44,835 matches
-
scriitorului tînăr i se face un serviciu, în măsura în care el este ajutat să perceapă convențiile dominante și problemele pe care trebuie să le rezolve, pentru a le depăși. Pentru a-și face meseria, criticul apelează la tradiție și se folosește de limbajul epocii sale, cele două elemente cu care scriitorul adevărat întreține o relație polemică. Cea mai mare problemă a criticii este aceea de a învinge dificultatea pe care o ridică propria semnificație dată tradiției și limbajului, în momentul în care este
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
tradiție și se folosește de limbajul epocii sale, cele două elemente cu care scriitorul adevărat întreține o relație polemică. Cea mai mare problemă a criticii este aceea de a învinge dificultatea pe care o ridică propria semnificație dată tradiției și limbajului, în momentul în care este pusă în situația de a recunoaște caracterul singular al formelor ce nesocotesc această semnificație. Realitatea este că epocii noastre, mai mult decît oricărei alte perioade, îi lipsesc resorturile și provocările ce ar stimula un atare
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
reușită, după ceva despre care s-a vorbit cu oarecare patimă, pro și contra, pentru că al doilea confirmă și lămurește discuțiile cu privire la profesionism. Pentru că textele lui Schwab sînt dificile și urmăresc o lume marginală, cu probleme, într-un tip de limbaj lipsit de pudori, cu un foarte acut simț al detaliilor. Sînt piese scrise pentru actori, cum se spune, adică bazate pe expresivitatea și forța actoricească. Regizorul nu se poate salva pe cont propriu, prin efecte sau imagini în sine. Priceperea
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
Lidia Vianu LIDIA VIANU: Critica s-a tehnicizat, s-a specializat. Ce părere aveți de limbajul actual, în care nu se mai citează atât ideile unui critic, cât termenii creați de el și preluați aproape ca elemente matematice de alți critici, care nu fac decât să îi pună în ecuație? Vă place această nouă critică aferată
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
care și-a dat seama că semiotica devine o formă de ‘imperialism local’, de jargon universitar, cu o circulație într-o mică parohie, a fost creatorul semioticii, Roland Barthes. De la Plăcerea textului, el și-a modificat unghiul de percepție și limbajul. Fragmente dintr-un discurs amoros este o carte splendidă, cu o lizibilitate maximă, un scenariu epic (un scenariu al ideilor, bineînțeles). Aș putea zice chiar: un roman sentimental despre modelele (fantasmele) discursului romanesc sentimental... Cine mai citește, azi, pe Jean
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
vreodată pe hârtie o afirmație pe care n-ați gândit-o pe cont propriu. Niciodată nu puneți în ecuație termenii altora, decât poate după o explicație a sensului acestora în contextul inițial și în fraza dvs. Apreciați ideile, nu automatizarea limbajului critic. S-a demodat critica de bun simț? Critica inteligenței și a sensibilității? Critica cultă dar și pe înțeles? De unde această inteligibilitate-fobie? E.S. Nu știu bine cât reușesc, dar mă străduiesc să fiu bine înțeles. Și, mai mult decât atât
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
celui dintâi fiu al lui Ienăchiță Văcărescu. Păcat!.. Nu mă silesc să scriu elegant. Mă străduiesc să scriu exact. Frumusețea stilului, am spus de multe ori, vine din exactitatea lui. Nu-mi place deloc stilul sugrumat de concepte, cu un limbaj așa-zis de specialitate. Specialitatea reală a criticii este să observe și să comunice esențialul și detaliile despre operă. Dacă nu comunici, cum să fii înțeles, cum poți să convingi și să fii urmat în ideile tale?... În privința metodelor, plec
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
abordări critice în sensul că cer să fie cunoscute sintagmele criticilor, fac istoricul acestor sintagme, știu anul când au fost puse pe hârtie, cer să fie știute modificările aduse de contexte ulterioare... Cer jargon critic, cu sau fără ideile candidatului. Limbajul complicat în sine - care nu o dată e rebarbativ - îi mulțumește. Ce faceți cu un volum de critică în care se ia o abordare drept literă de evanghelie și se aplică unui text decent? Și reversul: cum cotați o teză care
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
am mai spus, nu folosiți termenii altora decât după o foarte atentă elucidare a sensului la care vă referiți. E.S. Este o chestiune pe care n-aș vrea s-o discut. }ine de alt domeniu. Pe cei care vin cu limbajul Coanei Chirița (sincronizat sau convertit în ’romgleză’) la mine, îi descurajez. Adopt, la acest punct, metoda lui G. Călinescu: el obliga pe studenți sau doctoranzi să facă lucrări nu despre marii scriitori, ci despre scriitorii medii sau minori. Să facă
