713 matches
-
el a prezentat și zorile unei vieți noi grație optimismului ce-l caracteriza. în opera sa sunt multe pagini triste, dar, aspectele sumbre pe care scriitorul le descria, nu aveau menirea să le răpească oamenilor orice rază de lumină, orice licărire de speranță. Dimpotrivă, Cehov îi chema pe contemporanii săi, pe oamenii conștienți și cinstiți, să lupte împotriva manifestărilor negative. Cehov a înfățișat tablouri negative și deprimante ale epocii sale, dar a creat și multe pagini pătrunse de idealuri și aspirații
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
conduce probabil la nevoia de a distinge cu și mai multă claritate între țările cele mai puțin dezvoltate cu care este posibil un parteneriat și țările cu care acest lucru nu este posibil. Există, așa cum vom vedea mai târziu, posibile licăriri timpurii ale țărilor beneficiare din Africa, în special, în a recunoaște necesitatea ca ajutoarele și împrumuturile să fie răsplătite prin mișcări înspre o guvernare optimizată. Pentru guvernele vestice, astfel de semne pot părea neadecvate, dar pentru liderii politici dintr-un
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
albise la tâmple, îi dispăruseră acea furie, acea cruzime de animal, acum în ochii lui mai puteai zări câte ceva, ceva ce uneori semăna cu îndoiala, cu golul fără margini, acum pe obrazul lui mai răsărea câte un zâmbet cu o licărire de omenie în el. Vlad se înfățișa periodic la chemarea lui Cameniță, scria disciplinat declarațiile, dar Cameniță nu mai avea ferocitatea, înverșunarea de odinioară; acum părea cu gândul în altă parte, adeseori era plictisit și neatent. De fiecare dată își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
al zădărniciei. Iar aceste modificări pe dinăuntru, desigur, produceau modificări de comportament, de atitudine ori chiar de înfățișare: a început să slăbească, parcă și oasele i s-au subțiat, părul i-a albit ca neaua, ochii săi au căpătat o licărire caldă, pe obrazul întins i-au apărut riduri, fizionomia i s-a spiritualizat. Într-una din nopțile albe, care nu mai erau ceva neobișnuit în viața lui, tovarășul Cameniță a hotărât că trebuie s-o rupă definitiv cu trecutul. Până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fi existat pe fața pământului. *** Când s-a luminat de ziuă, nimic nu mai rămăsese din oraș, nimic nu scăpase de prăpăd. Doar o întindere nemăsurată de apă indiferentă, fără memorie. Apoi, s-a zărit în depărtare ceva ca o licărire, un punct care a prins să crească. Curând, s-a putut desluși că era un om care stătea agățat pe un soi de plută improvizată din acoperișul unei case. Omul acela era tovarășul Cameniță. Atunci, Truman, m-am trezit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din capitala Moldovei. Își începe activitatea jurnalistică în 1990, colaborând cu Revista Moldova literară, Curierul de Iași, Independentul, Pe-aicea nu se trece - Focșani, Monitorul de Iași, Ziua de Iași, Ziarul de Iași, Revista Actualitatea Muzicală, Bucuresti, etc. Volume publicate: Licăriri (Viața artistică - efemeră?), 2002; Amintiri vesele și glumițe lirice (inspirate din culisele Operei), 2003; Panoramic artistic, 2005; Cultura ieșeană printre schele, 2012; Constelația elitelor muzicii mondiale la București, 2013. Veteran de război, este membru al Ligii Scriitorilor Români și președintele
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
cele din urmă, am ajuns În Ayacucho, faimos În istoria Americii de Sud pentru lupta decisivă pe care Bolívar a cîștigat-o pe cîmpiile din jurul orașului. Proasta iluminare a străzilor, caracteristică pentru Întregul lanț muntos peruvian, atinsese aici nivelul maxim; becurile emit o licărire slabă, de culoare portocalie, ce strălucește prin Întreaga noapte. Un domn al cărui hobby era să colecționeze prieteni străini ne-a invitat să dormim la el acasă, iar a doua zi ne-a găsit un camion ce se Îndrepta spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Voi nu greșiți când vă faceți tălmăci to rii rugăminților mele, ideilor și simțămintelor mele. — Oamenii își închipuie despre suflete tot felul de lucruri ciudate. Husiții propovăduiesc transmutarea morților în stele. — După cortina morții, lumea apare ca o pustietate. — Lângă licărirea stelelor, razele tulburi ale pământului apar mici. Întuneric și iar raza stelei. — Subit te cheamă la el astăzi în gând, unde nu e nici durere, nici întristare... — În sfârșit, știu că viața nu este altceva decât eternitate. — Rugăciunile Alicei, slujbele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
