61,510 matches
-
și începem să urcăm în turla dreaptă. Afară e un soare cu dinți, vântul rece suflă în rafale printre arcadele laterale și noi urcăm prin coridoare strâmte, depășim locul probabil al orgii, mergem mai departe, ne săltăm pe scărițe de lemn în gânguritul cohortelor de porumbei ce-și au aici cuiburile, cu scopul de a ajunge să vedem cele două clopote vechi, numite după perechea imperială canonizată de catolici - Heinrich al II-lea și soața sa Kunigunde. Ajungem la primul nivel
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
semnată de Penderecki seamănă cu întunericul, fiind totuși fiica luminii. Un întuneric pe care îl nutrește verticalitatea distribuțiilor armonice, copios minore, precum și orizontalitatea tangajului de la corzile grave; o lumină ce sclipește atunci când se aprind focurile alămurilor și pălește grație sufocării lemnelor în registrul acut. Una peste alta se poate spune că am întrezărit umbra lui Zeus. Sau poate a reginei culorilor și volumelor groase, masive. Clevetitorii ar invoca probabil moara de măcinat sunete. Binevoitorii, dimpotrivă, ar motiva că este un mijloc
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
tot șchiop ca dracu și solid ca un hamal, dar am și învățat să fac bilanțul, să țin contabilitatea, să nu mă las furat. Nenorocirea altora este o sursă infinită de nerușinare și abuzuri. Nici celui mai amărât negustor de lemne, dacă vindea la nebuni, nu-i era rușine să ude butucii. Negustorii de mărfuri la mâna a doua erau hoți ca niște coțofene. Vinul era îndoit, laptele botezat, fructele stricate. Lunar, de la spălătorie se întorceau mai puține rufe decât plecaseră
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
o suficiență de om care pare să fi locuit pe Lună pînă în 1990, cînd a coborît printre noi. Dl Iorgulescu nu-mi dă impresia unui intelectual, ci a unui muncitor la partitură, cu un vechi antrenament la limba de lemn. Gradul său de competență lexicală nu depășește decît accidental acest nivel. Într-un autoportret postat pe site-ul Ministerului Culturii, dl Iorgulescu folosește căznit, stilul înalt, într-un fel de parodie involuntară care te înveselește cînd autorul vrea să fie
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
încăpățînează să-l numească pe muncitor "lucrător manual", cu o prețiozitate voită care însă nu face acceptabilă teza că din, dispreț față de acest tip de muncă, "domnii" nu iubesc orînduirea cea nouă. "Moșierii" (aici cuvîntul este cel din limba de lemn) au, în ochii lui Călinescu, doar defectul de a-și apăra cu orice preț proprietățile. Despre eventuale merite istorice ale clasei, nici nu poate fi vorba. Intelectualul care frecventează "partidele istorice" (,sentimentul meu, scrie Călinescu fără să clipească, este că
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
au avut importanța lor în acea vreme. A afirma, de exemplu, că legitimismul lui Balzac ori misticismul lui Tolstoi nu i-a împiedicat să-și zugrăvească obiectiv epoca reprezenta o întoarcere a judecății critice la adevărul ei esențial. Limba de lemn era fisurată de modul tot mai liber în care Călinescu reîncepea să se exprime, iar orizontul lui intelectual, în care erau reașezați pe soclurile lor Sainte-Beuve, Dostoievski, Dante, Benjamin Constant, dădea unei întregi generații de critici speranța că se apropia
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
ordonat. Când îl traversează, parcă plutind, cu o ușurință aproape hilară, gândul că această experiență s-ar putea termina îl întristează brusc; o clipă mai târziu, gândul respectiv a fugit. Stă la fereastra din mijloc și trage obloanele înalte de lemn cu mare grijă, să n-o trezească pe Rosalind. E un gest deopotrivă egoist și generos. N-ar vrea să fie întrebat ce-i în mintea lui - căci ce ar putea răspunde și, mai ales, de ce să distrugă această clipă
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
