2,139 matches
-
nălțare, lupte și izbânzi Moștenirea celor care-n luptă și-ncercare au fost blânzi... Domnul vine, pașii Lui se-aud cum sfarmă pietrele-arzând Fericit va fi poporul ce veghează și trăiește așteptând. ÎNĂLȚIMILE GOLAN Când brandul de țară ți-e lenea și ura Și spirit războinic îți umple desaga; Și desagele-s multe de umple trăsura... Se gată - bag seama - cu gluma și șaga! Semeția rănește, ‘nălțarea-trufia doboară Înălțimile Golan, cu crestele neprimitoare Noi nu le-am uract... Cine urcă, oare
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
bilet, iar sora lui nu ieșise încă din cameră. Poate citea sau scria poezii cum a mai surprins-o și altădată. Nu avea chef să-i bată la ușă, așa că după ce mâncă ce găsi prin frigider, hrană rece, fiindu-i lene să încălzească mâncarea, își luă blugii pe el și un hanorac și-l sună pe Marian. Au stabilit să se întâlnească la o bere la Elice. Când s-au așezat la masă cu berile în față, au constatat că nu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
de sine, lauda, întunecarea, rătăcirea, înșelarea). Durerea de la oameni, provine din rândul celor care calomniază, hulesc, defăimează, profanează și prigonesc aproapele. Durerea din firea noastră căzută, se ivește în general din patimile trupești înscăunate în inima noastră (desfrâu, nedreptate, lăcomie, lene, iubire de arginți...) Aceste cause fundamentale ale suferinței și durerii, traversează istoria omenirii de la un capăt la altul. Primele două dureri sunt „oferite” ca „dar” celor chemați, celor cu un caracter integru, celor fermi, celor statornici în credință. Cea de-
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Hotărârea Autorității tutelare explicându-li-se că trebuie să meargă la Sfatul popular, ca în baza acestei Hotărâri, să se facă mențiuni în Certificatul de naștere al fetiței despre înfiere sau să le fie eliberat unul nou. - Mulțumim, domnule! Bună ziua! Lenei, de mare bucurie ce simțea, mai că îi venea să-l sărute pe funcționarul de la “înfieri”, care rămăsese privind-o cu milă pe Floarea, încercând să pătrundă dincolo de gândurile acestei femei, să înțeleagă ce a determinat-o să-și înăbușe
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
privi înapoi. Doar mama avusese o încercare, dar tata a prins-o de umeri, oprindu-i gestul. A apropiat-o ușor de el... și au plecat. Romelia, parcă presimțind ceva, a încercat să alerge după ei, însă brațul ferm al Lenei a strâns-o, oprind-o în loc și a împins-o în curte. La câteva zile, găsind-o pe Romelia plângând, Lena i-a strigat nervoasă copilei: - Nu are rost să te mai smiorcăi atâta! Gata! Tu nu mai ești fata
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
cu ochii deschiși? Ai să scapi laptele-n foc, adormito! Nu pot avea nicio bază pe tine? Ce, mama naibii, visezi acolo, copil prost? Ce mi-o fi trebuind? și capul Romeliei avu o tresărire bruscă-nainte sub greutatea palmei Lenei, care tocmai își făcu simțită trezirea și prezența în bucătărie. Romelia nu-și putea exprima emoția, durerea, tristețea, nici prin cuvinte, nici prin lacrimi. Doar un sentiment de repulsie nemărginită începuse să-i invadeze suflețelul, crud încă, de câte ori Lena îi
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
și își reluă repede treburile. Oare nu o văzuse nimeni? Trebuie să fie mai atentă. Era unul din acele momente în care gândurile trecuseră peste puterea ei de a se controla. O copleșiră, dominând-o, deși își impusese, de teama Lenei, să nu se mai lase în plasa lor... Zilele treceau cu repeziciune după același program: munca în gospodărie - mâncare, curățenie, spălatul rufelor, animale și școală. De învățat, Romelia putea învăța doar noaptea, după ce adormea Lena, fiind certată dacă o prindea
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
a lua atitudine, de a face ceva pentru biata fetiță, care-i era chiar dragă. Îi era și milă de ea, însă de multă vreme nu mai putea spune nimic deoarece el nu reușise niciodată să-și impună voința în fața Lenei. Așa au trecut anii, unul după altul... Romelia terminase clasa a noua la Școala de Comerț din Craiova. Acum era o fată nu prea înaltă, bine construită, cu trăsături fine, chiar frumoase, blondă cu ochii mari verzi, gene lungi, sprâncene
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
