2,381 matches
-
Recital Sandu Sandrin Corina BURA Recitalurile care au loc Duminică seara pe scenele Atheneului Român reprezintă alternativa potrivită pentru cei care doresc să-și limpezească gândurile și să-și liniștească sufletul în ajunul unei noi săptămâni de lucru. Organiști, violoniști dar mai ales pianiști, în alcătuiri bine gândite delectează un auditoriu select, din fericire numeric tot mai dens. 11 noembrie a.c. a fost un astfel
Recital Sandu Sandrin by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84264_a_85589]
-
fulgii tîrzii/ Peste omătul anului; Secundele curg calm,/ îmi aud inima cîntînd" (Paralelă). O tihnă vegetală îl împrejmuie pe fiul devotat al locului, cuprins de o "tandrețe discretă", cînd i se năzare că mireasma gutuilor luminează iar manuscrisul i se limpezește precum vinul cramelor. Privirea i se îndreaptă către întrupările modeste ale vieții, purtătoare de har naturist, către vipera care "prînzește miresme", către "măiastra" care glăsuiește dintre crengi înfrunzite, bandajînd "tîmpla iubirii", către ariciul care ar fi, în delicatețea-i "fără
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
te îmbufnezi”), pentru „mă mogorogești” (pe care și-l inventase derivîndu-l de la un nume propriu de personaj), două denumiri științifice de animale, în latinește: Falco peregrinus și Mustella vulgaris. O dată, invocă fabula lui La Fontaine Vulpea și corbul, pentru a limpezi expresia „a lua cu măgulèle”. În fine, încă mai uluitor - dacă lăsăm deoparte două explicații ad usum delphini , trase de păr spre a suna decent, pentru imagini cam fără perdea -, rămîn șase glose românești greșite, după editor; în alte două
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
la bucile lui Ceaușescu. Dacă până și un post de televiziune creat pe bani occidentali îmbrățișează cu atâta nerușinare obiceiuri levantine, cred că dezastrul e mai gros decât ne imaginăm! În ce-l privește pe Ion Iliescu lucrurile sunt destul de limpezi - cum să reformezi un dinozaur comunist care și atunci când vorbește despre junețea sa de dansator de "conga" nu uită că acest lucru se producea la "reuniuni"?! -, însă tare mi-e teamă că aroganța d-lui Năstase e un semn al
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
Hiyoshi nici nu întoarse capul, nici nu plecă ochii. Nu se zărea nici un semn de imbecilitate la el. Îi zâmbi lui Danjo, destul de fermecător. Danjo cedă, râzând: — Te-ai făcut măricel, așa-i? Hiyoshi, mă mai ții minte? Aceste cuvinte limpeziră în mintea copilului amintirea unui om care-l mângâiase pe cap la vârsta de șase ani. Conform datinilor samurailor, Danjo dormea aproape înytotdeauna la castelui din Kiyosu, sau pe câmpul de luptă. Zilele când putea sta acasă cu soția erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de ceafă. Îl împinseră spre capătul grădinii, care era destul de departe pentru ca un arcaș slab să nu poată trage cu săgeata până la acea distanță. — Unchiule! Am ceva de spus. Ascultă-mă, măcar o dată! răcni Tenzo. Glasul și disperarea sa erau limpezi în auzul tuturor. Koroku nu-l luă în seamă. Oinosuke adusese un fitil. Koroku îl luă și, după ce încărcă muscheta cu un plumb, își ținti nepotul care zbiera înnebunit. Am greșit! Mărturisesc! Te rog, ascultă-mă! La fel de neimpresionați ca domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
răni, fugise din castel, îndreptându-se spre Narumi. Se crăpa de ziuă, când văzu poarta castelului. Încredințat că ajunsese, leșină, continuând să se țină în spinarea calului. Le deșteptare, îl înconjurau gărzile castelului, oblojindu-i rănile. După ce capul i se limpezi și se ridică în picioare, cei din jur fură ușurați. Situația fu adusă grabnic la cunoștința lui Samanosuke și câteva dintre ajutoarele acestuia năvăliră afară, cu ochii mari, întrebând cu îngrijorare: — Unde e tânărul stăpân? — Cum se simte? Fură descumpăniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se retragă spre Mikawa la căderea nopții și nu par înclinați să lupte. Nobunaga ascultă rapoartele și, în felul său propriu, anunță întoarcerea triumfală: — Bine, atunci, haideți acasă. Soarele încă nu asfiunțise, iar curcubeul, care începuse să se șteargă, se limpezi din nou. Un singur cap fu legat de șaua lui Nobunaga, ca amintire. Era, desigur, capul marelui Imagawa Yoshimoto. Când ajunseră la poarta Altarului Atsuta, Nobunaga sări de pe cal și intră în sanctuar, pe când ofițerii și soldații se înghesuiră până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Hideyoshi însuși o spusese. Hikoemon era de aceeași părere, ba chiar mai mult, și scoase un fel de geamăt. — Va fi o ambiție greu de realizat, stăpâne. Expresia de pe chipul lui era dojenitoare. — Ei... Expresia tulburată a lui Hideyoshi se limpezi. Nu sunt motive chiar atât de mari de îngrijorare. Un lucru dificil poate fi neașteptat de ușor, iar ceea ce pare ușor poate fi de fapt extrem de greu. Cred că esențial este dacă reușesc sau nu să-l fac pe Hanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