furnizau suficiente tonalități cu veleități armonioase capabile să rivalizeze în orice moment cu celebra operă "Spărgătorul de nuci"... E pace deplină în cer și pe pământ. Însă eu nu puteam dormi. Am ieșit în noaptea atotcuprinzătoare, sub cerul pâlpâind de licăriri fosforescente. În urma căzăturii violente capul mă durea, nasul jupuit mă ustura, iar dinții aveam impresia că s-au lungit ieșind din alveole, mărindu-și dimensiunea în mod alarmant. M-am așezat pe băncuța de lemn fixată de Mircea lângă geamul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care nu înțelege oricum de ce ești diferit și în ce anume constă această diferență. Dacă nu reușești să îndeplinești aceste condiții minimale, eșuezi în banal, devii un simplu "tupeist" de prost gust. Ce prostii pot să scriu! 01 februarie 2001 Licărirea de lumină neagră a bestiei profunde din om: kosovarul întâlnit astăzi la serviciu care mi-a spus cu ochii lucind de satisfacție că tatăl său a ucis în timpul războiului cel puțin 3-4 sârbi. Deliciile intraductibilității: exitus letalis sau "ieșirea în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spate. Cer ajutorul unui elvețian care își căra mobila uzată în fața casei, pentru a fi ridicată mai apoi de serviciul de gunoieri al municipalității. La cererea politicoasă de a mă ajuta pentru un moment, răspunde scurt, printre dinți, cu un licărire de ură în ochi: "În țara de unde vii, tot așa ceri ajutor? Descurcă-te singur". Ceea ce am și făcut, cu greu. Ochii în lacrimi, inima grea. Nu se pot explica asemenea stări de spirit, ele doar se trăiesc. "Psihanaliza pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să apere acest regim, cu orice jertfe i s-ar cere.“ (România liberă, 24 iunie 1958) Zaharia Stancu n-a auzit de Pasternak (nota V. I.) „În acea noapte care unora li se părea fără sfârșit și fără ieșire, singura licărire, singura geană de lumină, era cuvântul Partidului nostru, imprimat în condiții eroice pe manifeste minuscule, sau câte o pagină a scriitorilor sovietici ajunsă până la noi prin miracol, pe calea unor emisiuni radiofonice captate în ascuns de către un ascultător devotat. Am
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de calcul unde era angajată. Acesta a dat mâna cu ea și a bătut-o pe umăr părintește. Cum se considera o femeie pricepută la bărbați (nu degeaba se măritase de trei ori), a zărit în ochii tânărului conducător o licărire de interes cu care era obișnuită. Amuzată, a povestit apoi tuturor că acesta i-a făcut ochi dulci. Ba chiar susținea că ar putea să se ducă oricând la el în audiență la București să-i ceară un apartament. Statul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de efemer în eternitatea lui, încât imagina-i nu poate fi prinsă decât de minți fulgerătoare. Dar ne vom face datoria a-i sacrifica și a-l căuta, după cum vom căuta a desluși adevărul, oricât de slabă ne va fi licărirea. Știința nu îngădue preliminarii. Totuși vom spune că vom lupta pentru ideile ce ne sunt mai scumpe, precum chestia națională, cea externă și cea internă (chestia țărănească și cea evreiască); apoi o mai adevărată reprezentare prin introducerea reprezintărei minorităților, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îi explică, îl prinde de mână, îl lasă și continuă să gesticuleze. Domnul se uită în spate, spre scenă, apoi din nou spre femeie. Apoi, mâna zvâcnește spre fața unui copil din apropiere. Capul copilului se dă pe spate, întro licărire albastră, puștiul face câțiva pași înapoi și râde. Mâna lovește din nou, capul copilului devine iarăși albastru. Și din nou. Și totul se ia de la început, în buclă. Iarăși și iarăși. Filmulețul acesta a fost repetat la nesfârșit, vreme de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ca varul. Pare că din clipă în clipă o să-l podidească plânsul. O, Doamne. Acum îmi vine mie să plâng. Apoi Michael deschide ochii și simt un val de ușurare. Ochii, cel puțin, i-au rămas neschimbați. Aceeași căldură. Aceeași licărire de umor. — Ei, nu trebuia să bateți atâta drum, zice. Glasul îi sună mai sec și chiar mai aspru decât de obicei. — Michael, spune Luke, făcând un pas în față. Cum te simți? — Mai bine. Mi-a fost mai rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din situația asta! — Domnișoară Bloomwood, vă rog să mă credeți. Am examinat problema din toate unghiurile posibile și nu există nici o soluție genială. Nici o portiță. Garson Low oftează. — Îmi permiteți să vă dau trei sfaturi? Ce anume? zic, cu o licărire de speranță. — În primul rând, să nu mai semnați niciodată nici un document înainte de a-l citi cu mare grijă în prealabil. Știu asta! strig, fără să mă mai pot controla. Toată lumea îmi spune chestia asta. — În al doilea rând - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mușcă din ea. Și zi, ce face pacientul? — Foarte amuzant. — Serios acuma. Preț de o clipă, Danny pare sincer preocupat și simt că mă mai înmoi. A ieșit din starea aia? Nu prea, recunosc, și văd în ochii lui o licărire de interes. — Mai are haine de dat? — Nu! zic indignată. Nu mai are nimic de dat. Și nu cred că pantofii ăia trebuie să rămână la tine! — Prada nou-nouți? Glumești! Sunt ai mei acum. Luke mi i-a dat. