2,625 matches
-
dovezi ale legăturii directe dintre poporul român și această mare civilizație. Pe parcursul secolului al XIX-lea, naționalismul românesc s-a dezvoltat În Încercarea de a apăra aceste argumente lingvistico-istorice, care erau contestate la fiecare pas de contraexemplele aduse de istoricii, lingviștii și avocații maghiari 89. Aceștia selectaseră exemple diferite, dar la fel de valide (sau suspecte, În funcție de perspectiva adoptată În legătură cu dovezile), care arătau că maghiarii Învinseseră voievodatele românești la Începutul secolului al XIII-lea și că, de atunci, Își creaseră propria cultură foarte
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
dezvoltare a complexității urbane. Jacobs consideră că orașele evoluează asemenea limbilor. O limbă este creația istorică a milioane de vorbitori și, deși toți aceștia au o oarecare influență asupra modului În care ea se dezvoltă, procesul nu este prea egalitar: lingviștii, gramaticienii și profesorii - unii dintre ei susținuți de puterea statală - joacă un rol covârșitor. Însă nu este nici un proces care să poată căpăta accente dictatoriale. În pofida eforturilor de „planificare centralizată”, limba (mai ales În forma vorbită curentă) are tendința de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sokrovișcea zabâtogo ugolka. Sobranie rumânskih skazok i leghend, Moscova, 1902; ed. 2, Moscova, 1908. Repere bibliografice: Damian P. Bogdan, Texte slavo-române în lumina cercetărilor rusești, București, 1957; Valeriu Ciobanu, A.I. Iațimirski și folclorul român, RITL, 1959, 3-4; Ecaterina Fodor, Cercetările lingviștilor ruși și sovietici despre relațiile lingvistice slavo-române, RSL, 1962, 221-233; A.S. Kidel, Aleksandr Ivanovici Iațimirski. Biobibliografia, Chișinău, 1967; G. Mihăilă, Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești, București, 1973, 184-186; Alexandrina Matcovschi, Iațimirski Aleksandr Ivanovici (Biobibliograficeskii spravocinik), Chișinău, 1979
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
compartimentele limbii, de la lexic la fonetică, morfologie și sintaxă. Filologul aduce contribuții în istoria limbii, îndeosebi în luminarea unei zone puțin cunoscute, privind elementele autohtone, dacice, de „substrat”, sesizate încă de D. Cantemir și care intră în atenția a numeroși lingviști străini (J.B. Kopitar, P.J. Šafařik, Fr. Miklosich, H. Schuchardt ș.a.). Deopotrivă romanist, slavist, orientalist, indoeuropenist, cunoscut și în medii științifice din Europa, H. deține atuuri indispensabile unor construcții teoretice de amploare. El realizează în Principie de lingvistică (1881) cea dintâi
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
316-317; Iuliu Dragomirescu, Ideile și faptele lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, I, București, 1913; Panu, Junimea (1943), I, 344-370, II, 290-344; N. Iorga, B.P. Hasdeu, Vălenii de Munte, 1927; Liviu Marian, Bogdan Petriceicu Hasdeu, București, 1928; Sextil Pușcariu, B.P. Hasdeu ca lingvist, București, 1932; Constantinescu, Scrieri, III, 116-156; E. Dvoicenco, Începuturile literare ale lui B.P. Hasdeu, București, 1936; Th. Capidan, Bogdan Petriceicu Hasdeu ca lingvist europenist și filolog, București, 1937; Barbu Lăzăreanu, Cu privire la..., București, 1971, 127-192, 271-274; Mircea Eliade, Despre Eminescu și
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Hasdeu, Vălenii de Munte, 1927; Liviu Marian, Bogdan Petriceicu Hasdeu, București, 1928; Sextil Pușcariu, B.P. Hasdeu ca lingvist, București, 1932; Constantinescu, Scrieri, III, 116-156; E. Dvoicenco, Începuturile literare ale lui B.P. Hasdeu, București, 1936; Th. Capidan, Bogdan Petriceicu Hasdeu ca lingvist europenist și filolog, București, 1937; Barbu Lăzăreanu, Cu privire la..., București, 1971, 127-192, 271-274; Mircea Eliade, Despre Eminescu și Hasdeu, îngr. și pref. Mircea Handoca, Iași, 1987, 59-110; Vianu, Arta, I, 191-195; Călinescu, Ist. lit. (1941), 320-332, Ist. lit. (1982), 370-381; Haneș
