăria mea, de care uitasem cu totul în zbuciumul vieții citadine. M-am cufundat în somn, legănat de murmurul pământului meu natal. Oare de unde venea acea zvâcnire sălbatică a pământului, acele miresme pure? Vârându-mi degetele prin ochiurile rachiței fotoliului colosal, am descoperit sertărașele și în ele am simțit plantele uscate și netede, crengile aspre și rotunde
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
Iar la castel de treci prin colonade,/ Dai de înalte hale cu plafondul/ Lor negru strălucit și cu păduri/ De flori. Păduri cărora florile/ Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii,/ Și crini, ca urnele antice de argint,/ Se leagănă pe lugerii cei nalți,/ Iar aeru-i văratic, dulce, moale./ Ca stelele sunt musculițele prin frunze/ Și împlu aerul cel cald cu o lumină/ Verzuie, clară, aromată. Fluturi -/ Copile sunt cu ochi rotunzi și negri -/ Cu părul de-aur și cu
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
necontenit la Tunel, la Rașca și la grădinile cu lei și cu cerbi care s-au deschis unele lângă altele în toate colțurile mahalalelor; măsurând grosimea coadelor rochiilor care mătură praful, gunoiul și noroiul stradelor; privind strălucirea trăsurilor care se leagănă pe șosea; admirând luxul livrelelor și fețele domnișoarelor care se învârtesc în birje, ne putem zice că mergem ca praful și noroiul unde ne duce vântul și apa." (pp. 13-14). O catastrofă à la légère, asupra căreia prelecțiunile lui Ghica
Un trecut prea apropiat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6497_a_7822]
-
sau armeni fumează din narghilele și ciubuce „tumbechiu parfumat" sau opium: „Iar seara [...], ghemuiți în cabina în care fumam ciubucuri amestecate cu opium, cu mințile halucinate, într-o pâclă de inconștiență și fericire, vasul [acostat la Brăila] începu să se legene în așa fel, încât crezurăm că ne ridicăm spre ceruri" (Chira Chiralina, 1923). Eroii principali dintr-un roman de Pavel Chihaia (Blocada, 1947), negustori, cămătari, proprietari de localuri și de bordeluri, fac și ei trafic de stupefiante în Constanța interbelică
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
priveliști la nesfîrșit. Matelotul Houston a fost promovat o dată, după care a fost retrogradat. A avut ocazia să vadă cîteva dintre marile capitale ale Asiei de Sud-Est, ieșise la plimbare în nopți zăpușitoare, în care felinarele de pe străzile lăturalnice se legănau în adierea stătută a brizei, dar nu a rămas niciodată pe uscat destul cît să uite ce înseamnă tangajul, ci doar atît cît să se simtă confuz, să vadă pe fugă fețe și să audă rîsetele celor suferinzi. Cînd stagiul
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
strecoară printre degetele ridicate/ în fața ochilor, printre care o privim pe furiș,/ se strecoară după ea, coborând pe treptele surpate,/ o umbră șerpuitoare - și se încolăcește pe după o piatră,/ și o pândește cu ochii verzui ca ai mării -/ și se leagănă. (noi am rămas la marginea primelor trepte,/ cu fața ascunsă în mâini.) ea a coborât în soare/ și în urechi purtând o flacără neguroasă.” Nu mi-aș fi amintit, poate, de acest poem și n-aș fi detectat, poate, nota
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
să afecteze substanța loialității mele, ci au completat-o. Dragostea față de cărți a fost și ea implicită. Nu m-a învățat nimeni ce e literatura. Am descoperit-o așa cum descoperi în curbura unei ramuri de mesteacăn spiritul pădurii care se leagănă și rîde. Spun cu mîna pe inimă că a fost o vreme cînd credeam că am descoperit-o pe toată citindu-l pe domnul Fitzmaurice-Kelly. Din fericire au venit și alte cărți mai tîrziu și mi-au dat o mînă
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
începuse să mă strângă. [...] Milioane de particule de praf se roteau în lumină, pluteau cu încetinitorul ca niște fulgi de zăpadă într-o ninsoare liniștită care de-abia a început. [...] Nu eram singură în salon. Pe cearșafuri răvășite, mototolite, se legănau ritmic corpuri de mumii înfășurate în fâșii albe, lăsând să se vadă marginile unor saltele soioase, cadrilate. Mă dureau toți mușchii. Din tavan cobora un păianjen pe un fir lung de pânză care se desfășura progresiv. Îl vedeam tot mai
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
asocieze în închipuirea lui câinele cu cealaltă țigăncușă și împreună i-a plăsmuit ca pe o pereche înspăimântă toare. Românca stătea ceasuri întregi în picioare la intrarea supermagazinului, se așeza din când în când pe treptele scării și continua să legene pe acolo căruciorul aflat pe trotuar, cu copilul mai mare stând de strajă alături. Dacă Luisa a reținut scena nu era doar din pricina acelui tablou vivant, a tabloului în sine, destul de reușit în orice caz, deși subiectul era prea des
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
bebelușul și atât de atent la ce se poate întâmpla și la ce se întâmplă! Stă acolo ceasuri întregi, fără să aibă parte de nici o distracție, urcă și coboară scările, se dă huța puțin ținându-se de balustradă, încearcă să legene el căruciorul, dar pentru asta nu are destulă putere. Astea sunt distracțiile lui, dar niciodată nu se depărtează prea mult de maică-sa, nu din lipsa spiritului de aventură (se vede că e foarte isteț), ci de parcă ar avea conștiința
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
vrea să spună. Era îmbrăcat în zdrențe și mirosea puternic a alcool. S-a uitat în ochii mei și fără să clipească a spus: ”Astăzi e sărbătoare. Uită-te la noi, azi mâncăm în oraș”. Apoi și-a continuat drumul legănat până la cea mai apropiată bancă, unde era așteptat de camarazii lui, înarmați cu alte pahare de țuică. Am rămas câteva secunde și l-am privit cum se îndepărtează. Apoi am privit în jurul meu și am realizat că avea dreptate. Românii
1 Decembrie 2013, ziua în care românii au mâncat în oraș by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/58832_a_60157]
-
pasă nimănui de mata, nu te ruga - Să nu mă lași de tricoul și fustele unei tinere care asculta de mata nu din afecțiune, de frică și pesemne că te detesta tot de frică, inertă lângă mata auzind cum se legănau copacii în noapte și pământul care urca și cobora în funcție de nori, tropăitul calului înconjura casa oprindu-se în locul unde loveau porcii făcând să se creadă că sângele animalului sau al mamei când m-am născut continua să picure în lighean
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
ca un Omagiu pentru Haï-Ku. Înaintarea ei artistică, în multe privințe atipică, ne-a pus în fața unei nete surprize, la expoziția precedentă, din 1996. Îmi răsar în minte notațiile de peisaj moldovenesc, acum vreo 15 ani, la Tescani, pe locuri legănate în aburul unei atmosfere enesciene, foarte aproape de Moineștii unde umblase Luchian. Parcă ferindu-se de orice ieșire precipitată în arenă, își amenaja o zestre taciturn acumulată, pentru manifestările expansive din acești ultimi ani. Vitală și directă, nu se încurca în
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]