1,388 matches
-
o mână agățat de cremonă, în timp ce cu cealaltă scotea din buzunar un teanc de petice de hârtie. Dumnezeule, ce-avea de gând? În văzul tuturor, Dogaru își trecu limba peste dosul unui petic și îl apăsă de geam. Peticul rămase lipit, strâmb. Erau mai multe cuvinte acolo, unele prea mici ca să le poți desluși de la distanță. Dar în mijloc puteai să citești clar cuvântul COMUNIȘTI, scris cu roșu. Luca Băleanu răcnea ca ieșit din minți, agitându-și brațele ridicate. Cătălin se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acasă. La înapoiere a găsit-o la piciorul etajerei, cu piciorul rupt. Nu făcută țăndări, ci doar cu piciorul rupt, parcă retezat. Sper c-ai aruncat-o. Nu-i bine să ții în casă vase sparte. Aduc ghinion. Chiar și lipite. Sigur că da, nici lui Lucian nu-i place să țină în casă obiecte sparte sau stricate. Deși, având în vedere vechimea vazei, i-a trecut prin cap să încerce s-o lipească. Până la urmă însă a renunțat. Dar cele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aminte cu ce l-ai lipit? Da... Se pare că tatăl său l-a învățat șmecheria. Sau poate chiar mama sa. Freca spărtura cu un cățel de usturoi, după care apăsa bucățile una într-alta și, ca prin minune, rămâneau lipite perfect... Liliana a isprăvit de sădit toate cele douăsprezece primule. S-a așezat pe marginea piedestalului și privește peste peisajul cubist al cimitirului. Se odihnește. A obosit. Nu mai e nici ea tocmai tânără. Pe față i s-a zugrăvit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar poate că îi era rudă prin unchiul Artemie și mătușa Iuliana, cine știe? Se lăsă puțin pe spate ca să-i poată examina, sub masă, pe furiș, poala rochiei întunecate. Bleumarin. Rochia îi lăsa genunchii dezveliți pe jumătate, rotunzi și lipiți unul de altul. Privirea îi urmă în sus linia corpului așezat pe scaun, descoperind cutele din dreptul taliei și brațul gol sprijinit de muchia mesei. Aveau și fetele perișori pe braț. Abia se vedeau și erau blonzi-aurii dacă-i priveai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu sau fără patine se poate realiza că fiecare relație cu secundele oferă o mască). În acest fel se poate stabili că însuși sportivul și publicul pot fi părtași la o activitate sportivă pentru a ascunde partea tehnică prin: -vestimentație lipită de corp, în prelungirea membrelor; -pentru a accentua relația cu partenerul și sublinia reacția cu adversarul: -prin o vestimentație similară, în contrast, parțială; -pentru a sugera lumea cotidiană: -prin sugerarea unei vestimentații obișnuită; -pentru a sugera lumea revolută: -prin sugerarea
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
i s-a alăturat un altul. Cei care îl cunoșteau mai bine pe Biscornet au mărturisit că nu-și pot da seama dacă acele obiecte de artă au fost făcute din fier forjat, din fier moale, din fier topit și lipit, din fier nesudat sau din fier înfierbântat și bătut zdravăn cu ciocanul pe nicovală. Așa și era, pentru că întotdeauna au existat secrete pe care numai meșterii cei mari le cunosc. „Da, dar unele sunt secrete diavolești.” „Sigur că da, dar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
Mă voi prevesti Înaintea vostră ― ziceam ― cu o lungă bătaie din aripi. Si asta e sigur!... Dar deocamdată mi-e bine...! Postfață hidraulică sau, altfel spus, scrisoare de-a dreptul deschisă către Poetul Necunoscut Celebru până la ștaiful cerului sau anonim lipit pământului, cu sau fără zorzoane meritorii, când poet, când prozator, când amândouă deodată, Marian Constandache Își activează senzorii diverselor forme anamnetice ale unui prezent perpetuu și, Încheind spinosul târg cu el Însuși, scrie pentru a-și lichida angoasele. Această uzanța
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
bal intrasem în viața ei. Poate de atunci, mai știi, începuse să mă iubească. Patefonul tăcu și, în locul lui, Iliuță se apucă să cânte o doină din frunza lui vrăjită. ― Ah, dacă ar ști ei cum îi ascultăm împreună! Uite, lipiți, îmbrățișați, gură-n gură. Mă lipeam de ea, o îmbrățișam, o sărutam. Toate astea mi se păreau așa de ireale, de parcă s-ar fi petrecut în alt veac undeva departe, în cea mai frumoasă dintre cele 1001 de nopți. ― Mâine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să scapi numai cu atât... Am tradus amenințarea în faptă îmbrățișînd-o și strivindu-i buzele cu o sărutare. ― Canibalule, strigă Mihaela, gemând de durere, am să te bat toată viața. După acest început promițător am pornit-o razna prin oraș, lipiți unul de altul, privind străzile, casele, vitrinele. Apoi am coborât pe malul mării, în apropiere de Cazino. Apa se întindea nesfârșită, dincolo de bătaia văzului. Ne dureau ochii de atâta apă. Soarele râdea de sus și mângâia marea cu mâinile lui