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
127-192, 271-274; Mircea Eliade, Despre Eminescu și Hasdeu, îngr. și pref. Mircea Handoca, Iași, 1987, 59-110; Vianu, Arta, I, 191-195; Călinescu, Ist. lit. (1941), 320-332, Ist. lit. (1982), 370-381; Haneș, Scriitorii, 123-241; Cioculescu-Vianu-Streinu, Ist. lit., 124-132; Chițimia, Folcloriști, 37-42; Macrea, Lingviști, 81-104; Perpessicius, Mențiuni ist., 525-553; N. Romanenko, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Chișinău, 1957; Dima, Studii, 31-60; George Munteanu, B.P. Hasdeu, București, 1963; Mîndra, Incursiuni, 55-62; Brădățeanu, Drama, 77-112; Studii și materiale despre B.P. Hasdeu, Chișinău, 1966; E.M. Dvoicenko-Markova, Russko-rumânskie literaturnâe sviazi
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Incursiuni, 55-62; Brădățeanu, Drama, 77-112; Studii și materiale despre B.P. Hasdeu, Chișinău, 1966; E.M. Dvoicenko-Markova, Russko-rumânskie literaturnâe sviazi v pervoi polovine XIX veka, Moscova, 1966, 134-156; Brădățeanu, Istoria, I, 275-297; Cornea, Oamenii, 202-248; Vrabie, Folcloristica, 183-199; Cicerone Poghirc, B.P. Hasdeu lingvist și filolog, București, 1968; Seche, Schiță, II, 9-34; Ion Mușlea, Ovidiu Bârlea, Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hasdeu, București, 1970; Mihai Drăgan, B.P. Hasdeu, Iași, 1972; B.P. Hasdeu interpretat de..., îngr. Grigore Brâncuș, București, 1972; Vasile Sandu
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
acțiunile de valorificare a moștenirii literare. Din 1958 cercetările filologice se desfășoară în cadrul Institutului de Limbă și Literatură, ai cărui directori au fost istoricul literar Iosif Vartician (1958-1961), adept declarat al ideologiei oficiale în problemele științei și culturii, urmat de lingvistul Nicolae Corlăteanu (1961-1969), de istoricii literari Simion Cibotaru (1969-1984) și Haralambie Corbu (1984-1988), de lingvistul Silviu Berejan (1988-1991). Între anii 1950 și 1980, prin eforturile istoricilor literari și ale folcloriștilor, au fost elaborate și publicate la Chișinău zeci de lucrări
INSTITUTUL DE LITERATURA SI FOLCLOR AL ACADEMIEI DE STIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287563_a_288892]
-
Limbă și Literatură, ai cărui directori au fost istoricul literar Iosif Vartician (1958-1961), adept declarat al ideologiei oficiale în problemele științei și culturii, urmat de lingvistul Nicolae Corlăteanu (1961-1969), de istoricii literari Simion Cibotaru (1969-1984) și Haralambie Corbu (1984-1988), de lingvistul Silviu Berejan (1988-1991). Între anii 1950 și 1980, prin eforturile istoricilor literari și ale folcloriștilor, au fost elaborate și publicate la Chișinău zeci de lucrări colective, dintre care sunt de amintit Istoria literaturii moldovenești (1958), Schițe de folclor moldovenesc (1965
INSTITUTUL DE LITERATURA SI FOLCLOR AL ACADEMIEI DE STIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287563_a_288892]
-
dintr-o publicație de strictă specialitate, într-una cu profil de largă dezbatere filologică, istorico-literară, etnografică și folcloristică, istorică și de istoria culturii. Muzeul Limbii Române a reprezentat școala la care s-au format și s-au afirmat nu numai lingviști și filologi precum Vasile Bogrea, George Giuglea, G. Kisch, G.D. Serra, Al. Procopovici, Dimitrie Macrea, Ioan Pătruț, Romulus Todoran ori Mircea Zdrenghea, ci și folcloriști precum Ion Mușlea, alături de istorici literari ca Petre Grimm, G. Bogdan-Duică, Ion Breazu, Ion Chinezu
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
Cursiv de septembrie”, F, 1986, 10; Cosma, Romanul, I, 277; Petraș, Lit. rom., 165-166; Radu Sorin Cucu, Nu se mai nasc poeți, O, 1999, 5; Florian Chelu, „Ca o spaimă împietrită”, F, 1999, 6; Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori și lingviști timișoreni (1945-1999), Timișoara, 2000, 117-118. L.H.
