938 matches
-
când iubirea dura mai mult de trei ani, a spus el. Lighean este însăși bucuria de a pronunța cuvântul lighean. Este dragostea noastră față de lighean, credința în puterea cuvântului de a îmbrățișa forma care i s-a dat, aceea de lighean. Ceea ce contează de fapt nu e ligheanul, ci doar cuvântul lighean și faptul de a fi trecut în toate dicționarele din lume. Dacă vreodată potopul va distruge din nou pământul și doar un dicționar va scăpa, atunci totul se va
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ani, a spus el. Lighean este însăși bucuria de a pronunța cuvântul lighean. Este dragostea noastră față de lighean, credința în puterea cuvântului de a îmbrățișa forma care i s-a dat, aceea de lighean. Ceea ce contează de fapt nu e ligheanul, ci doar cuvântul lighean și faptul de a fi trecut în toate dicționarele din lume. Dacă vreodată potopul va distruge din nou pământul și doar un dicționar va scăpa, atunci totul se va putea reconstitui pornind de la rezonanța cuvintelor din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Lighean este însăși bucuria de a pronunța cuvântul lighean. Este dragostea noastră față de lighean, credința în puterea cuvântului de a îmbrățișa forma care i s-a dat, aceea de lighean. Ceea ce contează de fapt nu e ligheanul, ci doar cuvântul lighean și faptul de a fi trecut în toate dicționarele din lume. Dacă vreodată potopul va distruge din nou pământul și doar un dicționar va scăpa, atunci totul se va putea reconstitui pornind de la rezonanța cuvintelor din dicționar. Auzind toate acestea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nou pământul și doar un dicționar va scăpa, atunci totul se va putea reconstitui pornind de la rezonanța cuvintelor din dicționar. Auzind toate acestea am sărit pe loc din ureche și din pat. — Lasă-mă să-ți explic eu acum cuvântul lighean ! Cuvântul lighean nu există. Nu există nici un fel de dicționar în care să fi fost scris, și nici vreo idee care își așteaptă forma. Iar dacă există, trebuie rupte. Nu dau doi bani pe cuvântul lighean, atâta vreme cât nu-l pot
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și doar un dicționar va scăpa, atunci totul se va putea reconstitui pornind de la rezonanța cuvintelor din dicționar. Auzind toate acestea am sărit pe loc din ureche și din pat. — Lasă-mă să-ți explic eu acum cuvântul lighean ! Cuvântul lighean nu există. Nu există nici un fel de dicționar în care să fi fost scris, și nici vreo idee care își așteaptă forma. Iar dacă există, trebuie rupte. Nu dau doi bani pe cuvântul lighean, atâta vreme cât nu-l pot inventa chiar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
explic eu acum cuvântul lighean ! Cuvântul lighean nu există. Nu există nici un fel de dicționar în care să fi fost scris, și nici vreo idee care își așteaptă forma. Iar dacă există, trebuie rupte. Nu dau doi bani pe cuvântul lighean, atâta vreme cât nu-l pot inventa chiar acum, aici, indiferent cum s-ar chema, pentru că am nevoie disperată de el ! Dodo se uită îngrozit la mine. Îmi părea rău de Ureche, de casetele cu Jethro Tull și marillion și, bineînțeles, de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pentru că am nevoie disperată de el ! Dodo se uită îngrozit la mine. Îmi părea rău de Ureche, de casetele cu Jethro Tull și marillion și, bineînțeles, de Puloverul maro (de hobbiți, la drept vorbind, nu prea îmi păsa), dar, precum ligheanul, la fel și povestea mea de dragoste cu el își pierduse înțelesul și devenise absurdă, ca un cuvânt repetat la nesfârșit. — Ce s-a întâmplat în tot timpul ăsta cât am lipsit ? De ce nu mi-ai răspuns la scrisori ? În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
șir de oameni care se născuseră înaintea mea. Mă dusesem cu inima deschisă, gata să primesc iubire și o mână caldă, și mă alesesem cu o săpuneală zdravănă. Duminică de dimineață, ca în fiecare duminică, tata și-a încălzit un lighean de apă în care s-a spălat pe cap și s-a ras, apoi s-a îmbrăcat cu hainele sale cele mai bune și m-a întrebat dacă eram gata. Trebuia să iau împărtășania cuvenită după spovedanie. Eu m-aș
