23,376 matches
-
se vîră cu forța două sisteme diferite în aceeași teacă. Cei retribuiți lunar se întîlnesc într-o distribuție cu cei care primesc sume stabilite pe baza unui contract de colaborare, ofertant, care face din meseria de actor o profesiune realmente liberală. Și nu întotdeauna valoarea îi așează în tabere diferite din punct de vedere material, ci 'încadrarea". Deși au trecut atîția ani din 1989 și pînă astăzi, flexibilitatea actorului este greoaie. Puțini și-au luat destinul în propriile mîini, renunțînd la
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
stradă sau a artiștilor între care am trăit în ultimii doi ani. Există probleme de comunicare, dar și ele sînt mult atenuate de stăpînirea unei limbi de circulație universală ca engleza. O altă limbă universală este, pur și simplu, cultura liberală sau "civilizația" noastră de fiecare minut și secundă. Românii au primit, prin sistemul de învățămînt, o conștiință de europeni, de multe ori în conflict cu educația tribală din familie. Dar izolarea politică și culturală din perioada comunistă a deformat imaginea
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
modelat pînă în prezent cultura românească în tot ce a avut ea mai bun. Lor li s-au adăugat, firește, și alții, dar rolul lor a fost cel de coloană vertebrală, de armătură esențială. Toți trei au fost moderni și liberali, obiectivi și cu spirit critic. Criticii naționaliști, sectari, ideologizați nu au lăsat urme importante și influența lor s-a pierdut în bună măsură. O mare șansă ar fi ca și perioada de la revoluție încoace să poată produce un critic esențial
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
în fața ochilor: "federalizarea" Transilvaniei. Atât: a Transilvamniei. Ar fi, să recunoaștem, o "federalizare" cel puțin stranie, care-ar călca în picioare atât conceptul "de provincie", cât și pe cel de "istorică". în altă ordine de idei, am mari îndoieli că liberalul, pro-occidentalul Banat ar dori să fie integrat unei Transilvanii retrograde, devenită bastion al naționalismului și intoleranței de tip România Mare. Nu prea-i văd eu pe timișoreni acceptând să schimbe miticismul bucureștean, oricum mai simpatic și mai ușor de convertit
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
lui Ceaușescu și a echipei sale? în paragrafele asupra lui Antonescu? în citatele din Eliade? Foarte bine: să admitem că există o distorsiune (intenționată) a unei istorisiri care-ar fi trebuit prezentată într-o formă voioasă, plină de străluciți intelectuali liberali, de acte și afirmații politice legitime, de motivații greșit interpretate, de păcate exagerate etc. De ce am scris mormanul ăsta de minciuni dăunătoare? Cui bono? Și în favoarea a ce? Concluzia mea este că istoria României trebuie "biruită" prin includerea deplină în
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
Regele a fost, deci, nevoit să revină la guverne penețiste, pînă ce a apelat la PNL. Drept e să se spună că PNȚ devenise al doilea mare partid al țării, uneori chiar cel dintîi, deasupra, în preferințele electoratului, Partidului Național Liberal, între care domnea o mare rivalitate. Dar rămîne faptul că în cîțiva ani buni de guvernare, datorită condițiilor amintite, PNȚ nu și-a putut înfăptui programul de guvernare. Ilie Lazăr, devenit membru al Delegației permanente a PNȚ și conducător al
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
lui Dinu Pillat (din anii '47, '48, '49, '52 și '57), fiul poetului, eseist și prozator el însuși, comunicate de Monica Pillat. Destinatarul este (cu o excepție) Pia, sora lui Dinu Pillat, căsătorită mai întîi cu Mihai Fărcășanu, șeful Tineretului liberal, cunoscut ca autor al romanului Frunzele nu mai sunt aceleași, semnat M. Vilara, împreună cu care a emigrat în 1946, și recăsătorită cu medicul englez Anthony Edwards. Scrisorile trec (cum pot) granița, lucru dificil mai ales din 1948 încoace. Pillat descrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
energic, inovativ, capabil nu trebuie să i se pară absurd un asemenea proiect. Așadar, sper să pot juca un rol atît în îndepărtarea de la putere a stîngii demagogice, cît și într-o guvernare care să promoveze în mod consecvent valorile liberale despre care am mai vorbit aici. Momentul acelei guvernări va veni, în România, sînt absolut convins." De ce am citat tocmai acest fragment? în primul rînd pentru că, așa cum am mai spus, e un exemplu de vitalitate și de lipsă de ipocrizie
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