olimpici. Invitația trimisă acestora, de un prost-gust și un umor involuntar cum de mult nu i-a mai fost dat Cronicarului să citească, merită reprodusă aici: În această invitație, amestec de metafore, stil publicitar, americanism și urme de limbă de lemn, cel mai amuzant lucru este că Strada Chiristigiilor nr.11-13, care, prin rezonanța ei caragialiană strică tot efectul poetic gîndit de primarii sectorului 2, a fost scrisă cu un corp de literă mai mic decît restul textului. Vorba bancului, să
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10549_a_11874]
-
reușit să pună mâna pe toate pârghiile puterii după revoltă din decembrie a tinerilor care au luptat cu pieptul gol împotriva blindatelor unui regim despotic, scandând : “Vom muri și vom fi liberi!”. Există acolo în inima Capitalei o troița de lemn înălțata în memoria lor unde veneam adesea să mă reculeg și să aprind o lumânare pentru sufletele tinerilor ale căror aripi deschise spre libertate au fost retezate cu brutalitate. Mă reîntorceam mereu să caut atmosferă electrizanta a acelor momente ale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de spițe fie ele chiar din lemn, cu parcuri și grădini, cu terase și străzi umbrițe de tei unde, din loc în loc se ridică fumul grătarului și mirosul îmbietor al mititeilor și pastramelor, cu berea care se vindea la „blană” sau la „metru”. Ne-a rămas muzica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în Bombay în anul 1909 a Prințului Wales, a fost construit tot de către George Wittet, ca de altfel și Poștă Centrală și Curtea de Justiție, situate în aceeași zonă. Este Muzeul Național al Indiei de Vest, incepand cu epocile preistorice, lemn, piatra, bronz, fier, continuând cu sculpturile dintre sec. al II-lea și al IX-lea, existente în temple și construcții monumentale, obiecte de artă din fildeș și jad, machete, ornamente, pictură indiană, haremul și viața din harem, istoria monezilor și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau din loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră răstignirea pe mângâierea blândă a lemnului. O ceață verzuie lăptoasa porni a se ridică din vale, ca un val uriaș cu mai multe trepte asemeni fântânilor arteziene, pe care bătrânul nu le văzuse niciodată, dar le vedea acum minunându-se de forță aceea necunoscută care urcă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să părăsim marginea și suficiența discursurilor. Dincolo de inevitabile imperfecțiuni, bîlbe, reminiscențe în dezvoltarea cultului personalității, de dezechilibre valorice, de o neconsistentă, nu știu anul acesta, sesiune de comunicări pseudoștiințifice, care îl înmormîntează definitiv pe Shakespeare în praful unui limbaj de lemn incredibil, Festivalul Shakespeare rămîne major și vital pentru turul de orizont extraordinar în zona spectacolelor foarte diferite, în succesul de a duce mari nume de regizori, mari nume de trupe. Efortul lui Emil Boroghină, încăpățînarea lui incredibilă, nebunia lui de
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
eu seama că nu toată România dansa și petrecea. Taxiurile erau încă foarte rare. Erau doar câteva rable rămase de la armata germană. Până să vină o mașină, am fost asaltați de un batalion de cerșetori. Care cu un picior de lemn, care fără un braț. Erau tineri, iar unii purtau decorații... Mais enfin! a exclamat "Oncle Bob". A quoi sert la police?... Police - s-a răstit un tânăr blond - du pain, să ne dea pâine! Pronunța corect franțuzește. Impresionat, "Oncle Bob
File de istorie (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10599_a_11924]
-
cerut aceasta, după ce i-am trimis un grupaj poematic. Unele întâmplări se repetă... N-am putere să cred în bine... După două săptămâni de la intervenție, primul lucru ce l-am făcut, la întoarcerea din spital, a fost să-mi aduc lemne, ca să fac focul. Până s-a încălzit, am curățat zăpada, apoi am scos apă din fântână. Și încă 14 zile am mers la Cluj, pentru îngrijiri. Plecam cu trenul dimineața și mă întorceam seara. Și era decembrie. Am fost puternică
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