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
A primit titlurile de Om de știință emerit și Erou al muncii socialiste, în 1954 și 1956 fiind laureat al Premiului de Stat. A condus publicațiile „Studii și cercetări de lingvistică”, „Revue roumaine de linguistique” și „Limba română”. Savantul I., lingvist și filolog de mare autoritate, autor al unor lucrări fundamentale (Gramatica limbii române, 1937, Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor”, 1943, Stilistica limbii române, 1944, Limba română contemporană, 1954, Lingvistica romanică. Evoluție, curente, metode, 1962, Crestomație romanică, 1962, Istoria
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
de redacție al publicațiilor „Analele Universității «Al. I. Cuza»”, „Limba română” (Chișinău). Prin originalitatea și îndrăzneala cu care regândește structura gramaticală a limbii române și repune stilistica în discuție ca funcție a semanticii aplicate, I. ocupă un loc singular printre lingviștii români contemporani. El acoperă un spectru larg de preocupări și reușește să aducă o contribuție marcat originală în fiecare dintre disciplinele abordate. Trăsătura comună a gândirii de stilistician a lui I., cu aplicare consecventă și aprofundată la opera lui Mihai
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
urmarea firească a unor contacte de durată cu lumea Bizanțului, mai ales cu intermediarii slavi ai acesteia. Relațiile românilor cu slavii în evul mediu continuă a fi încă un subiect controversat al istoriografiei române, chiar dacă primele abordări științifice, în mediul lingviștilor și în cel al istoricilor datează, cel mai târziu, din a doua jumătate a secolului XIX. Printre temele care au provocat nesfârșite dezbateri se numără, deloc întâmplător, și cea privind perioada și direcțiile din care a pătruns la nord de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din interiorul și exteriorul arcului carpatic cu centrele politice și ecleziastice de la sud de Dunăre, mai ales în epoca Asăneștilor 11. Acestor două puncte de vedere, invocate în numeroase studii ale altor colegi din breasla istoricilor sau din cea a lingviștilor, li se va alătura o altă perspectivă demnă de a fi luată în seamă. Ne gândim, desigur, la „linia de mijloc“, mult mai atentă însă la nuanțe, propusă de către Ioan Bogdan și P. P. Panaitescu, două nume de referință ale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1944, de pildă, într-o dezbatere din plenul Academiei, P. P. Panaitescu, care publicase două luni mai devreme studiul „Perioada slavonă“ la români și ruperea de cultura Apusului, a fost acuzat de simpatie pentru țara de la răsărit 13. Istoricii și lingviștii români care au acceptat și au susținut existența unor strânse legături dintre români și slavi încă din zorii evului mediu au putut invoca în sprijin și o anumită tradiție din mediul cărturarilor moldoveni sau munteni. Dimitrie Cantemir, de pildă, a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Mănescu, Dr. M. Gaster. Viața și opera sa, București, 1940; Artur Gorovei, Literatura populară, I, îngr. și introd. Iordan Datcu, București, 1976, 219-232; Ștefan Pașca, Activitatea lui Moses Gaster în domeniul lingvisticii și al filologiei române, CLG, 1956, 1-4; Macrea, Lingviști, 137-152; Chițimia, Folcloriști, 273-326; Richard M. Dorson, The British Folklorists, București, 1968, 273-276; Vrabie, Folcloristica, 236-237; Ion Mușlea, Cercetări etnografice și de folclor, I, îngr. și introd. Ion Taloș, București, 1971, 201-213; Bucur, Istoriografia, 104-113; Ist. lit., III, 862-874; Bârlea
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
