4,839 matches
-
rezume și să-l ideologizeze. Acum, însă, Însemnările din ținutul misterios nu se mai pot adapta unor astfel de exerciții facile. (Nici chiar atunci când poemele sunt curat narative). Pentru că parafraza ar denatura, din creștet până-n tălpi, extraordinara diversitate a selecției lexicală, precizia tăioasă a verbului și, în fond, muzicalitatea atât de bine pusă în scenă încât devine accesibilă ochiului, asemenea notelor de pe partitură. „Să intru în apă/ ca-n pântecul/ unei mame definitive./ Să intru-n apă,/ să mă frământe marea
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
un deces prematur, provocat de monotonia silogismelor. În fine, iată un detaliu desprins din fișele lui Băncilă: Nae își ținea cursurile stînd pe scaun la catedră și neavînd nici o gesticulație a mîinilor. Un trup inert căruia numai mimica și peristaltica lexicală (dialectica) îi țineau loc de spirit. Cu alura aceasta de pedagog pasiv a putut isca un cîmp de fascinație care azi e greu de intuit.
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
plăcere și folos intelectual. Pentru Eugen Simion, Creangă e un moralist de tip clasic, care nu se încurcă în nuanțe intermediare de tip etic: un personaj e ori de tot bun, ori de tot rău. În plus, sub unghiul virtuozității lexicale, criticul vede în Creangă nu atît un talent artistic, cît o natură de tip stihial. Parafrazînd vorba lui Sartre despre Baudelaire, Eugen Simion spune că la Creangă nu găsim o biografie pe care opera lui ar merita-o, încheind cu
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
poetului moldovean care posedau, pe lîngă un limbaj emotiv, și o melodicitate intrinsecă, au vibrat cîteva decenii la rînd în Principate, înainte chiar ca autorul să fi publicat o singură poezie sub nume propriu. Acel limbaj cuprindea o inovație primordial lexicală. Pentru prima oară versul nostru dobîndea bogăție și varietate terminologică neobișnuite, deoarece poetul moldovean se adresase tuturor straturilor limbii. Întîlnim aici numeroase moldovenisme, fonetisme specifice care, dat fiind contextul lor, sună astăzi aproape comic. Ele se îmbină cu arhaisme stridente
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
dobîndea bogăție și varietate terminologică neobișnuite, deoarece poetul moldovean se adresase tuturor straturilor limbii. Întîlnim aici numeroase moldovenisme, fonetisme specifice care, dat fiind contextul lor, sună astăzi aproape comic. Ele se îmbină cu arhaisme stridente, cu termeni populari, cu invenții lexicale aparținînd poetului însuși. Stratului autohton, Conachi i-a adăugat o cantitate impresionantă de neologisme, mai ales de origine franceză, care au făcut ca textul său să treacă rapid granițele Moldovei, răspîndindu-se în toată România. Lista neologismelor introduse de Conachi este
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Rodica Zafiu Decizia de a supraveghea cu seriozitate și echitate desfășurarea examenelor na- ționale aduce în actualitate un anumit câmp lexical din limbajului tinerilor (elevi și studenți): inventarul denumirilor de procedee și instrumente folosite pentru copiere. Practicile sunt, desigur, vechi; noutatea o reprezintă doar tehnologia modernă și, mai ales, teribila extindere, banalizare și aparentă acceptare socială a fenomenului. Termenul de bază
Copiuță, fițuică, servită by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5273_a_6598]
-
e mai amplă, iar subiectul mai realist. Dincolo, în Povestea poveștilor, renumită mai ales prin titlul ei alternativ, succesiunea întâmplărilor prea aduce a demonstrație. Comentând corosivele, spuneam, Eugen Simion se lasă purtat de spiritul lor. Nu însă și de inventarul lexical al acestora. E vorba, desigur, de pudoare. Dar o pudoare cumva coțcărească. Fiindcă perifrazele lui Eugen Simion sunt de un umor irezistibil. (Și, s-o recunoaștem, neașteptat la un critic de obicei atât de sobru.) Iată, de exemplu, cum sună
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
al cărui timbru nu poate fi confundat cu alte stări de contemplație pierdută. Consternarea siderală e începutul sensibilității metafizice, prin urmare, cîrligul care mă leagă de Dumnezeu e dispoziția stupefiată în fața sublimului astral, și nu cine știe ce revelație ascunsă în dodii lexicale și în arabescuri votive. Tot ce contează e ca, meditînd asupra splendorii universului, să nu mă las îmbrobodit de viziuni care nu decurg direct din contemplarea lui, ci sînt adăugate ulterior grație feluritelor texte cu autoritate sacră. Trăsătura malefică a
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
Rodica Zafiu Constatam, cu doi ani în urmă, existența unei noi confuzii lexicale, provenite dintr- un calc semantic după engleză: folosirea adjectivului suspicios în locul lui suspect („Condiții suspicioase”, în România literară, nr. 41, 2009). Nu îmi erau totuși foarte evidente, atunci, proporțiile fenomenului; am observat, între timp, că suspicios cu sensul „suspect” este
