796 matches
-
deportat în Uniunea Sovietică. A compus muzică de scenă, muzicaluri, operete și operă, muzică de cameră, muzică simfonică. De asemenea, Petri a prelucrat multe piese cu caracter folcloristic pentru cor, oferind corurilor de amatori informații și partituri. A compus și lieduri și muzică de dans cu influențe folcloristice. Multe din piesele sale vocale au pe lângă varianta în limba română și una în limba germană. În prima perioadă a creației sale, a compus foarte multe piese de divertisment dar, după ce a fost
Norbert Petri () [Corola-website/Science/312677_a_314006]
-
de prof. Dimitrie Gusti. După ce a urmat cursurile de la București cu Dumitru Mihăilescu-Toscani (un maestru al genului de romanțe), Leo Calmuschi și Quarto Santarelli, Rodica Bujor a profitat de un turneu în Italia (1941) spre a se perfecționa în tehnica liedului cu Marcela Magna. A luat lecții particulare de canto cu Valentina Crețoiu la București, dar și de teorie-solfegiu cu Giuseppe Ricci (la Roma). A debutat la Radio București pe 22 aprilie 1938, cu orchestra lui Vasile Julea, formația restaurantului "Coșna-Cireșoaia
Rodica Bujor () [Corola-website/Science/312205_a_313534]
-
Haralambie Boroș) și în filme de televiziune („Pe cărările dorului”, în regia lui Marianti Banu). În conștiința publicului bucureștean care a admirat-o în serile de vară la grădina "Coșna-Cireșoaia", Rodica Bujor a rămas o neuitată interpretă de romanțe și lieduri de compozitori români (Nicolae Kirculescu, Aurel Giroveanu, D. Cantea, Emil Gavriș, Laurențiu Profeta, Diamandi Gheciu ș.a.), la loc de frunte situându-se romanțele, ca „Inimă, de ce nu vrei să-mbătrânești”, „De ce m-ați dus de lângă voi”, „Pe lângă boi”. Șlagărul ce
Rodica Bujor () [Corola-website/Science/312205_a_313534]
-
pian - "Piece" pentru violoncel și pian - "Historiette" pentru violoncel și pian - "Minuetto" pentru violoncel și pian - "Parfum exotique" pentru violoncel și pian - "Pavanne" pentru violoncel și pian - "Idylle" și "Tambourin" (Pe motivul "O du lieber Augustin") pentru cvartet de coarde - Liedul "Le Silence", pe versuri de CH. Batillot - "Orchesterstuck" (1923 - premiul al II-lea al Premiului de compoziție "George Enescu") - Opereta "Nina" - "Sonet" pentru pian - "Aubade" pentru pian - "Romanzetta" pentru pian - "Suită pentru vioară și pian: Aubade, Interlude, Sonet" (1922 - mențiune
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
mențiune a Premiului de compoziție "George Enescu") - "Andantă" dintr-o proiectată " Sonată pentru violoncel și pian" - "Vieille Chanson" pentru două viori și violă - "Fruhlingsnacht" pentru 2 viori și violoncel - "Andantino" pentru cvartet de coarde - "Dans" pentru cvartet de coarde - "2 lieduri" pentru voce și pian pe versuri de R. Dehmel: "Erlengang", "Einst im Herbst" - "2 lieduri" pentru voce și orchestră: lied pe versuri de Heine, fără titlu, "Helle Nacht" pe versurile lui R. Dehmel - "Bourree" pentru violoncel și pian - "Canon", pentru
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
pian" - "Vieille Chanson" pentru două viori și violă - "Fruhlingsnacht" pentru 2 viori și violoncel - "Andantino" pentru cvartet de coarde - "Dans" pentru cvartet de coarde - "2 lieduri" pentru voce și pian pe versuri de R. Dehmel: "Erlengang", "Einst im Herbst" - "2 lieduri" pentru voce și orchestră: lied pe versuri de Heine, fără titlu, "Helle Nacht" pe versurile lui R. Dehmel - "Bourree" pentru violoncel și pian - "Canon", pentru vioară, violoncel și pian - "Cvartet de coarde" (1925 - premiul I al Premiului de compoziție "George
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
