685 matches
-
anu și la mulți ani! Dând timpul înapoi! De fiecare dată, în apropierea noului an, ne retrăim existența dând timpul înapoi. Dar amintirea acelei clipe pare schimbată mereu, pentru că atunci nostalgia crește. Bucuria Crăciunului n-o poate stinge nimeni, căci licărește ascuns în sufletul fiecăruia. Și, în ciuda timpului care trece, ea nu și-a pierdut încă lumina. Crăciunul va rămâne pentru mine totdeauna casa țărănescă și prăvălită parcă de vreme, unde am simțit cu adevărat bucuria zăpezii și a gusturilor abia
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
moș cu un coș, în coș un cocoș. Moșul cu coșul, coșul cu cocoșul. Încerce cei ce cer cercei. Pe cap un capac, pe capac un ac. Stanca stă-n castan ca Stan. În luminiș, la lumina lunii i-au licărit luminile luminoase. Capra neagră calcă piatra, piatra-n patru laturi crapă. Fata fierarului, Fănica, fierbe fasole fără foc, fiindcă focul face fum. Am o mâță mătăsoasă căpățânoasă cu cinci mâțoșei jucăuși și frumușei. Invitat la șezătoare interpretul de muzică populară
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
anu și la mulți ani! Dând timpul înapoi! De fiecare dată, în apropierea noului an, ne retrăim existența dând timpul înapoi. Dar amintirea acelei clipe pare schimbată mereu, pentru că atunci nostalgia crește. Bucuria Crăciunului n-o poate stinge nimeni, căci licărește ascuns în sufletul fiecăruia. Și, în ciuda timpului care trece, ea nu și-a pierdut încă lumina. Crăciunul va rămâne pentru mine totdeauna casa țărănescă și prăvălită parcă de vreme, unde am simțit cu adevărat bucuria zăpezii și a gusturilor abia
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
colți de argint este comparat, deși prudent, cu celebra baladă a lui Goethe Erl Konigă, asumarea experienței neoclasice, articularea exactă a versului, luminozitatea elină. În "Luceafărul" din " decembrie ", Vladimir Streinu scrie un cald articol evocator despre Nicolae Labiș: "El a licărit scurt între două nopți: anonimatul și moartea fizică. Abia a avut timp să-și compună o fizionomie de adolescent fascinat de maturitatea pe care navea s-o atingă și o atitudine socială, în care se putea citi binecuvântata necumințenie a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
modalitate ne-sexuală, "rotunjimea" ambelor corpuri, care le aseamănă în primul rând, și care stă ca semn de lecturat corect al celui mai important atribut al Selenei: asemănarea sa fizică cu oamenii obișnuiți. "A strălucit și (apoi - adăugirea mea) a licărit în lumina reflectoarelor, însă faptul că Selena era, cu bucurie și cu mândrie, a oamenilor (del pueblo, în limba spaniolă) - a poporului (of the people, în limba engleză) - a plăsmuit o legătură puternică personală între artistă și publicul său", atestă
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
din vedere. Nu mai are persoană, proprietate identitară; e expropriat de sine însuși, dezapropriat în lipsă: "prin ierburile arse, cu greu mă urnesc înspre apa vie/ să pot să ajung pe lumină./ și cine mă așteaptă pe mine?/ farmecul stelei licărește duios peste lună/ bătută cu unghia, răsunând în pustie". Un drum înapoi către sinele evanescent, o trecere încremenită în suspensia timpului. De fapt, înapoi spre niciunde, spre nimeni, prin distanța pustie a unui decor în declin. Apa vie nu e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fanteziei, spre care tindem. Fiecare tablou măreț apare ca și cum s-ar ridica invizibilul perete despărțitor dintre lumea reală și cea ideală și el nu e decât deschiderea prin care se profilează complet acele făpturi și ținuturi din lumea imaginară, care licăresc doar imperfect prin lumea reală" (F. W. J. Schelling, Sistemul idealismului transcendental, Editura Humanitas, București, 1995, pp. 307-308). 3 În acest sens vorbește Marin Tarangul despre actul străbătător al privirii care creează poeticul, despre "dreptul natural al privirii și privilegiul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mătase ajurată freamătă nerăbdător pe perina de stofă roasă. La fiecare mișcare a evantaiului împodobit cu pene lungi și moi, bărbatul simte adierea dulce a parfumului răspândit de ea, de umerii delicați, de rochia foșnitoare, de părul ei în care licăresc nestemate. Ea îi vorbește, în atmosfera intimă a acestui colț de salon, pe un ton discret. Ce-i șoptește oare? Și ce răspuns primește de la el? Ea râde, dezgolindu-și dinții fermecător de albi. Ochii lui strălucesc, trădând acea amețeală
