9,794 matches
-
altă parte și-n alt mod. Nu era nici o rușine. Așa simțea ea. Stă acolo nu din voia lui. Așa i-au menit judecătorii, vor fi știind ei de ce. Așa cum avea să afle după întoarcerea lui Tudor, când totul se liniștise și se limpezise și-acesta-i povestise de "îngerul lui păzitor" care era atât de pornit și de absurd în dorința lui de-a-i face de petrecanie, că-n ziua când trebuia să-l anunțe că i s-a isprăvit pedeapsa printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
adevărat! Și detot? Detot? gemu Cerboaica, zărind prin geam coarnele cerbului ce ridicase capul și privea spre ea, și se lăsă fără vlagă, la pieptul bărbatului, sorbind adânc în nări damful iute ce țâșnea de la subțioara lui. Detot, detot, o liniști Tudor. Numai că nu știu ce-o să ne facem, râse el și-o împinse s-o îndepărteze, să i se uite în ochi și s-o vadă din toate părțile. Odaia mirosea a ciuperci murate și-a vin negru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
povestit a lor mei visul și întâlnirea mea cu Maica. și plângeam pentru ceilalți doi. Dar mama și soțul m-au alinat și m-au făcut să înțeleg că este normal ca fiecare să moară în ordinea nașterii. M-am liniștit. și am fost fericiți cu copiii noștri și cu bunicii lor multă vreme. Până într-o zi, când... dar asta este altă poveste (chiar dacă, în fond, e doar continuarea uneia și aceleași povești). Nu cred - CRED ! Aceste trei cuvinte reprezintă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
pentru spiritele cele drepte ale părinților mei, pentru că nu înțelegeam cum au putut ajunge atât de jos. Până într-o zi, când cineva m-a lămurit că acestea sunt unele din trucurile folosite de cei răi. Atunci abia m-am liniștit și, gândind logic, i-am dat dreptate asociatului meu: ai mei sunt în lumină. și încă o dată s-a încercat același lucru, de data asta și cu bunica: erau toți trei într-un hal, că a trebuit să-i cert
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de un minut și calculatorul șia revenit la fel de brusc, iar eu am început să scriu din nou citeț. Am ținut mai mult lumânarea aprinsă, m-am rugat în gând lui Dumnezeu să transforme tot răul în bine și ne-am liniștit. Altă dată visez un rău că mi-a luat cheia de la casa din Frasin și, cu toată lupta, nu vroia să mi-o înapoieze (decât dacă îl urmez am știut eu). Am plâns, m-am trezit, m-am rugat și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
asta nu numai pentru că nu știam de ce plâng, ci și pentru faptul că nu voiam să le întristez, pentru că simțeam că suferă pentru mine și nu doream asta. Această stare se instala de obicei la orele după-amiezii, când treaba se liniștea și fiecare își îngăduia o oră de odihnă. Era frumos totuși în acele ore de tihnă, era cald (și nu numai la propriu) și bine, iar eu plângeam amar. Acum, după atâția ani, cred că știu, sau măcar sunt pe
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nu există. Glasul i se asprise dintr-o dată și ochii i se umplură de lacrimi. Mă trezisem cu ea în biroul meu de la redacție, după o scurtă discuție telefonică, din care nu înțelesesem mare lucru. - Maria, ce e cu tine? Liniștește-te, ia loc. Poți să-ți ofer un ceai, un pahar cu apă? Eram derutată. Femeia pe care o cunoșteam de ceva timp, aflată la vârsta maturității, se comporta acum ca o adolescentă debusolată de primele izbucniri ale iubirii. De ce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nimic în comun cu sufletul. Literatura este un balsam al spiritului, or fără acest balsam care să ne mângâie, să scoată la suprafață ce mai este bun în noi, am fi niște simpli ...roboți. O carte este disponibilitatea de a liniști sufletul și mintea, de a rămâne doar cu tine însuți. Și avem atâta nevoie! Îl ascult fascinată și îi dau, categoric, dreptate. - Totuși, nu ați vrea să - mi spuneți un preț? Măcar simbolic. Bănuiesc, sunt sigură, că la rândul dvs.