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de odinioară pe care i-o îndurasem atât de greu? Voia să mă învingă cu această îngrozitoare arma? Dar uita că acum jucam amândoi cu rolurile schimbate, ea nu moi avea ce să-mi ofere, îmi dăduse totul, era săracă lipită. Și totuși, în pofida acestor constatări, țineam cu orice 88 preț să primesc o știre din partea ei, în orice termeni ar fi fost concepută. Această nesăbuită necesitate care mi se înfipsese în creier, m-a împins să-i scriu din nou
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Strada Sapienței... Mașina gonea destul de iute, dar nu pe măsura nerăbdării mele. ― Mână, te rog, mai repede. Șoferul stopă în fața unei case cu mai multe etaje. Am urcat treptele câte trei și am ajuns în fața unei uși pe care sta lipită o carte de vizită: Alexandra Deleanu. Inima îmi bătea să se spargă. Nu atât din pricina scării urcate în grabă, ci a... emoției care mă copleșise. Doamne, ce surpriză pe Mihaela când m-o vedea. Și cum va sări în sus
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
spectatorului, pe calea auzului. Canțoneta conținea toate duhurile rele care circulau printre cei cinci sute de figuranți; conținea atmosfera încărcată de pudră, fard și parfum, de decolteuri, de poleială, de lac nou, de pijamale închise, de fuste învoalate, de maiouri lipite, de dans și contorsiune. Oyral era un fel de sugestie de la scenă la sală. Deștepta în spectator multiple senzații care zăceau în el latent. Orchestra făcea să tresalte tot jazz-ul pe care-1 poartă oamenii în mușchii șalelor și, astfel
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe Elena despre un lucru pe care ea îl credea desigur de la . >im înțeles, într-un fel sau altul. Elena, în adevăr, nu avea nici o obiecție și prezența lui ca și absența îi păreau firești. Domnișoara Xorica pândea pe coridoare, lipita de pereți ca un mic țânțar negru, cu aerul de a nu vrea să fie văzută, dar cu nădejdea că va fi; spe-rînd zadarnic că Drăgănescu o va invita să intre. într-o zi totuși oînd lăsase din mâinile lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să aibă o mișcare, trăsura stopa. După ce ajută lui Mini să se coboare, reamintindu-i ora fixă a concertului, Marcian rămase puțin îîngă scara autoului, apoi urcă din nou. Elena comandă: -- Pe bulevard înainte! și, toropită, se rezemă cu capul lipitele pichetajul moale al perinilor. Ținea ochii închiși pe jumătate. In lunecatul, pe care-1 combina într-o armonie moale cu lenea ei, i se păru o încetinire la urc moment. întredeschise ochii. Lunecarea era iar regulată. Erau pe Lascăr Catargiu, dar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ar fi vrut să termine cît mai repede. Julius asista la acest asediu al maică-sii. CÎnd Cinthia punea Întrebări, el stătea nemișcat, cu urechile mari și clăpăuge ca niște foi de varză, cu mîinile de-a lungul corpului, călcîiele lipite și vîrfurile picioarelor depărtate ca un soldat În poziție de drepți. Asediul avea loc În camera de baie pe care o folosise tatăl lor. Sticluțele lui de toaletă Încă mai erau aici; nu fuseseră clintite din loc, erau aici loțiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ritualul: „să vedem, cine vrea să facă o scamatorie?“, cînd, fără ca cineva să fi băgat de seamă (În afară de Vilma și Cinthia), descoperi că, alături de el, chiar lîngă masă, răsărise un băiețel urecheat care stătea În poziție de drepți, cu călcîiele lipite și vîrfurile depărtate, ținîndu-și mîinile lipite de corp. — Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. Toți copiii se prăpădeau de rîs. Susan cea frumoasă era emoționată. Vilma murea de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pricepu el mai bine că se duce să ia ziarul pentru bătrînelul Înțelept, și Carlos Îi spuse că Înțeleptul Îi face ochi dulci. „Ce?