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
posibilă topografie morală. Dar concomitent cu derularea evenimentelor care au schimbat fața și istoria României, Piața Universității s-a transformat ea însăși într-un spațiu artistic, într-o scenă uriașă prin care s-au perindat cele mai felurite expresii și limbaje. Ceremonia, muzica, acțiunea solitară și happeningul colectiv, artele plastice și ale spectacolului au devenit parte constitutivă a zonei care cuprinde piața propriu-zisă, platoul Academiei de Arhitectură și platoul Teatrului Național. Această reconstrucție morală a determinat schimbări adînci și în configurația
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
originalitate: ca adaptări, prelucrări, cu sursele nu întotdeauna indicate explicit. Nu aceasta este totuși opinia dominantă în istoria literară românească mai nouă. Un foarte complex și convingător studiu al profesorului Paul Cornea analiza tocmai "circuitul popular", "spiritul vodevilesc" și calitatea limbajului care dau valoare comediilor, indiferent de existența modelelor și a izvoarelor ( a căror căutare, pentru orice detaliu textual, a fost de altfel exagerată): "În ultimă instanță, totul se ține grație dialogului" ( Itinerar printre clasici, 1984, p. 60). În fond, în
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
acela al limbii în actualitate; nu acțiunea și personajele erau miza, ci dialogul, în care firescul colocvial ne apare și azi ca remarcabil de autentic. În studiul comparatist din 1924 important pentru identificarea surselor, dar insensibil la calitatea reală a limbajului Ch. Drouhet făcea printre altele afirmația că limbajul adaptărilor lui Alecsandri este prea fidel originalelor, calchiind chiar, stîngaci, expresii franțuzești: "uneori traducerea e ciudată, așa cînd Măndica numește iataganul lui Kir Zuliardis «un spală-varză», luîndu-se după Clapotte din Un tigre
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
personajele erau miza, ci dialogul, în care firescul colocvial ne apare și azi ca remarcabil de autentic. În studiul comparatist din 1924 important pentru identificarea surselor, dar insensibil la calitatea reală a limbajului Ch. Drouhet făcea printre altele afirmația că limbajul adaptărilor lui Alecsandri este prea fidel originalelor, calchiind chiar, stîngaci, expresii franțuzești: "uneori traducerea e ciudată, așa cînd Măndica numește iataganul lui Kir Zuliardis «un spală-varză», luîndu-se după Clapotte din Un tigre du Bengale care poreclise sabia de gard național
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
înregistrat de dicționarul academic ( DLR, tomul X, articolul spăla), care îi indică și alte sensuri vechi: "om laș, fricos", "om de nimic, golan", "palavragiu". În teorie, nu e imposibil ca termenul să fi ajuns, în zece ani, de pe scenă în limbajul familiar al publicului; e totuși mai credibil ca Alecsandri să-l fi preluat din argoul vremii. Compusul nu s-a păstrat, cel puțin ca formulă de desemnare a sabiei, din cauza ieșirii din uz a obiectului însuși. Argoul nu păstrează arhaisme
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
de la început claritate și spirit de precizie, e mai bine să nu te apuci de critică. Simplitatea nu este însă, ea, un atribut al tinereții în critică. Mai degrabă, tinerii se simt ispitiți să fie sofisticați în idei și în limbaj. Îi dezvață exercițiul critic repetat și îndelung. O a patra însușire, nici ea în chip hotărît preexistentă activității critice, este concretețea, dacă o pot numi așa, a gîndirii și expresiei. Tinerii sînt cîteodată abstracți ori ideologici. Ei vor să aibă
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
am aruncat geanta în tufișuri. Comportamentul clasic. Ciudat, totuși, pentru că n-am crescut în mahala. Mă uit în jur. Dau nas în nas cu realitatea și se fac țăndări toate imaginile mele. Urlete și zbierete isterice, gesturi violente, ca și limbajul, smuceli, înjurături, palme peste creștete, afuriseli. Dintr-un fel de bodegă, în Parcul Carol se aude refrenul, altfel demodat, cu o gară mică și cu o iubită chemată în zadar. Falseturile se țin lanț, decibelii mi-au rănit timpanele. Pare
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
Mircea Mihăieș Cu masochismul caracteristic neamului, aștept de mult căderea măștii lui Adrian Năstase. Și n-am de ce să fiu nemulțumit. Nu trece săptămână fără ca premierul-minune să n-o facă de oaie ca să întrebuințez limbajul tradițional românesc. Încăpățânarea, aroganța, agresivitatea și violența îmi par a fi dominante ale caracterului său, pe care doar împrejurările au împiedicat să le scoată mai devreme la iveală. Atotștiutor și autoritar ca un vătaf în curtea cu orătănii, Adrian Năstase