pe câtă vreme În Înflăcărarea imaginației prin imaginație luminozitatea comunicării invadează restul celor două euri, molipsește pentru o vreme Întregul ființelor.ț Energeia vs. ergon Privit sub raportul esenței, limbajul - va scrie 1, spre sfârșitul vieții sale, un Humboldt devenit de-acum lingvist - nu este o operă (Werk), ci o activitate (Tätigkeit); sau, pentru a utiliza doi celebri termeni aristotelici, el nu poate fi definit drept ergon, lucru gata făcut (care ar putea fi luat așa cum este, utilizat pentru cogniție sau comunicare și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe de o parte, limbajul nu este ceva static, dinainte determinat; pe de altă parte, el nu este ceva exterior individului. Este un act al subiectului vorbitor, care resemnifică lumea și se orientează - cum vom vedea de Îndată - către Altul. Lingvistul, sugerează autorul, nu poate păcătui mai mult decât atunci când crede că, listând elemente lexicale și reguli gramaticale, ar fi reușit să caracterizeze limbajul În datele lui fundamentale 2. Aceasta pentru că nu ceea ce este deja fixat reprezintă regula (În raport cu care orice
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu putem gândi nimic fără o anumită limbă, am putea spune că schema este totuși suficientă. (Triada ar deveni: obiectul/subiectul/alteritatea.) Dar aceasta ar presupune ignorarea caracterului fundamental dinamic, În continuă evoluție, al fenomenelor așa cum fără Îndoială Îl Înțelegea lingvistul și filosoful german. Lumea mea, cititorule, așadar, nu arată, nu are cum să arate ca și a ta. Dacă ar exista vreun procedeu riguros, cu alte cuvinte i-mediat, de a verifica similarități și diferențe, dacă te-aș putea muta
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
câștigi eternitatea, ci o doar moarte devreme. Fiindcă timpul nu-i e veșniciei zid; ci ușă.ț Condiționare și libertate „Limba este ordonatorul comun al naturii și libertății”, spun traducătorii lui Humboldt 2, inferând o consecință firească a modului cum lingvistul s-a raportat, În cele din urmă, la doctrina maestrului său filosofic Kant. Din moment ce schemele transcendentale kantiene au fost Înlocuite de conținuturile limbilor istorice 1, e firesc ca atât determinismul specific fenomenalității, cât și gradul libertății noastre În raport cu lumea să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
limbajului. Vorbește despre aceleași lucruri serioase despre care vorbea odinioară un Kant sau Humboldt, dar Își pune, În același timp, și problema cum vorbește... Horea Poenar: Eu nu cred că sunt aceleași lucruri, eu cred că - și asta el, ca lingvist, o știe mai bine - limbajul În care el vorbește deja modifică lucrurile respective. În fond, Între Kant și Husserl, să zicem, marea diferență este felul În care limbajul constituie și construiește conceptele sau porțiunile de lume pe care cei doi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
trăiri, dar asta citită nu prin postmoderni, ci prin niște oameni de puțin mai devreme, care au trăit criza dinaintea postmodernității, adică prin oamenii cei mai prezenți aici: Descartes, Kant, Humboldt, Husserl, și poate cam atât dintre filosofi, apoi toți lingviștii secolului XX... Toate lucrurile acestea fiind un soi de teorie speculativă care ar permite o trăire reflexivizată și conștientă a ceea ce ni se Întâmplă. În sensul acesta ar fi preliminarii speculative la o trăire. Ruxandra Cesereanu: Mi se pare un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
artistică, dar și faptul de a dialoga. Cornel Vâlcu: Inițial Înseamnă creativitate artistică, apoi... Nu pot spune că nu regret realmente faptul că Humboldt n-a rămas un estetician, și cred că și-a limitat niște potențialități acceptând să devină lingvist, dar eu m-am instalat foarte mulți ani În acele dimensiuni ale humboldtianismului care pentru mine erau comode, cum ar fi următoarea: alteritatea este deja cuprinsă În limbă și deci nimeni nu-i niciodată singur, pentru că fiecare Își conține alteritatea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]