“ „E pederast“, Îi explică, dar el nu putea să rămînă cu banii bătrînelului, care era sărac lipit și pe urmă de ce, Carlos, nu e pederast lasă-mă să mă duc, lasă-mă să mă duc. Carlos acceptă, dar cu condiția să nu stea decît foarte puțin și să-l poată supraveghea din umbră. Julius traversă strada, cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar în orele de dragoste fizică ea devine totală. Atunci nu mai disting privirea de atingere, tandrețea de violență, fericirea de suferință. Numai pe ea o vreau pentru că numai pe ea o cunosc. Îi privesc, între coapse, „fluturele cu aripi lipite somnoros“ și știu că e, cu adevărat, cel mai frumos lucru pe care l-aș putea vedea și atinge vreodată. Intimitatea noastră, în casa noastră, în patul nos tru, nu ne atenuează, ci ne protejează bucuria erotică. Prin ea, totul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aur Regret vremurile când tot ce era auriu în picturi se reprezenta prin foițe de aur adevărat. Jumătăți și sferturi de monezi erau bătute-ndelung cu cioca nul până deveneau mari hârtii de aur, ușoare ca pana și aproape străvezii, lipite apoi peste nimburi, stele și sori în peisaje cu chiparoși și castele. În aceleași fabuloase vremi sclipirile din tapiserii se realizau tot cu fire de aur, împletite cu mătasea și cu bumbacul aduse din Colonii. Zulufii fecioarelor erau din șpan
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai susținuseră o clipă. Căzu, inert. Din punct de vedere fizic, avea un metru și optzeci de centimetri de parcurs - dar mental, cădea mereu. În momentul în care deja zăcea la podea, genunchii se strânseră la piept, picioarele se adunară, lipite, capul se lăsă moale. Mai întâi scânci puțin, apoi tăcu. Când îl duceau cu targa stătea întins neștiind ce se întâmplă în jurul lui, chircit, tăcut, fără lacrimi. Un copil care nu este născut nu plânge încă. SFÎRȘIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ne înțelegem deloc. Gloopy stătea rînjind în gol în cadrul ușii. Picioarele îi erau lipite și mîinile strînse pe lîngă corp, iar părul cărunt dat cu briantină și haina argintie sclipeau umede. Se apropie cîțiva pași de parcă ar fi avut șoldurile lipite, apoi se prăbuși înainte pe podea cu un pleoscăit. Rămase în postura în care stătuse în picioare, numai că acum capul îi era dat pe spate și rînjea în gol la tavan. Fără să-și miște membrele, alunecă brusc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl conduse de mînă într-una din săli. Era circulară și gigantică, la fel ca celelalte, dar părea părăsită și cufundată în tăcere, pînă cînd Lanark recunoscu tăcerea pe care o produce ascultarea. Niște bărbați și femei în salopete stăteau lipiți de perete privind în sus. Lanark se uită și văzu imaginea inelelor portocalii și aurii lunecînd spre el, iar în centru, o formă triunghiulară se balansa și creștea în dimensiuni. Părea a fi baza unei întregi mașinării care cobora. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise: — Nu-ți face griji, o să mănînc. Puțin mai tîrziu, brațul ei îi lunecă în jurul taliei. îl sărută alinător între omoplați, își apăsă sînii de spatele lui, stomacul de fund și genunchii de dosul genunchilor lui. Rămaseră așa pînă dimineață, lipiți ca două linguri într-un sertar. Au fost treziți de asistenta care făcu patul și o ajută pe Rima să se spele. Lanark se spălă și se bărbieri în toaletă, cuprins de un sentiment de ușurare și fericire. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se simți atît de obosit, că trebui să se concentreze să nu se prăbușească. Mai tîrziu zări scîndurile unui alt pondon, și un trotuar care continuă mult timp, apoi cîteva trepte de piatră, un preș și cîteva bucăți de cauciuc lipite unele de altele. I se permise să se sprijine de o suprafață plană. O voce i se adresă: — Numele? — Lanark. — De botez sau de familie? — Ambele. Vrei să zici că te cheamă Lanark Lanark? Dacă dorești. Adică, da da da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
taică-său, al lui Constantin; că amândoi, și unchiul acela al meu, și taică-său, al lui Constantin, purtau nume identice cu al lui, al lui Constantin, așa că în cimitirul „Reînvierea“ se găseau acuma două cruci pe două morminte aproape lipite unul de altul în care zăceau niște oameni care nu avuseseră nimic comun în viață, nici nu se cunoscuseră măcar și numai moartea, nu se știe de ce, le așezase alături numele identice, până și inițiala era aceeași... „Cred că de-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]