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Blaga, din Laudă somnului (1929), unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără martori Se liniștesc păsări, sânge, țară Și aventuri în care veșnic recazi. (Somn) Ce departe este somnul Anei Blandiana, din Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), unde starea de adormire e o prefigurare a fericirii, o stingere lentă, discretă, precum a plantelor în crepuscul (v.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Nu mică le-a fost spaima ucigașilor când l-au văzut pe Toader zvârcolindu-se și ridicându-se din car luându-se după ucigași, așa fără cap. Criminalii au fugit și au stat ascunși o vreme până când s-a mai liniștit lumea. Tot în acest timp femeia și-a îngropat mortul, bocindu l ca orice soție cu copii: Of, Tudorică, Tudorică, toate păsările cântă, numai păsărica mea, n-o mai bea, n-o mai mânca, nici de cântat n-o mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Mai bine stai acasă, răcnind cât îl ținea gura. Mai la marginea tarlalei era și fiul său cu Rarița, nevastă-sa. Chimircan striga la Ion al lui ca să-l ajute. Văzându-se ajuns lângă nevastă și copil aceștia l-au liniștit, că nu a mai venit la noi, dar nici de măsurat ce am secerat în vara aceea nu ne-a măsurat, ca să fim și noi plătiți cu zile muncă. Ne-a măsurat un văr de-al tatei o bucată de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nimerea și în același timp răcnea cât o ținea gura: Săriți, oameni buni, săriți, că mă omoară Baier! Primii oameni care au venit au fost verișorii Ioanei, care au asistat cum îl bătea Ioana pe Ion Baier. Așa l a liniștit Ioana pe fustangiu. După aceea s-a mutat Răchită la Ioana și a luat în serios rolul de tată, că el nu avea copii și nici nu a avut. A trăit Răchită cu Ioana toată viața lui, că el a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Tudose, ne întâmpină Sturza somându-ne. Când l-am întrebat cine e, a răspuns: Straja! Ca să nu tragă el întâi, am tras eu și i-am spus: Na, strajă, satură-te de strajă! Și poc, poc, pâr, pâr, l-am liniștit pentru totdeauna. Vezi, părinte? Ce să văd, fiule? Ăștia toți acuma nu mă lasă, mă chinuie, mă chinuie, părinte. Aia, că de ce am regulat-o? Acela, că de ce i am luat pământul, altul că de ce l-am bătut, unu că
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aveau de treierat. Când începea a se lăsa seara, pe deal se auzea scârțâitul carelor încărcate cu povara snopilor aurii de grâu. Până noaptea târziu se auzeau strigăte la boi și pocnituri din bici. Abia spre miezul nopții se mai linișteau gospodarii pentru a o putea lua de la început a doua zi de dimineață. După ce se aduna grâul la arie, mai mulți gospodari din sat, cu boi buni, mergeau și aduceau mașina de treierat, batoza lui Gânju și motorul cu aburi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fugă, câte două deodată. Neatenta, sări drept în brațele unui doctor care urcă pe jos un etaj. Își ceru scuze din mers și ajunse la parter. Ce să facă acum? În așteptarea mamei se duse în grădina spitalului, să se liniștească. Ajunse în spate, într-o parcare. − Uau! Ce mașina frumoasă! Și cu geamul deschis! Ia să intru să stau puțin comod. Și Lucy se instala în mașină, cotrobăi prin torpedo, se uită la CD-uri. − Ce cauți în mașina mea
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
vecină cu somnul. Un somn de secunde sau minute, toropitor, aproape mineral, „ca o voluptuoasă revenire în hora cosmică a tuturor lucrurilor” (comparația îi aparține lui P.H.L.) De fiecare dată, bărbatul extenuat se întinde alături, își reglează respirația și se liniștește în timp ce îi contemplă coapsa relaxată, șoldul frumos arcuit, gâtul cu pielea subțire ce își pierde treptat petele roz (apărute în timpul orgasmului), în fine, abdomenul aproape plat, cu linia centrală, albicioasă, coborând dinspre ombilic spre mica proeminență pubiană. Pe această linie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
timp și spațiu, din care se poate ieși doar cu viteza luminii?! Evelin: Exact. Pentru voi, cu mijloacele pe care le aveți, dacă Pămăntul nu moare, vă trebuie peste cinci miliarde de ani s-o puteți face. Aurora: Ne-am liniștit. Tu ești doar o ființă vie sau poate un zeu din familia Divină a Universului care a făcut totul? Evelin: Noi credem în Marea Implozie atomică care... Aurora: Marea Implozie?! Am mai auzit...da, la conferința cu elevii ținută de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