propriii soldați ai lui Nobunaga. Nimeni nu murmura o vorbă de nemulțumire. Printre oameni se răspândi expresia „tăietură de un ban”, cu referire la pedepsele aplicate de guvernarea lui Nobunaga. Trecuseră douăzeci și una de zile de la plecarea armatei din Gifu. După ce limpezi situația din capitală și reveni la Gifu, Nobunaga se îndepărtă de problemele care-l preocupaseră, pentru a constata că Mikawa u mai era provincia slabă și săracă de odinioară. Nu putea să nu se minuneze în secret de vigilența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
menține viața, cu trupul și mintea acționând în chip clar ca o singură făptură, continuă Hideyoshi. Câmpul de luptă mă ține ocupat și mă înăsprește. Aici, mă simt calm și fericit. Cumva, mi se pare că acest contrast s-a limpezit și am devenit miraculos de hotărât. — Ei, oamenii prețuiesc timpul liber și starea de spirit liniștită, dar nu există nici un câștig real în a deveni un așa-numit om al distracțiilor; ar fi o viață goală de orice sens. Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dori să văd ceea ce se va întâmpla cu națiunea. Acest lucru îl am în inimă, dar răstimpul de viață ce mi-a fost acordat nu-mi va permite să-mi împlinesc dorința. Cuvintele îi deveneau pas cu pas tot mai limpezi și părea a vorbi cu ultimele puteri ce-i mai rămăseseră. În mod firesc, trupul său palpită un moment să respire, dar își controlă zbuciumul umerilor și-și ținu respirația, pentru a glăsui în continuare. — Dar... stăpâne... nu credeți, dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Tivul masivului de nori scânteia roșu viu. Când oamenii își încordau vederea, puteau desluși orașul Kyoto, abia vizibil în penumbra dinaintea zorilor. În spatele lor, însă, spre Oinosaka sau hotarul provinciei cu câmpii înverzite Tamba, stelele licăreau atât de strălucitoare și limpezi încât le-ai fi putut număra. Un cadavru! — Mai e și acolo unul. — Hei, și dincoace! Armata se apropia de periferia răsăriteană a capitalei. Cu excepția crângurilor și a colibelor cu acoperiș de stuf, nu se vedeau decât terenuri agricole acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Vara trecută, în Luna a Șasea, chiar înaintea marșului forțat spre Yamazaki și a marii victorii de răzbunare a lui Nobunaga, stătuse în aceeași poartă, întrebându-se dacă avea să se mai întoarcă viu. Ultimele lui ordine către servitori fuseseră limpezi: „Dacă aflați că am fost învins, ucideți-mi toată familia și dați foc castelului până-n temelii.” Iar acum, se afla din nou la Castelul Himeji, sosit exact la miezul nopții, în ziua de Anul Nou. Dacă ar fi șovăit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
devină, mai devreme sau mai târziu, membră a aceleiași familii; nici o altă problemă, cu excepția uneia singure: voința politică la Chișinău. În ceea ce privește Ucraina, am reușit, după eforturi, recunosc, să facem ca relațiile dintre Kiev și București să fie destinse, să fie limpezi, să fie clare, să fie sincere. Aceasta nu ne-a oprit să ne continuăm participarea la procedurile pe care le impune contenciosul prezentat Curții Internaționale de Justiție de la Haga, pe speța delimitării platoului continental. Aceasta nu ne-a împiedicat să
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
mari la cari aplaudă necunoscătoarea mulțime se îmflaseră ca râul de munte, înecînd glasurile celor puțini cari, cunoscători ai istoriei naționale și a istoriei marelui vecin, prevedeau de mai înainte ce frumuseți or să se întîmple când vremile se vor limpezi. Nu știm de ce, dar de câte ori gândim la războiul ce l-am purtat si la roadele ce le-am cules ne vine în minte vestitul monolog al lui Sir John Falstaff, în care el dă definiția onorii. Gloria nu se bea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a țării era în realitate purtată de d. I. C. Brătianu, iar d. Ionescu nici visa de ce se petrece la spatele sale și găsea numai că diplomatica e un lucru plăcut și ușor chiar în vremi furtunoase. Cum începură a se limpezi lucrurile, d. Brătianu îi trimise d-lui Ionescu demisia scrisă gata acasă, neavând domnia lui decât s-o iscălească, iar primirea acelei demisii din partea M. Sale era deja gata în buzunarul d-lui prim-ministru, înainte de a fi gândit d.