738 matches
-
alături de care se trezise din întâmplare. Îmi pare rău. Chiar îmi pare. —Mă îndoiesc. — Unde mergem? Nu știu. Departe de ei, departe de Ierusalim. Ne întoarcem când n-o să mai fim în pericol. Maggie se uită pe fereastră, zărind primele licăriri ale unei lumini albastre, cețoase, la orizont. Ierusalimul abia se trezea. Nu văzuse până acum decât un cerșetor ciudat. Dar mesajul ăsta de la tatăl tău? — Nu mai știu. —Haide. A spus „Mergi spre vest, tinere, și găsește calea spre orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înghețat iarna. Lăsa impresia că până și asta, priveliștea unei femei înconjurate de bărbați mascați, care se chinuia să respire, îl plictisea. Maggie se uită la partenerul lui sau mai degrabă se uită către el, sperând să găsească acolo vreo licărire de umanitate. Dar ceea ce văzu îi dădu fiori. Căci ochii verzi ai acestui om trădau într-adevăr o emoție; iar emoția aceasta era dorința. Bărbatul acesta se apropia de ea cu altă fâșie de material negru în mâini. Când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mulți osândiți m-au îmbrățișat înainte de moarte și mi-au mulțumit cu lacrimi în ochi pentru felul în care... ca un tată... i-am condus... și i-am convins... Și eu am plâns deseori... când am văzut în ochii lor licăririle de recunoștință... Trebuie, domnule, să învățați să muriți... și de la cine ați putea deprinde această îndeletnicire... această artă... dacă nu de la mine? Călăul este ca un tată pentru osândit pentru că îl învață... cu răbdare... misterul morții... De aceea e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de ea. Eu mă revolt În fața acestei stări de lucruri. Simt nevoia să-mi scot această revoltă În exterior și să Îngrădesc natura. Mintea mea a făcut, În repetate rânduri, eforturi uriașe pentru a putea distinge și cea mai vagă licărire personală În Întunecimea impersonală dintre extremele vieții mele. Faptul că această Întunecime este produsă doar de zidurile timpului ce mă despart pe mine și pumnii mei zdreliți de lumea liberă a atemporalității este o convingere pe care o Împart bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu manșon, aleargă pe lângă sanie, se cațără peste un nămete de zăpadă și dispare, lăsând-o pe Mademoiselle să fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului din depărtare Îi apar ca ochii galbeni ai unor lupi. Îi este frig, e Înghețată tun, „Înghețată până În măduva oaselor“ - căci se lansează În cele mai ciudate hiperbole când nu caută cele mai prozaice maxime. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sticlă, care Împărțise veghea cu mine. Acum a intrat În cameră. Un schimb alert de valori ale luminii mă anunță că lumânarea de pe noptiera ei preia funcția ciorchinelui de becuri din tavan, care, după două țăcănituri mai degajă Încă două licăriri, una naturală, apoi una supranaturală și se sting de tot după Încă un țăcănit. Fascicolul meu de lumină Încă există, dar a devenit bătrân și palid și pâlpâie ori de câte ori Mademoiselle face patul să scârțâie, mișcându-se. Căci Încă o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
La Revue des Deux Mondes. Începe o perioadă de declin: citește Bourget. Nici un cuvânt de-al lui nu va supraviețui. Condamnarea se apropie. Sunt pradă disperării, luptându-mă să atrag somnul, deschizând ochii la fiecare câteva secunde pentru a controla licărirea tot mai firavă și Închipuindu-mi paradisul ca pe un loc unde un vecin, care n-are somn, citește o carte fără sfârșit, la lumina unei lumânări veșnice. Se petrece inevitabilul: etui-ul pince-nez-ului se Închide cu un țăcănit, revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