avut loc pe Marte, larvele nu puteau invada Pămăntul. Cele care au supraviețuit stau ascunse în adăncul cavernelor așteptănd ca milioanele viitoare de ani să refacă condițiile de viață pe Marte și să reia evoluția, teoria dv. Darwin: M-am liniștit... Dar ce s-a mai întămplat și se întămplă în circulația planetelor prin Cosmos? Profesorul: Numărul de stele descoperite și inventariate în cataloagele oamenilor de știință este de peste 300. Dar nimeni nu știe dacă acolo există viață sau sunt condiții
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nimic care să mă ajute? Dacă știe sau nu, asta nu ți-o pot spune, Lupino. Pentru că, vezi tu, lupul nu mai e. A murit? O, nu, din fericire nu, asta nu s-a întîmplat, se grăbi căpriorul să-l liniștească. Sau, mai precis, era cît se poate de în viață ultima dată cînd l-am văzut. Trist, orb, dar refăcut și în viață. Ghicind întrebarea nerostită, căpriorul continuă: Am încercat să-l convingem să rămînă. Aici era respectat și dorit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
într-un birou spațios în care călcasem o singură dată, ca să fiu acum beștelit bine, cu multe citate din marii dascăli, și trimis apoi la... oi! Ți-amintești: itinerariul obișnuit în epocă...” Când mi-a spus toate astea l-am liniștit: „Nu-i nevoie să te justifici, Pandelică! Dacă nu erai tu, era altul, și tot aia...” Acum se așezase alături, sorbea rar din sticlă și tăcea. Cred că știa mai bine decât mine prețul tăcerii. Nu știu de ce, a ținut
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
din starea critică, dar pompierul habar nu are cum să ajungă acasă. Privește prin ușile îmbibate în vop sea albastră cu miros de antiseptic și se gândește la fustele multicolore care au trecut azi degeaba prin fața teatrului, dar măcar e liniștit că și-a făcut datoria față de un om ce ar fi putut altminteri să moară. A doua zi primește vestea că redactorul-șef este bine, își revine spectaculos, dar extrem de supărat pentru că, spune el, îi lipsesc din buzunarul de la piept
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
După Sadowa*, el a intrat în serviciul Habsburgilor. În calitatea sa de cancelar austriac, a prezidat înfăptuirea dualismului* și a putut astfel pune capăt conflictului care, începând cu 1848, făcuse din Ungaria inamicul din interior al Austriei. El i-a liniștit pe unguri, dar această "liniștire" a suscitat alte patimi, căci noua Constituție a imperiului neglija elementele slave, componente ale populației acestuia: astfel, într-un anume fel, el a deschis drum catastrofele viitoare, din care avea să rezulte însăși disoluția dublei
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
tuareg luat prizonier; l-a dus să viziteze Expoziția Universală. Acel om i-a mărturisit că, din tot ce văzuse, ceea ce l-a surprins cel mai mult a fost spectacolul străzii. El nu înțelegea cum noi putem merge atât de liniștiți în mijlocul mulțimii, fără griji și fără arme. Poate că originea politeții se află în sentimentul de frică. Probabil că așa s-a întâmplat, de fiecare dată, cu indivizii, dar, cu siguranță, și cu națiunile. Biblia, în Cartea Regilor, ne vorbește
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
El era inaccesibil intimidării și nu se plângea decât de faptul că aceasta îi făcea concilierea tot mai anevoiasă. Când, în 1911, "lovitura de la Agadir" a alarmat întreaga lume, prezența lui Jules Cambon la Berlin era de natură a o liniști. Catastrofa nu s-a produs, mai ales pentru că Anglia a declarat cu fermitate că ea va fi de partea noastră în cazul în care Germania ne va ataca. Între timp, tensiunea era atât de mare, încât cea mai mică imprudență
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
plicul la piept și-l ținu câteva clipe acolo, cu ambele mâini, cu ochii închiși, cu gândurile departe. Un val de aer cald îi cuprinse trupul plăpând cu îmbrățișarea mâinilor care ținuseră scrisoarea aceea înainte de a ajunge la ea. Se liniștea treptat cu fruntea lipită de pieptul cald, de parcă găsise acolo tot ce căutase în tot acest timp, neștiind de fapt ce-i lipsește. Deschizând ochii își aminti de ce coborâse și că i se răcea cafeaua așteptând-o, ea întârziind în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]