viori și violă - "Fruhlingsnacht" pentru 2 viori și violoncel - "Andantino" pentru cvartet de coarde - "Dans" pentru cvartet de coarde - "2 lieduri" pentru voce și pian pe versuri de R. Dehmel: "Erlengang", "Einst im Herbst" - "2 lieduri" pentru voce și orchestră: lied pe versuri de Heine, fără titlu, "Helle Nacht" pe versurile lui R. Dehmel - "Bourree" pentru violoncel și pian - "Canon", pentru vioară, violoncel și pian - "Cvartet de coarde" (1925 - premiul I al Premiului de compoziție "George Enescu") - "Patru "Evocațiuni" pentru soprană
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
Moștenirea sa recenzată până în prezent cuprinde 164 de compoziții de factură clasică și 1340 de piese de stilistică populară. Între acestea se numără: 11 imnuri corale, 7 cântece patriotice, 10 poeme corale, 10 preludii, 58 madrigale și cantate corale, 9 lieduri și romanțe, 18 cântece pentru copii, 18 piese de muzică instrumentală, 7 de muzică de cameră, 10 de muzică simfonică, 3 creații coralo-simfonice și 4 de muzică scenică. Din anul 1935 și până în 1972 a dirijat Corul Lyra, înființat încă
Mihai Pop Bruchenthal () [Corola-website/Science/311228_a_312557]
-
roman de formare a personalității - inspirat ca factură din Johann Wolfgang von Goethe - fapt ilustrat și din motto-ul de la începutul romanului preluat din poezia "Selige Sehnsucht" ("Dor sfânt") din volumul "West-östlicher Diwan", textul fiind pus pe muzică într-un lied de Carl Friedrich Zelter. Romanul descrie formarea spirituală a unui grup de trei tineri intelectuali de naționalități diferite, care își desăvârșesc studiile în două mari capitale europene, Londra și Berlin, în perioada 1935 - 1937, ani premergători ai celui de al
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
-l văd acum rîvnit de colecții prestigioase. Asemeni omului, poezia lui Ioan Vieru este un amestec de discreție tenace și imersiuni în zone ce implică o temeritate nu întotdeauna ușor de observat la prima privire. Poezia sa este ca un lied pe care trebuie să-l asculți de cîteva ori spre a înțelege de unde vine și spre ce încearcă să te poarte. Îți trebuie o vreme să ajustezi volumul la intensitatea potrivită. În lipsa ei, riști să treci fluierînd pe lîngă sensul
Ioan Vieru (poet) () [Corola-website/Science/311458_a_312787]
-
de Andra și Simplu. Începând cu anul 2011 acesta va petrece din ce în ce mai mult timp în străinătate, mai exact în Los Angeles.Dar nu fără rost.Un an mai târziu avea să compună pentru trupa Maroon 5 ("The Man Who Never Lied").Piesa inclusă pe albumul lor a fost foarte bine primită, având un review favorabil din partea Billboard Magazine.Astfel, Marius Moga ajunge să fie cu adevărat primul român ce compune pentru o trupă faimoasă din afară. Site-ul Muzweek.net consemna
Marius Moga () [Corola-website/Science/311492_a_312821]
-
Contes d’Hoffmann de Offenbach, L’Italiana in Algeri și Il Barbiere di Siviglia de Rossini, Il Matrimonio segreto de Cimarosa și Ariadne auf Naxos de Richard Strauss. A abordat peste 15 partituri vocal-simfonice importante și un mare număr de lieduri. Seriozitatea studiului său și marea sensibilitate și inteligență muzicală de care a dat dovadă i-au atras repede multe cronici laudative care au apreciat frumusețea sunetului și a frazării sale, a rafinamentului și a remarcabilului său simț al stilului. Cele
Eleonora Enăchescu () [Corola-website/Science/312981_a_314310]
-
inclusă în repertoriile operelor din România. În 1948, înființează Filarmonica din Arad, unde contribuie la profesionalizarea orchestrei și corului, dat fiind că la aceea vreme ele erau formate în cea mai mare parte din oameni fără studii muzicale academice. Pentru liedurile sale, Brânzeu a fost criticat în anii 1950 de către grupul Matei Socor. Ca urmare, Brânzeu a fost cenzurat de către regimul politic din țară. În anii de activitate artistică în România Brânzeu dirijează diverși muzicieni precum: Stella Simionetti, Iolanda Mărculescu, Lya