parcă, bizară, care făcea eforturi ridicole să se cocoațe Într-o barcă acostată la mal. Nu izbuti. Fluturarea de aripi, greoaie și neputincioasă, sunetul alunecos pe care-l producea izbindu-se de barca ancorată care se legăna și Împroșca apă, licărirea lipicioasă a umflăturii Întunecate În locul unde captura lumina - totul păru pentru o clipă Încărcat de acea stranie semnificație atașată uneori În vis unui deget apăsat pe niște buze mute și apoi arătând spre ceva ce visătorul nu apucă să deslușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mi-o amintesc În detaliu, dar aparținând unei veri de dinaintea acelui 1906, adică anterior datei de pe prima etichetă cu numele localității În care n-am mai călcat de atunci, nu reușesc să deslușesc nici o aripă, nici o fluturare de aripă, nici o licărire de azur, nici o floare Împodobită cu fluturi, de parcă o piază rea s-ar fi abătut asupra coastei adriatice, făcând invizibile „lepidele“ (după cum se exprimă argotic unii dintre noi). Exact așa s-ar putea simți Într-o bună zi un entomolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sentimentală din partea lui, nesusținută de fapte și nedovedită ulterior frauduloasă. Într-o zi, ne-a invitat pe toți, mândru, să testăm cu mașina noastră un nou tip de pavaj girat de el, alcătuit (din câte pot desluși din acea ciudată licărire prin perdeaua Întunecată a timpului) dintr-o țesătură bizară de dungi metalice. Rezultatul a fost o pană de cauciuc. S-a consolat Însă achiziționând altă noutate: proiectul unui obiect căruia el Îi spunea „electroplan“, care arăta ca un vechi Blériot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pieptul ei părea ceva mai plin, antebrațele ei ceva mai puternice și o dată sau de două ori, am deslușit, exact Înainte de a o pierde din vedere (la șaisprezece ani s-a măritat cu un fierar dintr-un sat Îndepărtat) o licărire de blândă ironie În ochii ei căprui, distanțați unul de celălalt. Este ciudat, dar ea a fost prima care a avut o mare putere asupra mea, prin simplul gest de a nu Îngădui zâmbetului ei să dispară, de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să se fi Întâmplat cu acele cuvinte pe care le adunasem deja: Își pierduseră strălucirea pe care o avuseseră Înainte de a fi Întrerupt. Mi-a trecut prin minte bănuiala că am de-a face cu niște fantasme. Din fericire, această licărire rece de luciditate critică n-a dăinuit. Înflăcărarea pe care Încercasem s-o redau s-a Înstăpânit din nou readucându-și mijlocul de exprimare la o viață iluzorie. Șirul de cuvinte pe care le-am trecut În revistă erau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ușor Întredeschisă. „Intră“, a rostit o voce de departe, cu o bruschețe găunoasă. Am traversat un fel de sală de așteptare și am intrat În biroul Îndrumătorului meu. Amurgul cafeniu sosise Înaintea mea. În birou nu era altă lumină decât licărirea unui cămin masiv lângă care ședea o siluetă Întunecată, Într-un fotoliu și mai Întunecat. Am Înaintat spunând: „Numele meu este...“ și m-am Împiedicat de serviciul de ceai așezat pe preș lângă fotoliul de răchită al domnului Harrison. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii jalnica și Înfricoșătoarea lui grosime. Mai era tânărul poet În care confrații invidioși nu puteau să nu vadă o tulburătoare licărire de geniu la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În mâini nimic pentru a-l ancora de această lume, Își azvârlea capul spre spate și Își recita poezia plasmodiind curgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
n-ar fi putut evolua. Auzi! „Lupta pentru supraviețuire!“ Blestemul bătăliei și al trudei readuce omul Înapoi la starea de zimbru, la obsesia de nebun a sălbăticiunii care mormăie disperată În căutarea hranei. Tu și cu mine am observat deseori licărirea de obsedat din ochii unei gospodine care-și face planuri În timp ce Își plimbă privirea peste alimentele dintr-o băcănie sau prin morga unui măcelar. Truditori ai lumii, Împrăștiați-vă! Vechile cărți greșesc. Lumea a fost creată Într-o duminică. 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dintre cazuri, l-a purtat pe tenacele ascet până în pragul nebuniei; și al lucidității, fără doar și poate, fiindcă într-o noapte, pe la patru dimineața, ia o hotărâre capitală: dacă până la răsăritul soarelui nu va reuși să întrezărească măcar o licărire de adevăr, își va pune capăt zilelor. Soarele se arată și omul pleacă, străbate câmpul de la marginea satului și merge până ajunge la o linie de cale ferată; acolo se culcă pe șine și privește dezolat cerul, așteptând să vină