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Cercul de artă plastică „N. N. Tonitza”) - Marele premiu pentru Pictură. Iată „Demonul”, poezie de Ruxandra Hrișca, clasa a XI-a „Zburătorul” Onești: „Incisivii Îi crescuseră/ voluptuos/ În pieptul meu./ Și l-am Întrebat:/ „Ce gust are deșertăciunea?”/ Ochii săi au licărit o secundă,/ apoi a surâs, lăsând să-i curgă/ un fir de sânge negru/ din colțul Încrezut al buzelor:/ „Mori și vei află!” ” Și proza de Fărîmă Maria-Mădălina, Colegiul Național Iași, clasa a XI-a D: „Geometrie” - „Mi-aș dori
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
eroii beau și tac fiecare în felul lui și totuși cu un aer de familie : Agamemnon bea ca o pâlnie, tace și se uită drept înainte, încruntat ; Clitemnestra bea printre dinți, tace și zâmbește ușor în gol ; Egist căruia îi licăresc ochii dă peste cap paharele și se uită tot timpul la rege, iar când li se întâlnesc privirile întoarce capul și se învinețește ; Casandra parcă ar fi o fetiță beată, care vrea să plângă de somn (IV 1). Singurătatea și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Kombat Scorpion) și filme (Anakin Skywalkers cu codițe Jedi și săbiile lor fosforescente) în timp ce o droaie de Harry Potteri hălăduiau pe Elsinore Lane care încotro - purtând mantii Quidditch, cu mături și baghete magice, verzile cicatrice în zigzag de pe frunțile lor licărind în întuneric în timp ce discutau cu niște căpcăuni ca acela din Shrek. Nu vedeam picior de balerină sau vrăjitoare sau vagabonzi sau stafii - nici unul dintre costumele croite de mamele copilăriei mele - iar când am văzut-o pe Nadine luând o gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
imaginarul tradițional românesc. Basmele vin, așadar, să completeze investi¬gațiile de teren cu informații stilizate în filigranul textului, care are avantajul de a fi fost imortalizat când civilizația încă își mai moșea puterile distrugătoare de arhaic. În basmul Cu „Păpușica Licărea” cripta pentru fata de măritat are dimensiunile unei biserici împrejmuite cu ziduri de piatră la fel de înalte precum construcția. Doar fecioara poate pătrunde în interior și separarea ei de părinți are proporțiile inițiatice ale smulgerii din familie, resimțită ca o moarte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
retrospectiv în sălile Muzeului, avea să se nască o poezie, publicată ulterior în volumul "Abecedar de istorii și...istorioare" (Editura Junimea, 2009): Matanzas Cuba Muzeul sclavilor De peste veacuri mă privesc legați în lanțuri, precum câinii și-n ochii plânși mai licăresc lumini ce nu le-au stins stăpânii. Nu au nici nume, nici părinți, nu au nici soare în lucarne, obiecte prețuind arginți, un număr scrijelit în carne. De unde sunt, de unde vin? De peste mări, din iarmaroc, născuți sub bici și morți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
părea că trăiește, că are un suflet plămădit din sufletele noastre, ale tuturor, ale celor morți și ale celor vii. După moartea mamei, când s-au stabilit acolo Ionel cu Eliza, deși cunoșteam simțimintele ei ostile pentru acest locaș, mai licărea speranța că faptul chiar de a deveni stăpână o va împăca cu locul, unde în timp de 13 ani făcuse atâtea neajunsuri mamei, care nu știa prin ce concesiuni și înlesniri să o împace. Iluzia fu scurtă. Ionel, voind să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
marelui oraș. În drumul lui dădu peste o biserică. Împins de o putere nevăzută el intră înlăuntru. Biserica era plină de lume. Toată lumea era îngenunchiată și se ruga în fața unei statui a Preasfintei Fecioare. Nenorocitul simțea cum conștiința începe să licărească din nou în sufletul său. Văzu că un preot se îndreaptă către scaunul de spovadă, dar nu avea de gând să se spovăduiască, ci voia numai ca să-și deschidă inima și să-și verse amarul. Preotul îl ascultă cu multă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de aur zvârlite în unde, apune soarele... Printre pinii ce străjuiesc întunecați la marginea pământului, cerul coboară înspre mare și se topește cu ea în tainică îmbrățișare... Peste oameni și peste gândurile lor se lasă noaptea și stele încep să licărească pe mantaua ei întunecată... Toți ai casei sunt de față, fiecare cu lumea lui de visuri și de simțăminte... Încă o clipă, și vor începe să se miște și să vorbească. Gândurile lor se vor încrucișa, voințele lor se vor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