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să... Mă întorc - dar Alicia a dispărut. Unde a plecat? Cobor în fugă scările, fără să mă mai obosesc să aștept liftul. În clipa în care intru în magazinul de la parter mă uit disperată în jur, căutând cu privirea o licărire roz. Dar întregul etaj e ticsit până la refuz cu o revărsare de turiști entuziasmați, care vociferează veseli. Hainele lor colorate modifică vizibil peisajul. Îmi croiesc loc printre ei, cu respirația întretăiată, încercând să mă conving în gând că Alicia nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fizică, cu atât mai mare cu cât după cetatea luminii s-a prăbușit și Franța. Și într-adevăr, în urma acestor vești sfâșietoare o umbră deasă s-a întins asupra sufletului și minților celor care credeau în dreptate și libertate. Ultima licărire de speranță în inima celor mai mulți s-a stins. Pe acest fond regele Carol al II-lea s-a decis să modifice baza regimului său, să adopte formele de tip totalitar, specifice Germaniei și Italiei. La 12 iunie 1940 regele discuta
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
face să părăsească Basarabia (1878), lăsând moșiile părintești pe seama fratelui său. Venind în Moldova, a fost câtva timp subprefect în județul Tulcea și a trăit numai din publicistică. Ca scriitor, Dumitru C. Moruzi face parte din generația patruzecioptistă. E ultima licărire a spiritului pătrunzător și luminos, pe care-l întâlnim la contemporanii lui Vasile Alecsandri. E aceeași privire largă, care îmbrățișează o întreagă epocă, aceeași obiectivitate în caracterizare și aceeași glumă lipsită de răutate și amărăciune. Dumitru C. Moruzi e un
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
care a dansat step, interpretând un moment din opereta My Fair Lady de Frederick Loewe. George Popa a trecut în neființă în ziua de 2 noiembrie 2001 și a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași. REFERIRI EXTRASE: -ZABORILĂ, MIHAI, Licăriri, Editura EROTA, Iași, 2002, p. 103-105. -VASILIU, ALEX, Schiță de portret, „Monitorul” (Iș.), nr. 269 (2860), 13 iunie 2000, p. 6A. -VASILIU, ALEX, Când artistul îl ia pe Om cu sine..., „Monitorul” (Iș.), nr. 258 (3158), 12 noiembrie 2001, p.
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
ani de Învățământ artistic de stat 1860-1985, Iași, 1985, p. 172174, 190. -BOȚOCAN, MELANIA și PASCU, GEORGE, Hronicul muzicii ieșene, Editura Noël, Iași, 1997, p. 329, 359. -Anuarul Conservatorului de Muzică „George Enescu” din Iași (1960-1970), p. 534. -ZABORILĂ, MIHAI, Licăriri, Editura EROTA, Iași, 2002, p. 103-105. -SOLOVĂSTRU, CORNELIU, Popovici Tiberiu (19242001), Iași, aprilie 2002, 3 p. mss (în arhiva autorului) PORUMBESCU, NICOLAE (1918-1999) ARHITECT Arhitectul și profesorul Nicolae Porumbescu a pus bazele învățământului ieșean de arhitectură și a marcat, în
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
a avut Joăo, cântând În portugheză o melodie care și acum, când o aud, Îmi provoacă fiori. Datorită lui am descoperit fadoul, cu tristețea sa sublimă. Am rămas tăcuți În spațiul care Începea să semene cu o chilie monastică sub licărirea lumânărilor. După un timp, musafira tăcută cu ochi curioși s-a ridicat și, fără nici un cuvânt, a ieșit la fel de misterios. Mai târziu, Brook dădea valoare de simbol acestei vizite neașteptate: „Cine a fost ea s-ar putea să nu aflăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
De câte ori am asistat la o reprezentație de teatru de umbre (wayang), prima imagine m-a impresionat cel mai mult: umbra copacului vieții, acompaniată de o melodie simbolizând răsăritul soarelui, apărea Înaintea reflecțiilor produse pe ecran de păpușile numite kayon, În licărirea flăcării aprinse de partea cealaltă a ecranului. Apoi toate păpușile care participau În povestea Ramayanei erau scoase și prezentate ca umbre magice mișcătoare, după care Începea incantația nobilă a primului servitor, cântând prologul În javaneza veche, pe care nici balinezii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]