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
mai devreme la iveală. Atotștiutor și autoritar ca un vătaf în curtea cu orătănii, Adrian Năstase e o pacoste atât pentru partid, cât și pentru țară. În partid, el e un altoi cu totul nereușit. Încercările de-a impune un limbaj mai flexibil într-un loc unde se vorbește cu „am onoarea să vă raportez" au partea lor de comic. Singurul rezultat a fost îndepărtarea lui Năstase de baza de susținere politică. Pentru țară, el întrupează certitudinea că suntem pe drumul
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
lui Năstase de baza de susținere politică. Pentru țară, el întrupează certitudinea că suntem pe drumul cel bun spre prăpastie. Nu cred așa cum încerca să dovedească un reputat psihiatru că premierul a obosit și că adoptarea, în ultima perioadă, a limbajului respingător-vulgar se explică prin neputința de-a rezolva problemele țării. Ar însemna să acceptăm că dl. Năstase chiar a avut, fie și o clipă, intenția de-a salva țara de mizerie morală, corupție și sărăcie. Or, mandatul său înseamnă, clar
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
și sărăcie. Or, mandatul său înseamnă, clar, salvarea structurilor anchilozate ale comunismului: Securitatea, activiștii de partid, asasinii din armată și miliție. Pentru asta, el nu se dă în lături de la nimic. Să nu uităm că una din primele abandonări ale limbajului „academic" a fost prilejuită de radicalizarea grupului majoritar din CNSAS (echipa Dinescu-Patapievici-Pleșu). Atunci am avut, șocați, o excelentă mostră de năstăsism filozofico-militant: pentru premier, cei care încercau să smulgă particule de adevăr privind abuzurile Securității nu făceau decât să „lingă
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
tronează. Oricine îndrăznește să pună sub semnul întrebării rezultatele guvernării pesedeilor va fi tăvălit în sosurile râncede ale panseurilor emise acru de fălcile prim-ministeriale. Pe lângă bădărănia de substrat, astfel de manifestări indică încercarea disperată a pesedeului-șef de-a vorbi limbajul lumii în care trăiește. Majoritatea replicilor deocheate au fost emise în împrejurări publice, adică atunci când dl. Năstase avea un auditoriu însetat de astfel de perle de regulă, „activul de partid" pesedist. Mișcarea psihologică din spatele acestor jalnice manifestări lingvistice e limpede
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
ales mereu panta ușoară, drumul eficient, oricâte sacrificii de mândrie personală vor fi pretinzând ocolitele drumuri spre putere. S-ar putea ca „apelul la bulan" din ultimele luni să reprezinte încercarea de-a se proclama unic șef peste tribul pesedist. Limbajul deocheat o fi parte dintr-un ritual, vreo secreție de genul celei prin care unele specii de insecte se recunosc. Obosit de-atâta purtat al genții lui Iliescu, premierul a ajuns la concluzia că s-a făcut băiat mare. Și
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
-n sfaturile consilierilor de imagine. E limpede că pentru a repurta succes în România trebuie să emani un anumit tip de bărbăție frustă, agrementată cu pumni risipiți cu generozitate, hoții la drumul mare, isprăvi erotice mărturisite fără jenă, într-un limbaj plin de adjective jenante ( ca să nu spun porcos). Voga deșucherilor tip „Vacanța Mare" sau, mai nou, popularitatea incredibilă a unui exibiționist de cea mai joasă speță dintr-o emisiune de televiziune ce poartă un titlu orwellian, stima instantanee dobândită de
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
un adevărat ceremonial erotic, Onisim Colta visează o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demon- strațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al cuvîntului. Iar spiritul posac al unui eventual muzeu, încă fidel unor principii îmbătrînite, are în Onisim Colta, sub
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
modalitate, pe jumătate ludică și polemică, pe jumătate implicată și gravă, de a regîndi forma plastică din perspective multiple, în general validate, ca o pledoarie asupra unității fundamentale a gestului artistic, asupra înaltei lui congruențe, dincolo de polimorfismul expresiei, de particularitățile limbajului și de stilistica imediată. În această perspectivă, dar fără a oferi posibilitatea unor acroșări ideologice în sensul unui postmodernism asumat, Vasile Tolan intră în dialog nemijlocit cu gestualismul lui Corneliu Vasilescu, de pildă, cu minimalismul poverist al lui Grigorescu Ion
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]