din reviste precum "Munca de partid" sau "Era socialistă", împreună cu nesfîrșitele ședințe de partid și perfecționări cu tentă ideologică transformaseră sintagma etica muncii într-o cochilie fără conținut, ca mulți alți termeni din fondul principal de cuvinte al limbii de lemn din perioada comunistă. Pe atunci, nimeni nu își punea la modul responsabil problema analizării conținutului acestei sintagme, necum a punerii ei în relație cu faimoasa etică protestantă care, potrivit lui Max Weber, ar sta la temelia capitalismului. În vremea comunismului, etica
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
de dispreț cu care d. C. A. Rosetti strunește menajeria, pentru a înțelege de ce soi sînt legăturile între partid și șefi". Ba se ivește chiar sub condeiul autorului Scrisorilor o sintagmă ce ne macină nervii, ingredient al noii limbi de lemn: "Chiar dacă epoca formelor goale, care domnește de douăzeci de ani și mai bine în țările noastre, s-ar putea explica, deși nu justifica, prin cuvîntul epoca de tranziție, e evident că sarcinile cu care tranzițiunea ne-au încărcat cu asupra
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
pe care băiatul,/ jinduind-o, a luat-o din palma mamei ca pe o jucărie,/ mîna lui dreaptă o ține ridicată în dreptul ochilor/ (scrutători cum ochii niciunui copil n-au mai fost vreodată)/ privirea lor pierzîndu-se dincolo de încrucișarea/ bețelor de lemn, unde fusese ațintită,/ și în al căror semn pare să fi deslușit punctul/ de la capătul drumului său pămîntesc" (Louis de Morales: "Madona cu copilul și o furcă de tors în formă de cruce"). Astfel încît la capătul lecturii acestor rugăciuni
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
deplînge adesea în discuții condițiile cineaștilor din țara noastră, comparativ cu cele existente în Occident" și aș considera că "numai lipsa libertății de creație determină valoarea redusă a producției cinematografice românești" etc. Pe lîngă asemenea delațiuni, redate în limbajul de lemn al turnătorilor, dar care corespund în esență adevărului, materialul conține, cum e și de așteptat, numeroase născociri, unele cu parfum antisemit. Ceea ce se urmărește este, evident, să fiu "demascat" și țintuit la stîlpul infamiei. Încît, judecînd retrospectiv, mă consider norocos
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
reușit să pună mâna pe toate pârghiile puterii după revoltă din decembrie a tinerilor care au luptat cu pieptul gol împotriva blindatelor unui regim despotic, scandând : “Vom muri și vom fi liberi!”. Există acolo în inima Capitalei o troița de lemn înălțata în memoria lor unde veneam adesea să mă reculeg și să aprind o lumânare pentru sufletele tinerilor ale căror aripi deschise spre libertate au fost retezate cu brutalitate. Mă reîntorceam mereu să caut atmosferă electrizanta a acelor momente ale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de spițe fie ele chiar din lemn, cu parcuri și grădini, cu terase și străzi umbrițe de tei unde, din loc în loc se ridică fumul grătarului și mirosul îmbietor al mititeilor și pastramelor, cu berea care se vindea la „blană” sau la „metru”. Ne-a rămas muzica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în Bombay în anul 1909 a Prințului Wales, a fost construit tot de către George Wittet, ca de altfel și Poștă Centrală și Curtea de Justiție, situate în aceeași zonă. Este Muzeul Național al Indiei de Vest, incepand cu epocile preistorice, lemn, piatra, bronz, fier, continuând cu sculpturile dintre sec. al II-lea și al IX-lea, existente în temple și construcții monumentale, obiecte de artă din fildeș și jad, machete, ornamente, pictură indiană, haremul și viața din harem, istoria monezilor și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau din loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră răstignirea pe mângâierea blândă a lemnului. O ceață verzuie lăptoasa porni a se ridică din vale, ca un val uriaș cu mai multe trepte asemeni fântânilor arteziene, pe care bătrânul nu le văzuse niciodată, dar le vedea acum minunându-se de forță aceea necunoscută care urcă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]