„Suspicios de frumos“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5434_a_6759]
-
Grecia, orașe și munți din jurul Mediteranei, nume biblice vor căpăta funcția unui fundal sonor permanent al aventurilor eroului. Abia atunci Bolintineanu va fi înțeles că termenii străini încrustați în versul românesc pot da naștere unei fonetici evocatoare. Noutatea la nivel lexical e depășită însă de melodicitate: în inventivitatea ritmică și metrică, Bolintineanu nu are egal printre pașoptiști. De la primele sale versuri, poetul a manifestat preferința netă pentru ritmurile trisilabice și quatrosilabice, pentru alexandrinul clasic, pentru versurile de dimensiuni extrem de diferite și
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
Rodica Zafiu Scrisul lui Călin-Andrei Mihăilescu e concentrat și divergent în egală măsură: calambururile, deraierile lexicale, cuvintelevaliză și aluziile intertextuale încorporează, fiecare, altă poveste: fraza explodează, deviază, se despică succesiv. Discursul nu e, totuși, destructurat, ci își urmează o linie argumentativă subterană. E o argumentare convingătoare: bazată pe paradox, respingând cu îndârjire clișeul, sporind tensiunea între
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
globalcanism, burghezișteni, enigmagia, cordon zombilical, douăzevzeci de ani, hip-hop și noi; Sighetto, Kafkaracal, Buclucurești, Istanblues, Dacia felix culpa etc. Apoi, calambururile paronimice: de-a dâra, bombă cu protocroni, Gugă-l, bade, stoluri groase de-nvrăjbii etc. Ar fi de înregistrat creațiile lexicale, cuvinte și expresii croite după model: doctrinași, atelierele de pixelărie, leapșa pe îngerește. Să nu lipsească termenii vechi, reînviați odată cu alternanțele populare: „prima oaie repețită, albioana cloană”. Limbajul care refuză constrângerile locului comun („răcirea încălzirii planetei”) e deschis jocurilor plurilingve
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
Rodica Zafiu În descrierile gramaticale ale limbii române se precizează, de obicei, că în conjugarea verbelor se produc deplasări regulate ale accentului (de pe rădăcină pe sufix), în vreme ce substantivul are un accent stabil. Excepțiile, foarte puține, apar în cazul unor împrumuturi lexicale care s-au încadrat mai greu în morfologia românească. Cel mai cunoscut e cazul cuvântului radio: împrumutat din franceză, cu accentul pe vocala finală (radió), ar fi putut intra în tiparul de adaptare prin adăugarea semivocalei -u (ca birou, cadou
Radio, taxi, tango by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5151_a_6476]
-
adevăr atât de simplu? Riguros ca un neamț, Maiorescu precizează că e vorba de latina lui Cicero, nu de aceea târzie, care se va dizolva în limbile romanice, pierzându-ș i dreptul de a fi considerată un model, plină de barbarisme lexicale și de excepții gramaticale. Convingerea ultimă a lui Maiorescu este că școlarii din gimnaziu trebuie să dobândească „urechea latină”, cum o numesc dascălii din Occident, „un lucru necunoscut la noi, însă așa de necesariu, încât subscrisul o crede de a
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
atunci numai cu prețul unei rupturi interioare. Russell nu face excepție: natura lui e de gînditor, nu de scriitor, ceea ce e totuna cu a spune că pentru el cuvîntul e formă precisă de surprindere a unei nuanțe, și nu tipar lexical de gustare a unui ritm. E o fatalitate a naturilor logice ca, puse în fața cuvintelor, să le jertfească estetica de dragul sensurilor pe care le sugerează. Din acest motiv, beletristica lui Russell (alcătuită din romane și nuvele că- zute azi în
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
atunci numai cu prețul unei rupturi interioare. Russell nu face excepție: natura lui e de gînditor, nu de scriitor, ceea ce e totuna cu a spune că pentru el cuvîntul e formă precisă de surprindere a unei nuanțe, și nu tipar lexical de gustare a unui ritm. E o fatalitate a naturilor logice ca, puse în fața cuvintelor, să le jertfească estetica de dragul sensurilor pe care le sugerează. Din acest motiv, beletristica lui Russell (alcătuită din romane și nuvele că- zute azi în
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
formă socială, Dan Iacob trăiește cu precădere în meandre interioare, atenția fiindu-i îndreptată îndeosebi spre „adevărul care ne face liberi“. Din acest motiv, lecturile la care recurge nu au rațiuni estetice, ci preocupări sapiențiale, diaristului repugnîndu-i textele de umplutură lexicală: „E luna martie, am obosit și sunt indiferent la speculațiile filosofice. Nu am răbdare să termin o carte, de vreme ce, după cîteva zeci de pagini, îi simt golul, simt că afirmațiile n-au acoperire în trăirile autorului.“ (p. 19) Drept care Dan