Nicolae Brânzeu () [Corola-website/Science/310954_a_312283]
-
folcloric “Pandelașul”" din Brăila; artist liric (tenor) în "Corul Teatrului Muzical N. Leonard" din Galați. Este căsătorit cu Suzana Voineag, profesoră de pian. Are un fiu, Cătălin Voineag (n. 1974), regizor de teatru, operă, operetă, musical și film. A interpretat lieduri și cicluri de lieduri din creația compozitorilor: Bach, Mozart, Schubert, Schumann, Brahms, Loewe, Wolf, Listz, Beethoven, Mendelssohn Bartholdy, Chopin, Debussy, Respighi, Rachmaninov, Musorgski, Ceaikovski, Eduard Caudella, George Cavadia, Ioan Andrei Wachmann, Ludowig Wiest, George Stephanescu, Ciprian Porumbescu, Dumitru Georgescu Kiriac
Ionel Voineag () [Corola-website/Science/309734_a_311063]
-
artist liric (tenor) în "Corul Teatrului Muzical N. Leonard" din Galați. Este căsătorit cu Suzana Voineag, profesoră de pian. Are un fiu, Cătălin Voineag (n. 1974), regizor de teatru, operă, operetă, musical și film. A interpretat lieduri și cicluri de lieduri din creația compozitorilor: Bach, Mozart, Schubert, Schumann, Brahms, Loewe, Wolf, Listz, Beethoven, Mendelssohn Bartholdy, Chopin, Debussy, Respighi, Rachmaninov, Musorgski, Ceaikovski, Eduard Caudella, George Cavadia, Ioan Andrei Wachmann, Ludowig Wiest, George Stephanescu, Ciprian Porumbescu, Dumitru Georgescu Kiriac, George Enescu, Mihail Jora
Ionel Voineag () [Corola-website/Science/309734_a_311063]
-
21 iulie, 2006); Simfonia a X-a (29 octombrie, 2006); Concertino pentru vioară și orchestră (noiembrie, 2006); Cântece populare pentru voce și orchestră (noiembrie, 2006); Jocuri din Bihor III, pentru orchestră (noiembrie, 2006); Concert pentru flaut și orchestră (decembrie, 2006); Lieduri pe versuri de Monica Pillat (decembrie, 2006); Concert pt. fagot și orchestră (27 decembrie, 2006); Concert pentru oboi și orchestră (6 februarie, 2007); Rapsodie pentru corn și orchestră (aprilie, 2007); Dansuri din Transilvania ÎI, pentru orchestră (aprilie, 2007); Fantezie pentru
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
că prin aceasta și-a încheiat studiile, ci pornește abia atunci să își întemeieze cunoașterea aprofundată a marelui repertoriu și tainele varietății stilistice în abordarea fațetelor atât de felurite ale creației vocale universale și naționale. Începând cu primul recital de lieduri - dat la 18 ianuarie 1955 la Studioul Ateneului - parcurge sute de nestemate ale liricii vocale de cameră și devine paralel, apărând adesea ca solistă a unor programe simfonice, una din cele mai apreciate cântărețe de concert ale vieții muzicale românești
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
la Studioul Ateneului - parcurge sute de nestemate ale liricii vocale de cameră și devine paralel, apărând adesea ca solistă a unor programe simfonice, una din cele mai apreciate cântărețe de concert ale vieții muzicale românești. Contribuțiile sale interpretative în redarea "Liedurilor Wesendonck" de Wagner, a "Celor din urmă patru cântece" de Richard Strauss, a partidei solistice din "Missa în do minor" de Mozart sau din "Simfonia a IX-a" de Beethoven, prezentarea în versiune de concert a monodramei "Erwartung" ( Așteptarea) de
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
Filarmonică Română din București (1868), unde a activat ca dirijor și director. În total, a petrecut 35 de ani la pupitrul dirijoral, reușind să formeze un nou public interesat de muzica simfonică. A scris vodeviluri, muzică vocal-simfonică, de cameră, corală, lieduri și muzică de scenă. Printre lucrările sale se numără: un cvartet de coarde, o sonatină pentru pian, cinci canțonete comice pentru vioară și pian, vodevilurile proiectate pentru spectacole bucureștene "Păunașul codrilor" (1857) și "Spoielile Bucureștilor" (1863), muzica însoțitoare la "Despot-Vodă