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
suspine o femeie care încerca să se ridice. Apăsând un șervețel pe rană, primarul alergă în stradă. Cioburile de sticlă îi trosneau sub picioare, în față se înălța o coloană densă de fum negru, i se păru chiar că vede licărirea unui incendiu, S-a întâmplat, e în stație, se gândi el. Aruncase șervețelul când își dăduse seama că ținându-și mâna apăsată pe față și îngreuna mișcările, acum sângele îi cobora liber pe față și pe gât și se îmbiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vremurilor fericite în care voturile ascultau de indicații, a trecerii monotone a ceasurilor și zilelor între reședința oficială mic-burgheză a șefilor de guvern și parlamentul națiunii, a crizelor politice agitate și nu rareori joviale și amuzante care erau ca niște licăriri cu durată prevăzută și intensitate supravegheată, aproape întotdeauna simulate și de la care învățai, nu numai să nu spui adevărul, ci și să-l faci să coincidă punct cu punct, atunci când era util, cu minciuna, la fel cum dosul, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe plac, încât Harry a făcut pasul, știind că prima sa sarcină de bărbat însurat va fi să își modeleze nevasta, scoțând din ea un simulacru de femeie care să poată - în lumina și împrejurările potrivite - să trezească în el licărirea dorinței. Unele îmbunătățiri erau ușor de făcut. Lentilele de contact au înlocuit ochelarii; garderoba s-a înnoit; brațele și picioarele i-au fost supuse unor dureroase tratamente depilatoare la intervale regulate. Dar existau și factori asupra cărora Harry nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în diagonală documentul, m-am mirat să văd cât de puțin i se schimbă expresia. Crezusem că o să zâmbească, sau poate chiar o să scoată unul sau două hohote de râs, dar pe fața ei nu se citea aproape nimic. Doar licărirea ușoară a unei emoții, dar era cu neputință de știut ce emoție era. — Ei, a spus ea în cele din urmă, presupun că s-a zis cu asta. — Ești liberă, Rory. Dacă vrei, mâine poți să te măriți cu altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și ea cruce... ...Îți mulțumesc Antoane, pentru tot... îți mulțumesc!... femeia vorbea încet, tot mai încet, cu răsuflarea tot mai grea și întretăiată... În genunchi, la marginea patului, pădurarul își purta degetele peste fruntea ei scăldată în sudoare, în timp ce sub licărirea vorbelor din ochii ei, luminițele pâlpâiau tot mai slab, ca un opaiț în care s-a isprăvit seul. Era pregătirea de plecare... Lacrimiie începură să-i curgă pe obraji, singure, cu privirile când fierbinți, când rătăcitoare, ca pâlpâirile unei lumânări
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o liniște adâncă, treaz și pe deplin lucid, cu privirile în gol și conștient fiind de crima săvârșită. Era o crimă a sinelui său, o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea nu poate fi raționalizată -, se repeziră unul spre celălalt, așa cum se reped apele Nilului în sezonul ploios. Doar o clipă apucă Carla să murmure, cu glasu-i melodios și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și s-o facă să-și reconsidere părerile, se vede că mai mult o întărâtă și o agită, iar asta nu se știe de ce. Broboane mari de sudoare începură a-i scălda toată fața, iar ochii aveau în ei niște licăriri stranii și bolnave. Șerban cunoștea foarte bine ce înseamnă toate aceste „semnale”, de foarte multe ori în trecut le mai văzuse la mama sa, dar el nu mai apucă s-o îndemne să se liniștească încă o dată, căci dânsa se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
apare la brațul meu. Nimeni alta decât nevasta celui mai puternic dintre magnații invitați la vânătoare, Contesa de Bethlen, tânără, cu fața sidefie și îngustă, cu părul de un blond de cenușă, cu ochii cenușii și liniștiți, aproape absenți, cu licărirea pierdută înăuntru. De fapt, cele două, făptura actriței și cea a personajului, în mintea mea, începeau din nou, extrem de repede, să fuzioneze. Astfel că soția directorului Sima nu era pentru mine, numai contesă de Bethlen, iar contesa trăia aievea, ședea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]