fost oaspete. Necazul cu gâlcile, apendicita, pietricica rărunchiului și burta au trecut repede căci am respectat odihna și cumpătul mâncării la ore fixe, mestecând în gură chiar și apa... Și natura cu soare, plante și animale nu m-a mințit. Lenea e un păcat, odihna e necesară, iar din hrană să nu faci o plăcere, măi burtă verde, minte creață !... După 70 de ani am început să-mi număr operațiile. Gâlci, mațe, rărunchi, fiere, surpătură, ajungând la opt, dar le-am
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]
-
06 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Unde oare am întâlnit noi, doamnele, vreun bărbat mustrat de conștiință? Cine l-a văzut scriind în capul foii de hârtie așezate înadins pe masa lui de lucru: „ajută-mă Doamne să scap de lene, de irascibilitate și de lipsă de caracter”? Florica își fuma țigara și îi savura aroma, așezată pe o piatră care-i lăsa picioarele să fie scăldate de tivul valului ajuns la ele și absorbit apoi de nisipul umed. Șușoteala mării
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
Adică: nu amâna niciodată pe mâine ce poți face astăzi. Noi nu amânăm pe mâine. Pur și simplu nu facem ce am putea să facem. Dacă este vorba de un termen, apoi „la anul, când naște cârlanul” Românul nu acceptă lenea. El este activ, face ... ce poate! Oare chiar „ce poate” sau mai precis „ce vrea”? Când „vrea” totul este posibil. Dar „vrea” de preferință, în afara granițelor. Oare de ce? Dacă ar fi cazul unui leneș oarecare, treacă meargă. Dar se angrenează
ŢARA TIMPULUI PIERDUT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348686_a_350015]
-
în jur, a constatat Că leul nostru de-altădat', Vînjos, ilustru și temut, E astăzi slab și prost crescut. Că peste tot în societate, Exemplul de fidelitate Ce-l dă un cîine, nu-i urmat, Ba chiar e socotit păcat. Că lenea tuturor e dragă, Nu vezi pe nimeni să mai tragă La câmp, uzină sau birou Cum zice vorba, ca un bou. Că vulpea-i doar un găinar Când o compari cu un primar Sau un ministru ce, discret, Se-nfruptă
FABULA FABULEI de DAN NOREA în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349357_a_350686]
-
putea mânca pe inima goală. Trântit lângă vatră, cu ochii cârpiți de somn, se scărpina și căsca Rocar, un fel de nepot de-al lui, aflat în perioada de inițiere. Afară câinii băteau de mama focului... - Băi, Rocarică, lasă, tată, lenea și du-te Ghebelezisului de vezi ce-i cu câinii ăia, să nu rupă pe fr-unu, c-o fi f-un trimis al regelui, că văz că de la o vreme nu mai are somn. Cred și io, la câte chiolhanuri
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
lucrează binele ci refuză de fapt să-l facă. De aceea stăpânul îl pedepsește atât de aspru pe slujitorul acesta fiindcă ar fi putut face binele și nu l-a făcut, ci a refuzat să-l facă, și asta din lene, răutate, sau invidie. Iar cel care totuși cheltuie talantul și nu-și aduce dobânda sa, măcar a încercat să facă ceva, iar stăpânul îi va afla poate osteneala și îl va putea ierta, ba mai mult, îl va putea pune
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
și îl va putea ierta, ba mai mult, îl va putea pune și pe el la loc de cinste ca pe unul care a reușit deja să aducă câștigul său. Pe când, cel care îngroapă talantul se îngroapă pe sine în lene și nepăsare, sau în necinste și fapte rele, ca ale noastre, refuzând bogăția stăpânului și de aceea stăpânul este supărat pe acel om. Astfel omul tău căpitane Baraba, se face pe sine nu doar dușmanul stăpânului, ci și al lui
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
tare și să urmărim virtutea, cea care ne aduce alături de Dumnezeu și ne unește pe unii cu alții. Isidor Pelusiotul - Câți săraci ar putea fi hrăniți datorită unei zile de post?! Fericitul Augustin - Fără lucru să nu fie nimenea, căci lenea povățuiește la tot răul. Sfântul Paisie de la Neamț - Pentru cei drepți nu există moarte, ci doar o trecere în viața veșnică. Sfântul Atanasie cel Mare - Viața fără cuvânt e mai bună decât cuvântul fără viață. Căci ea și tăcând e
CITATE MEMORABILE (43) de ION UNTARU în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344547_a_345876]
-
fete, să vină la școală să ne dea diplomele și certificatele de absolvire a patru clase, ca să ne putem înscrie la cealaltă școală din comună, în clasa a V a. Cum mi-a venit să urinez și mi-a fost lene să merg la toaleta din curtea școlii, am urinat pe gardul școlii și tocmai atunci sosea doamna preoteasă care m-a văzut. Nu a mai contat că era prietenă de familie cu părinții mei. Cum a ajuns în dreptul meu a