Eduard Wachmann () [Corola-website/Science/308782_a_310111]
-
violonist, pe scena Filarmonicii de Stat ploieștene. În alte ocazii, a interpretat piese clasice, alături de fratele său George Vasilescu, director general în Ministerul Transporturilor din acea vreme, și el un talentat violonist amator. Emil Vasilescu, de asemenea, a compus și câteva lieduri pe versurile unor poeți clasici români și străini. Cu două coruri a făcut valoroase transmisii în direct și înregistrări la vechile studiouri ale postului de Radio București, imediat după război. Corul de băieți al Liceului Sf. Petru și Pavel din
Emil Vasilescu () [Corola-website/Science/308829_a_310158]
-
cele adresate oamenilor lipsiți de pregătire muzicală au mult mai multă trecere (o școală muzicală națională nu exista încă, compozitorii fiind atrași de studiile și practicile din Vest). Pătrunde romanța, ca monodie acompaniată de pian ori chitară, rudă îndepărtată a "lied"-ului. Romanța s-a păstrat până astăzi, dar popularitatea ei a scăzut simțitor în a doua jumătate a secolului XX. Primii compozitori români de romanțe și valsuri (D.G. Florescu, Guilelm Șorban) atestă existența unei muzici ușoare după 1850. Cunoscând însă
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
România va rămâne la modă până la începutul celui de Al Doilea Război Mondial. Perioada interbelică în Occident cuprinde "musical"-uri, "music-hall"-ul, primii interpreți europeni de "swing jazz" (între care, chitaristul Django Reinhardt). Viziunile mai conservatoare vor determina înflorirea noului „"lied"” englez, a șansonetei și a valsului la acordeon ("musette"), ambele franțuzești, a canțonetei italiene - ele depășesc hotarele țării lor și rămân imortalizate prin înregistrări sonore și filme (celebrul "Sous les toits de Paris", 1930, în regia lui René Clair). La
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
fi avut primele experiențe ca dirijor împreună cu orchestra studenților Conservatorului la repetiții și interpretări, deși se pare că principalul său rol în această orchestră era acela de percuționist. Unul dintre colegii lui Mahler de la Conservator a fost viitorul compozitor de lieduri, Hugo Wolf, cu care a format o strânsă relație de prietenie. Wolf nu a fost capabil să se adapteze la cerințele stricte ale Conservatorului și a fost exmatriculat. Mahler, deși uneori era rebel, a evitat aceeași soartă, adresând o scrisoare
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
și a urmat cursuri ce reflectau atracția sa crescândă pentru literatură și filozofie. După ce a părăsit Universitatea în 1879, Mahler a câștigat bani ca profesor de pian, a continuat să compună, iar în 1880 a terminat cantata dramatică "Das klagende Lied" („Cântecul de lamentație”). Aceasta, prima sa compoziție importantă, reflectă influențele lui Wagner și Bruckner, dar include multe elemente muzicale pe care muzicologul Deryck Cooke le descrie ca fiind „Mahler pur”. Prima audiție a fost amânată până în 1901, când a fost
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
era o activitate din timpul liber. Între posturile din Laibach și Olmütz a lucrat la transpunerea pe muzică a unor versuri de Richard Leander și Tirso de Molina, mai târziu strânse în primul său volum al colecției "Lieder und Gesänge" („Lieduri și cântece”). Primul ciclu orchestral de melodii al lui Mahler, "Lieder eines fahrenden Gesellen", compus în Kassel, este bazat pe versuri proprii, deși primul poem, "Wenn mein Schatz Hochzeit macht" („Când iubita mea se mărită”), urmează îndeaproape textul unui poem
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]