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Am pășit cu atenție în cameră, coborând o treaptă. La masă apăruseră un bătrân și o femeie. Nu le puteam vedea fețele pentru că stăteau cu spatele la mine. Femeia luă niște cârpe cu care apucă de margini și ridică cu greutate un lighean verde de pe sobă, plin cu apă din care ieșea abur, și îl așeză cu grijă pe un scaun. luă apoi un ibric roșu cu care îi turnă bătrânului, care aștepta așezat pe pat, cu capul aplecat peste alt lighean, albastru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un lighean verde de pe sobă, plin cu apă din care ieșea abur, și îl așeză cu grijă pe un scaun. luă apoi un ibric roșu cu care îi turnă bătrânului, care aștepta așezat pe pat, cu capul aplecat peste alt lighean, albastru, jegos, cu smalțul sărit din loc în loc, apă să se spele pe cap. Se spălă cu greutate pe părul lung, alb, împroșcând cu apă peste tot în jur, astfel încât la sfârșit se făcuse o băltoacă sub scaun, pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
gura și cu stomacul și cu toate șele de câte sunt, în timp șe pe tine te cuprinde pustia. Se așeză pe pat alături de mine, privind în gol. Sora mea deschise ușa la bucătărie și ieși afară în grădină cu ligheanul în mâini să arunce apa, apoi începu să-l frece cu detergent și îl clăti cu restul de apă din ibric. — Ai vinit și tu... spuse tata fără să se uite la mine. Vezi că este pită caldă, o fost
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sacul unui țigan, cu un pachet de cuie, cu clei și alte lucruri. Le obținuse cu bacșiș de pe la binale. Ba chiar târziu de tot, în noaptea zilei în care Stănică făcuse demonstrația, o țigancă aduse, cu de la sine putere, un lighean încărcat cu var stins, gros, fiindcă, zicea, are nevoie de câțiva gologani. Moș Costache nu se miră de loc de gestul lui Stănică, pe care nu-l întrebă de ce aduce cărămidă, var și celelalte, și puse numaidecât stăpânire pe toate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o fi foc. Foarte repede sosi Pascalopol cu doctorul și cu Otilia. - Ce mai caută și ăștia?! șopti Aglae, către fetele ei,înciudată. G. Călinescu Doctorul se apropie de pacient, puse capul provizoriu pe pieptul lui, apoi se dezbrăcă, ceru lighean și ordonă dezbrăcarea bolnavului. Bătrânul protestă cu gemete violente și făcu semn că voia întîi să iasă afară toți ceilalți. Pascalopol explică franțuzește dorința lui moș Costache, ascultat foarte atent de Stănică, și doctorul rugă asistența, în interesul reușitei operației
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
facem măcar economie de pingele, când o fi să mergem până acolo, în prăpădenia de cimitir. Unii, deja, acolo își citea ziarele, acolo ăștia de la noi din cartier își halea bulinele, încălzea ventuze și-și cufundau labele grisinelor în niște ligheane cu pământ clocotind de râme, cum fac ăi de vor să-și obișnuiască țurloaiele cu apa fierbinte. Într-un cuvânt, Omoroaica ne schimbase cartierul în iadul și raiul de pe pământ - pițigăie glasul Gabi cel Norocos pentru a sugera că, filozofând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu va avea pentru cine. Undeva, zeflemitor, pe un nor, va sta Papa Secund și tot ceea ce îi va trimite, drept ajutor, în gamelă, va semăna cu un țârâit de urină într-un lighean ciuruit. - Ce autorități? Astea d-aia sânt autorități, ca să nu poată să vină... Ce să mai deranjăm atâta mândrețe de procurori și atâta amar de miliție?! Au și ele, săracele, treabă acolo, la ele, acolo-șa!... Și se uită la bătrâne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mijloc. Dar, pentru a străbate pentru primași dată calea până acolo, trebuia întîi să intri în hol, să te descalți, apoi să te întorci până la poartă și să-ți arunci șosetele respingător de înnegrite în pubelă. Urmau desigur pedagogiile ligheanului, clăbucului și cele ale pietrei ponce, apoi din nou holul și restul odăițelor, de-a lungul cărora redeprindeai, pe deplin, bunul simț. Madama nu uita să-ți destăinuie că era sau fusese profesoară de romînă-engleză, fapt care te atingea la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sufletul lui, dar se cam zvârcolea. Patru minute mai târziu, lua pe bombeul traiectului său și Turnul Televiziunii. Fentând prin stânga, atacând prea strâns turnanta în dreptul unei antene parabolice, își aruncă privirea să descifreze însemnarea cu marca de fabricație a ligheanului, ezită și se juli, alegându- se c-o spintecătură superficială, de 15 centimetri, pe