Pișculescu - viitorul prozator Gala Galaction, a început prin a fi elev la Sfîntul Sava. Se împrietenise bine cu N. D. Cocea, viitor prozator și luptător social, apoi Arghezi cu Vasile Demetrius și cu I. Gh. Duca, viitor mare om politic liberal, asasinat de legionari cînd devenise premierul țării (în 1929). În 1898, deci la 17 ani, face o călătorie de vacanță cu prietenul Cocea, la Mînăstirea Agapia. Aici o întîlnește pe verișoara lui Cocea, Zoe Marcou, soră în "ascultare" aici, la
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
politică a vremii și, după părerea mea, nici măcar aceea majoritară. între 1923, anul democraticei constituții a regelui Ferdinand, nemenționată de Judt, și 1938, cînd Carol al II-lea interzice partidele și alege dictatura, România a fost o țară democratică și liberală, printre puținele, dacă nu singura, dintr-o Europă Centrală și de Est sedusă de politici totalitare. Numeroși intelectuali s-au opus obscurantismului ideologic și crimei politice. Cîteva dintre marile personalități ale vremii (Eugen Lovinescu și aproape toți criticii literari de
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
respiri același aer cu Gigi Nețoiu sau cu cinicii afaceriști din clanul Becali. Dar de ce să mă mir? Când președintele unui partid cu o doctrină onorabilă stă umăr la umăr cu Funar și depune smerit flori la statuia nu știu cărei personalități liberale, te cam încearcă un sentiment de "procesul etapei"! Chiar e musai ca oameni presupus onești să transfere o parte din prestigiul lor asupra leprelor? Nevoia de succes ieftin și imediat torpilează rațiunea, iar datul poalelor peste cap oricând și în
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
reia în numărul 44 de la începutul lui noiembrie un sugestiv text semnat în Journal of Democracy din 1999 de mai vechea noastră cunoștință G.M. Tamás, Europa de Est, după un deceniu. Înfrângerea victoriei și victoria unei înfrângeri, care se încheie așa: "Democrația liberală din Europa de Est este în suferință. Nu există nici o alternativă radicală la orizont [...] Într-un interviu acordat unui post de radio maghiar, am fost întrebat dacă eu, fost disident, pot spune acum că sînt fericit. Am răspuns că democrația este un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
de azi. Iar despre normalitatea lor în băcăniile (e drept, de lux) de la sfîrșitul secolului al XIX ne poate da o idee foarte exactă schița lui Caragiale, Politică și delicatese; într-un oraș de provincie, băcanul conservator își tentează clienta liberală cu asemenea bunătăți: "Poftiți să vedeți și alte mezeluri... avem stridii, brânzeturi proaspete, ne-a venit o langustă vie...". În Dicționarul limbii române ( DA), cuvântul caracatiță (în forma cracatiță) e ilustrat printr-un fragment din I. Negruzzi: "alvaua, icrele, cracatițele
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
cult etc. decît alții? Și, dacă tot dorim să fim corecți, e firesc a recunoaște, dacă tot îl acuzăm că și-a tras din orgoliu partid, și că dl Manolescu a renunțat să fie lider spre a se reconstrui unitatea liberală. În plus, s-ar zice că dl George e de părerea că d-lui Manolescu nu i se permite ceea ce li se permite tuturor celorlalți. Părere împărtășită, în același număr, de către dl D. Ungureanu care are și d-sa reproșuri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
care ura se revarsă ca o apă neagră. Nu e prima oară cînd dl Comoroșan urăște. I-am citit și alte intervenții asemănătoare. Unele propoziții sînt reluate aidoma în interviul din Convorbiri. Problema d-lui Comoroșan, "om cu concepții profund liberale", dar cu "simpatii de stînga", după cum declară, este "trădarea intelectualilor ziși de dreapta" care ar fi permis "ocuparea scenei culturale de către impostură". M-aș opri o clipă asupra formulei ziși de dreapta. Așadar dl Comoroșan nici măcar nu consideră că intelectualii
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
faptul că la fel se comportă toți "acești intelectuali" pe care "actuala putere îi va mătura" ca pe niște oportuniști ce sînt. Începînd cu "cel mai mare oportunist", cu mine, firește, care mi-am făcut propriul partid, rupîndu-mă de mișcarea liberală. Deși "mare vinovat", am continuat să vreau să iau "fața scenei". Nu văd absolut nici o logică, nici de data asta, în remarcile d-lui Comoroșan. Cît despre adevăruri istorice, la ce bun să le evoc? Să-i amintesc că nu
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
să vreau să iau "fața scenei". Nu văd absolut nici o logică, nici de data asta, în remarcile d-lui Comoroșan. Cît despre adevăruri istorice, la ce bun să le evoc? Să-i amintesc că nu m-am rupt de mișcarea liberală ca să-mi trag un partid propriu, ci am renunțat la partidul al cărui președinte eram ca să ajut unificarea liberală? Că renunțînd la președinție nu luam fața scenei, ci tocmai dimpotrivă? Dl Comoroșan nu se va încurca în astfel de subtilități