armistițiu, o stare de calm întorcând spatele agitației cotidiene, o candoare cu frunza verde și zimțuită, suficientă sieși. Când nervii sunt suprasolicitați, nu mai rabzi să fii luat prin surprindere de frumusețe. Iar peisajul ți-apare ca înscenare a existenței licărindu-ți prin fața ochilor, ca panoramă a spaimelor, ca dublare a normalității răpite. Când pe asfalt n-ai cale de scăpare, ajungi să percepi peisajul ca pe o materie trufașă ce te sfidează cu ascendentul ei temporal: pietre străvechi, nesfârșita reîntoarcere
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
strecor dincolo de un grup de turiști făcuți ciorchine în jurul unei vitrine cu ceasuri și ajung la ușa turnantă. Ies și rămân în mijlocul străzii, privind de la stânga la dreapta. Nu văd aproape nimic. E o zi orbitoare, și apusul de soare licărește în ferestre. Totul s-a transformat în siluete și în umbre. — Rebecca. O mână mă strânge brusc de umăr. Mă întorc mirată, clipind de la lumina orbitoare și ridic ochii. Și, în clipa în care privirea mi se focalizează, mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
începe să cânte tema muzicală din Frumoasa din pădurea adormită, iar domnișoarele de onoare pornesc pe culoarul dintre scaune. Și, deodată, mă trezesc că pășesc și eu în urma lor. Merg prin pădurea fermecată, purtată de valul muzicii. Luminile de deasupra licăresc feeric. Acele de pin pe care pășesc își împrăștie parfumul plăcut. E un miros proaspăt de pământ, păsările ciripesc și o cascadă susură undeva în fundal. La fiecare pas, florile din jurul meu înfloresc, frunzele se desfac și toți cei prezenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
face turul ringului de dans cu pași lenți, savurând din plin atenția care i se acordă. — Adevărul e, spune pe un ton foarte plăcut, că toată asta e doar o mascaradă de prost gust. Nu-i așa, Becky? Privirea îmi licărește cu speranță, în spatele ei. Doi tipi de la pază, cu figuri extrem de serioase, camuflați în DJ, se apropie de ringul de dans. Dar nu vor ajunge acolo la timp, sunt sigură. Și totul se va duce naibii. — Ce frumos. Totul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mi-o pune pe cap, zâmbind. — Arăt cam aiurea, nu? zic, strâmbându-mă. — Da. Foarte. Mă sărută, după care se ridică și mă ajută să mă ridic. Haide, Becky B. Publicul te așteaptă. Și, în timp ce luminițele de basm încep să licărească în jurul nostru, pornim ținându-ne strâns de mână peste iarbă, înapoi spre nuntă. Între Rebecca Bloomwood și Luke Brandon 22 iunie 2002 (continuare) 5. Cont comun curent 5.1. Contul comun va fi utilizat pentru cheltuielile casei. Termenul „Cheltuielile casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui Pere. În spate, eu cu cele trei englezoaice și Cristian, în față Pere cu Sandra, Alfonso și Miguelito. Cristian este ucenicul lui Alfonso în de-ale șamanismului. Este un copil zâmbitor de 11 ani, care mă privește cu ochi licărind de o înțelepciune pe care în niciun caz nu aș asocia-o cu cineva de vârsta lui. A luat ayahuasca de la 9 ani, apoi la 10 ani și-a văzut drumul în viața într-una dintre ceremonii și de atunci
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
al lui. În acest fel cel care merită rămâne fără palmares. Din păcate montările nu se repetă și astfel un actor dotat va rămâne în conul de umbră iar „mâncătorul de roluri” va da impresia că strălucește. E doar un licărit de licurici, o stea falsă, un foc de paie și nimic mai mult. Un actor adevărat trebuie să introducă în el sufletul personajului. Acest lucru va fi posibil după ani de muncă, de căutări, după experiențe îndelungate, eșuări sau triumfuri
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
urmă, făcând un mare efort, ochelarii aleși În mod arbitrar (de care ar fi avut nevoie Mnemosina mai mult decât oricine) s-au metamorfozat Într-o tabacheră În formă de carapace de stridie, pe care mi-o aminteam foarte clar, licărind În iarba umedă, sub un plop, pe Le Chemin du Pendu, unde am găsit, În acea zi a anului 1907, un fluture de noapte din familia Sfinx, rareori Întâlnită atât de departe În vest, și unde, În urmă cu un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dedesubt, lumânări de ceară ținute de mâini muritoare se aprind una după alta, alcătuind un roi de flăcărui minuscule În fumul de tămâie, iar preotul cântă veșnica pomenire și crinii funerari ascund chipul celui ce zace acolo, printre luminile ce licăresc În jur, În coșciugul deschis. Capitolul 2 1 De când Îmi amintesc de mine Însumi (cu interes, cu amuzament, rareori cu admirație sau scârbă), am fost expus unor ușoare halucinații. Unele sunt auditive, altele sunt optice, dar de nici unele n-am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]