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a se îneca, mai încearcă din răsputeri a amăgi prin tertipuri opinia publică. Dar a sosit momentul grav în care unul care vorbește adevărul e mai ascultat decât o sută cari mint. A sosit momentul mare in care apa se limpezește și gunoaiele pe cari le purta vijelia trecătoare sânt aruncate la mal sau cad în fund; a sosit momentul în care nulitatea, incapacitatea, corupțiunea și venalitatea trebuiesc să reintre în întunericul din care au ieșit, să se coboare în ulița
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ședere in minister, un sacrificiu pe care îl impunea greaua situațiune a țării, când fiece român, lăsând la o parte interesele sale particulare, trebuia sa nu se gândească decât numai la binele cel mare al națiunii. Timpul începind a se limpezi, d. Chițu va fi crezut momentul sosit pentru a curma sacrificiul. Deie-ni-se voie a admite că timpul a început în genere a se limpezi, așa încît a sosit momentul în care nu numai d. Chițu își va curma
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se gândească decât numai la binele cel mare al națiunii. Timpul începind a se limpezi, d. Chițu va fi crezut momentul sosit pentru a curma sacrificiul. Deie-ni-se voie a admite că timpul a început în genere a se limpezi, așa încît a sosit momentul în care nu numai d. Chițu își va curma sacrificiul, ci și alții. E prea adevărat ca roșii aleg tocmai timpurile cele mai nefavorabile pentru țara, când e război în zare, când e vorba de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de zile, mai ales când, în cursul cercetărilor, obiectul acestora, d. Mihălescu, a continuat a sta ca director la Ministerul de Interne și a avut putința de a încurca ce se putea descurca și de a turbura ce se putea limpezi? Pentru noi rămânerea la post în curs de două luni a d-lui S. Mihălescu este indiciul cel mai grav; iar al doilea indiciu e arestarea d-lui Moldoveanu tocmai în dricul afacerii. Prin urmare suspiciunea e mai gravă decât
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vom ceda, întru cât nu, nu. De vro câteva zile oamenii politici ne prezintă priveliștea alergărilor, căci fiecare pe întrecute au fost chemat pentru a da consilii. M. Sale Domnului în privirea chipului cu care gândește că s-ar putea limpezi situațiunea. Zilele trecute, cu ocazia realegerii d-lui C. A. Rosetti, am avut plăcerea de-a asista la numărătoarea mărgăriteștilor și pătărlăgenilor și, fiindcă rezultatul staulului au fost favorabil d-lui Rosetti, având adecă maioritatea simplă, de aceea "Romînul" prezintă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
amenințat de aceeași soartă a mazilirii, au dejucat planul primului-ministru. Revolta finanțiarilor s-a aprins și mai rău, ei au amenințat că vor lucra cu opoziția pentru răsturnarea proiectului răscumpărării. Mai târziu însă sângele s-a mai răcit și, mintea limpezindu-se, au fost aduși la împăcăciune și lucrul s-a aranjat cum s-a putut mai bine spre mulțumirea tuturor. E drept că cearta "bunilor amici" ― cum finanțiarii răsculați erau numiți de către foaia primului-ministru ― n-ar fi avut nici o rațiune
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se dusese în patul ei. Dar ceea ce îi spunea ea mă făcea să înțeleg limpede că încă mai demult mama... și se părea chiar, din surpriza pe care i-o simțisem în glas, că între ei doi acest lucru se limpezise odată și el acceptase acest lucru nefiresc... Mi-am reluat răsuflarea, în timp ce, cu ochii deschiși și cu auzul încordat, așteptam să văd sfârșitul. Tata s-a ridicat în cele din urmă și a rămas vreme îndelungată pe marginea patului. Apoi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fiindcă o iubeam, deși o simțeam departe de mine, dar mi se părea că se trezise totuși ceva în ea și cine știe, poate... Într-adevăr așa se și întîmplă, a doua zi dimineața când deschise ochii chipul ei se limpezi și înflori sub un straniu sentiment de renaștere, uitîndu-se la mine? "Victor, ce faci tu, iubitul meu, ei, eee..." strigă, un vechi strigăt al ei, la început de interdicție, apoi de stupoare, la telefon, când mă căuta la facultate și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]