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
Preferăm să ne îmbolnăvim decât să participăm la bucuria aproapelui. Și nu o facem din invidie, ci din lehamite. Dio schițează un zâmbet amintindu-și că lehamitea-i starea de bună dispoziție a leneșului! Cred că am găsit : NE ESTE LENE SĂ EXISTĂM! Ne-a pierit cheful de viață, dar și de moarte! Nu se mai sinucide nimeni, domnule, ca altădată ! Și totuși, am pornit de la bucurie. Era vorba despre o revenire, despre o întoarcere. Poate că nu ne putem întoarce
LORYJEANNE, ACASĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347572_a_348901]
-
peste sat pe baltă trestii prohoade îi cântă toamnei ce-a trecut stoluri de ciori parcă-s iscoade prin plumburiul cer tăcut ici-colo fumuri peste case se-nnoadă șerpuind alene o perină de nor descoase fulgii ce cad mânați de lene smolita liotă croncănește cutreieră prin stufuri vânt neaua cu fumul se-mpletește în giulgiu alb peste pământ *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: prohodul toamnei / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1471, Anul V, 10
PROHODUL TOAMNEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350130_a_351459]
-
umflați, prin care se zăreau doi ochi de broscoi. Rochia vinețiu-murdară atârna pe ea ca un sac zdrențuit și peticit. Baba PUTUROASA era buhăită, cu ochii cârpiți de somn, plini de urdori, abia își târșea pașii când mergea. Îi era lene să și vorbească, spunând șoptit câteva cuvinte: “mi-e foame” sau “mi-e somn”, după care căsca și adormea pe unde se nimerea. Interesantă era baba ȚÂFNOASA. Într-o rochie peticită și șoldie, purta pe cap o pălărie din petice
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
cucuveaua. Eos ascuns după un meteorit Făcea dragoste cu Helice Pe când eu necăsătorit Găsind un moment propice Am încălecat pe Pegas Și-am ajuns în Las Vegas. Mi-am jucat poemele ca un novice Și-apoi sărac și plin de lene Am pierdut o noapte în brațe la Selene. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: În brațe la Selene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene
ÎN BRAŢE LA SELENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361834_a_363163]
-
e profesor de matematică. Dar să nu credeți că sunt genul de om care consideră că toți sunt niște ciudați, în afară de el însuși. Nu, și eu sunt un ciudat. Sau mai exact, un rătăcit. Să vă povestesc. În Roma, de lene, știind că urmează să facem turul orașului, am îndesat în poșeta soției celularul și banii, păstrând asupra mea numai giornaliera - un bilet de călătorie valabil în ziua respectivă pe toate liniile. La coborârea dintr-un autobuz, m-am uitat în
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
fete, să vină la școală să ne dea diplomele și certificatele de absolvire a patru clase, ca să ne putem înscrie la cealaltă școală din comună, în clasa a V a. Cum mi-a venit să urinez și mi-a fost lene să merg la toaleta din curtea școlii, am urinat pe gardul școlii și tocmai atunci sosea doamna preoteasă care m-a văzut. Nu a mai contat că era prietenă de familie cu părinții mei. Cum a ajuns în dreptul meu a
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
și te suduiesc ca pe hoții de caii? O meriți, trebuie să-ți ispășești pedeapsa. Poate așa a vrut sfântul ca să pătimești pentru greșala care-ai făcut-o, păcat de neiertat în fața bisericii creștine”. Niciodată nu i-am mai amintit Lenei de noaptea aceea care, ori de câte ori mi-aduceam aminte, simțeam cum mă roade-n suflet un regret apăsător și scormonitor, asemănător cu apa când macină malul unui râu. Nu am reușit să mai readuc în discuție cele petrecute, și parcă-mi
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
și te suduiesc ca pe hoții de caii? O meriți, trebuie să-ți ispășești pedeapsa. Poate așa a vrut sfântul ca să pătimești pentru greșala care-ai făcut-o, păcat de neiertat în fața bisericii creștine”. Niciodată nu i-am mai amintit Lenei de noaptea aceea care, ori de câte ori mi-aduceam aminte, simțeam cum mă roade-n suflet un regret apăsător și scormonitor, asemănător cu apa când macină malul unui râu. Nu am reușit să mai readuc în discuție cele petrecute, și parcă-mi
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]