partea interioară a gambei piciorului drept. Șocul izbiturii îi anestezie durerea. Când amorțeala produsă de ciocnire pieri, balsamul întins pe halca piciorului de limbile de cățel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iute spune în minte: - Mulțumesc, dragă vecină, pentru discreție! Intră în casă își încălzește apa și se spală de transpirație. Pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuie clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta, se întreabă râzând: - Dar cum or arăta fustița, bluza și< chiloțeii ei? Pune detergentul, le înmoaie puțin și încearcă să le spele. Se gândește tot timpul la Flora. E nemaipomenită, nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
durată, nu are niciun orizont, dar este minunat de pasională și fără niciun fel de interes din partea ei. Din partea lui iar râde singur. Însă abia s-a despărțit și ar vrea din nou s-o revadă! Se uită în lighean, e foarte mulțumit de rezultat, schimbă apa și le lasă cu detergent pentru finalitate, mașinii de spălat. Se întinde în pat, somnul îl ocolește< grijile nu îi dau pace, i se schimbă iar dispoziția. Este un mare nimeni! Casă n-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ferind-o de câini. Când se întoarse, nevasta așezase masa. Mâncară amândoi, în tăcere. Când terminară, el întrebă: - Ti-e somn? - Nu. O să mă mai uit afară. Stere tăcu mâhnit. O auzi cum trece. Rochia ei foșnea. Se descălță. Căută ligheanul și-l umplu cu apă. Își muie picioarele, oftând ușurat, îl strânseseră pantofii și baia rece 0 liniștea. De afară se auzea vocea lui Grigore. Era bine. Se gândi la tot ce i se întîmplase de la venirea lui în Cuțarida
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aurul pe degetele răposaților. Să le fie de bine! Și uite-așa îmi trece ziulica! Am învățat: le scot ficatu afară, mă uit: "Ăsta a băut mult", îizic Iu Vasile. La cîte-o baborniță-i găsesc fierea, o arunc într-un lighean: "Na! De-acu n-o să mai fii a dracului! Cel puțin te faci înger, n-o să te mai viseze rudele." Și-mi mai pică §i cîte-o fetișcană. O, p-astea să le vezi! Abia le-a-mbobocit țâțele. Unele nici n-au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu sticla afumată. Lumina ei n-ajungea în toate ungherele odăii. Pe o ladă mai ședea un om. Avea o față slabă, nebărbierită și doi ochi încercănați și negri. Palmele mari îi atârnau peste genunchi. Între picioarele lui zăriră un lighean acoperit. Gheorghe înțelese. Aduseseră cărbuni să-i ardă la tălpi. Cel nou se ridică și-l întrebă pe sergent: 239 - Ăștia sînt? - Ăștia. Umbra i se lungise peste cercevelele întunecate ale ferestrelor. Șeful ridică pleoapele, căscă, se întinse din toate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Comisarul se înfuriase. Se răsti la ceilalți: - Trebuie să spună unul din ei! Fumară aruncând țigările arse pe jumătate. Îi ridicară apoi pe ladă ca pe doi saci și-i așezară spate la spate. - Aprinde cărbunii! ordonă șeful. Necunoscutul dezveli ligheanul și sergentul scoase un chibrit. Dădură foc. Gheorghe plângea cu capul în piept.. - Nu ne omorî, dom' comisar, nu ne omorî! Nu știm nimic... Cărbunii pâlpâiau stins. Aduseră din curte o lampă de carbid, care arunca o flacără galbenă, iute
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ridice. Urla cât putea: 242 - Să nu mai dai! Să nu mai dai! O să vă omor pe toți, auziți yoi? Cu mma asta... Sergentul u trânti un pumn în moalele capului. Căzu iar pe ladă. - Dă cărbunii! ceru șeful. Apucă ligheanul și-l așeză sub picioarele hoțului. Doi O1 țineau de genunchi și al treilea îi apăsa tălpile pe cărbunii aprinși. Se smuci cât putu. Pielea sfârâi încinsă. - Caii! strigau, călare, cu picioarele pe pieptul lui. Focul îi intra sub piele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
topea, arsă, sub foc și țipetele pungașului se pierdură într-un horcăit. - Spui? Ucenicul gemea. Îl dureau măruntaiele. Inima sta să-i iasă afară. - Caii! Caii! strigau cei trei. Îl udară din nou cu apă și-i împinseră țurloaiele în ligheanul cu jar. Paraschiv, negru de durere, se scutură ca de un frig mare și căzu peste ei. Au crezut că-l omorâseră. -Lau luat și pe Gheorghe. Codoșul tremura ca varga. -Spune, că pățești la fel! rânji șeful. . Ăl bătrân
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]