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
a verbului specific: începe să înceapă. Pentru lingviști, e un semnal (timid) al gramaticalizării verbului a începe ca operator aspectual; pentru vorbitori, este, cel mai probabil, un joc de limbaj, o folosire umoristică a structurii pleonastice, împinse până la limitele ei lexicale. Formula poate fi folosită cu intenție, pentru a parodia excesul de atenuare, formulările extrem de precaute: „începe să înceapă să se apropie schimbarea prefixului” (smokingcoolcat.blogspot.com); „să vezi numa’ cum începe să înceapă să-și revină” (ziare.com). Construcțiile cu
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
Rodica Zafiu Cuvintele vechi sau populare care nu se mai păstrează decât în expresii, locuțiuni sau compuse și cărora vorbitorii nu le mai recunosc forma și sensul, nelegându-le de vreo familie lexicală, sunt adesea modificate, prin asociere cu alte cuvinte, mai cunoscute. E surprinzător de frecventă azi forma târâș-grăbiș, pe care am descoperit-o în paginile multor ziare și în comentarii depozitate pe internet: „Târăș, grăbiș, spre Sărbătorile Crăciunului” (Jurnalul Național, 14
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
simulacru de reformă realizată «târâș-grăbiș», ale cărei părți pozitive nu pot fi ignorate, însă care pe ansamblu are menirea de a distruge și lucrurile bune care mai existau. (...) Nefiind nici o surpriză că graba strică treaba!” (proatitudine.ro). Inevitabil, noua motivare lexical etimologică schimbă sensul compusului: de la ideea de deplasare dificilă, chinuitoare - și implicit lentă - se trece pe nesimțite la acuzația de superficialitate și grabă. Nu e o schimbare minoră, pentru că produce riscuri de confuzie și de contradicție: între târâre (primul element
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
acțiunilor unei administrații fiscale. În DA (Dicționarul limbii române, vechiul dicționar academic, tomul II, partea a II-a, 1937), în definirea cuvântului, în afara expresiilor care îl conțin, se vorbește chiar de „hoție și înșelăciune”. Termenul popular a dezvoltat o familie lexicală bogată: verbul a jăpcăni, numele de acțiuni jăpcănire și jăpcăneală, numele de agent jăpcan, jăpcaș, jăpcănitor. La acestea par să se adauge, în registrul familiar-argotic jepcar și jepcangiu (123urban.ro). Nu e rar ca un termen popular și ușor învechit
Japcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5119_a_6444]
-
dovedind un intelect lucid, de fină discriminare a nuanțelor, fără efuziuni viscerale și fără sentimentalisme cu tentă elegiacă. De fapt, Doina Uricariu are o precizie rece, de aritmetru care a înlocuit cifrele cu cuvintele și care, mișcîndu-se pe un teren lexical, aplică limbii o rigoare analitică. Autoarea are scrupulul tentelor exacte, numai că își reprimă cu cruzime alunecările emotive, de aici și tonul sobru și impostat cu care își desfășoară evocările. Singurele dăți cînd își lasă simțirea în voie privesc asociațiile
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
cuvintelor românești de origine turcă, Editura Academiei Române, 2010, îl consideră „rar”). Moda jurnalistă actuală e un argument pentru a consemna și în dicționarele curente sensul ironic - persistent, viu - al turcismului beizadea. Succesul său actual se explică în parte prin golul lexical pe care îl umple: ideea exprimată în franceză, de exemplu, prin formula fils à papa, implicând avantajele nemeritate obținute de cineva prin poziția părinților, este sugerată în română prin sintagme mai puțin fixate: copil de bani gata, copil de ștab
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
își leagă nuanțele - volumul fiind o antologie de prelegeri și note de lectură a căror redundanță împinge spre saț atenția cititorului, și asta nu doar din cauza repetării acelorași idei în mai multe locuri, ci și din cauza jargonului sec de inerție lexicală - atunci virtutea volumului stă în critica societății în numele degradării ideii de spectacol. Din acest motiv, pe măsură ce-i citești considerațiile, te surprinzi însuflețit de o singură dorință: să afli ce anume din viața noastră n-a fost contaminat de morbul spectacolului
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
le tueur présumé risque une peine maximale de 21 ans” (wikipedios.com). Pentru a corecta implicațiile verbului a risca, s-au introdus totuși în enunț, uneori, mărci care să reechilibreze orientarea argumentativă: cel mult, doar. Dincolo de stângăcia folosirii unui clișeu lexical, relatările celui mai recent masacru mai pot lansa o temă de discuție. În discursul jurnalistic sunt criticabile în genere elementele afective, evaluative, care introduc în informația obiectivă un punct de vedere subiectiv, partizan. Pe de altă parte, există valori și
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]