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
Comoroșan. Cît despre adevăruri istorice, la ce bun să le evoc? Să-i amintesc că nu m-am rupt de mișcarea liberală ca să-mi trag un partid propriu, ci am renunțat la partidul al cărui președinte eram ca să ajut unificarea liberală? Că renunțînd la președinție nu luam fața scenei, ci tocmai dimpotrivă? Dl Comoroșan nu se va încurca în astfel de subtilități. Și nici eu nu voi stărui să-l aduc la sentimente mai bune. Ura îl orbește pînă la a
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
termenului de către ministrul Eugeniu Stătescu, personalitate marcantă a partidului care, dacă nu ar fi fost bolnav, i-ar fi succedat, în 1891, lui I.C. Brătianu la conducerea P.N.L., salvîndu-l de impardonabilele gafe ale lui D.A.Sturdza, succesorul fostului prim-ministru liberal. Și tot în 1886 Panu, ajutat de Bacalbașa și Caragiale, pun la cale mutarea ziarului Lupta de la Iași la București, care a devenit repede, alături de Epoca, ziarul cu cel mai mare tiraj de atunci. Anul 1887, dominat de încrîncenata luptă
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
cale mutarea ziarului Lupta de la Iași la București, care a devenit repede, alături de Epoca, ziarul cu cel mai mare tiraj de atunci. Anul 1887, dominat de încrîncenata luptă dintre guvern și Opoziția unită înregistrează abandonarea, de către Take Ionescu, a partidului liberal și trecerea lui în opoziție. De atunci începe, de fapt, cariera lui Take Ionescu în Partidul Conservator, căruia îi va aduce mari daune, sfîrșind prin a-l părăsi în 1908, creindu-și Partidul Conservator Democrat. Și tot în acest an 1881
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
treia". E frivol și chiar insultător - măcar practic vorbind. Nu zic că intelectualul nu are dreptul (chiar datoria) de a explora zone de acest fel, dar ar trebui să primeze practica. Sunteți unul dintre cei mai profunzi analiști ai doctrinelor liberale pe care i-a dat România. În context european, cum se împacă liberalismul cu "integrismul" nivelator al Europei federale în curs de constituire? Toată Europa de Est (inclusiv România) se află într-o complicație aproape inextricabilă. Ne amintim că prin 1989-1990 grupurile
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
fie spus nu sunt prea iubiți nici măcar de către populațiile franceză, engleză, daneză și altele, cel puțin nu de unanimitatea acestor populații), porunci care uneori se aseamănă cu cele care pe vremuri pogorau din vârful Kremlinului. Este Europa de Apus realmente liberală? Probabil, în parte. Dar la ora actuală e vorba acolo mai curând de un socialism destul de autoritar (care începe să interzică votul liber prin sancțiuni). Să-i zicem "socialism cu față umană"? Poate nu merită nici măcar acest titlu. Liberalismul clasic
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
dar fără urmă de cugetare serioasă și, în fond, cu efecte haotice. Se vorbește mult în România de multiculturalism. Într-o totală confuzie a valorilor, multiculturalismul, un set de dogme, principii și clișee de sorginte stângiste, este deseori echivalat doctrinelor liberale! Care ar fi, în opinia dumneavoastră, sursa acestei confuzii? Efectele ei în planul vieții social-culturale? România este, vrea nu vrea, o societate "multiculturală". Adică e numeric covârșitoare etnic-românească, dar conține substanțiale secțiuni din alte naționalități. E predominant ortodoxă, dar e
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
explicațiile autorului care se miră că, bunăoară Contemporanul, i-a refuzat două articole despre C.V. Tudor, după ce îi publicase alte două în care erau "atacați (vorba vine)" N. Manolescu și Laurențiu Ulici. De-ale secolului trecut! Și, în același spirit liberal, revista face loc unei lungi epistole a lui Paul Goma, din decembrie 2000, care, luînd ca punct de pornire alegerile, conține un teribil rechizitoriu. Inculpați? Aproape toți scriitorii români, din țară și din exil, în viață sau nu, care au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
de fascism mistic pentru care au optat Eliade și alți intelectuali," observă Bailey, "este disprețul egal atît pentru capitalism, cît și pentru socialism". Jurnalul lui Mihail Sebastian prezintă cititorilor străini o țară sfîșiată între variante de extremism, incapabilă de vederi liberale sau moderate. În momentul de față, în România se fac simțite eforturi reale de analiză lucidă a istoriei tulburi a acelor vremuri, precum și a calibrului - intelectual și politic - a unor nume celebre precum Mircea Eliade, Nae Ionescu, sau Emil Cioran
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]