747 matches
-
noaptea bucureșteană, smălțată din loc în loc de petele de aur stins ale felinarelor Secession. Cântăreața dădu drumul șoferului, și cele două o luară pe jos, pe stradele pustii și sonore, animate doar de vreo pisică furișată pe sub o poartă. Ieșiră-n Lipscani, apoi, prin strada Carada, pătrunseră în pasajul Villacrosse. Trecură în galeria Macca. Luminatoarele cu geamuri galbene de deasupra, care o făceau atât de transparentizată de soare ziua, răsfrângeau acum palid razele câtorva becuri electrice așezate în felinare de fier forjat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Jakob, care ar fi avut o sulă atât de lungă, de și-o lega așa cum îți legi un cordon în jurul burții. Istoriile mele povesteau de trăsuri și de turci, de un producător de paste și de magazinele evreiești de pe strada Lipscani, povești pe care mama le trăise în București, sau despre străbunicul care străbătuse cu sania Polonia și Rusia, cu pistoale și morți în bătaie, povești „dinainte de vremea“ ale cărei rămășițe le colecționa Herr Katz în casa noastră, sub lampadarul aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Se va numi Mary Athanasiu, sună mai teatral. „Galerilafaiet“ Când pleacă la Școala Centrală de Fete „Marica Brîncoveanu“, viitoarea călugăriță nu știe foarte multe despre București. Doar că e acolo un magazin galerilafaiet și o stradă numai cu magazine mici, Lipscani. Și mai știe auzind mereu de la tantile că e un bulevard - Elisabeta și o stradă - Academiei și o piață - a Teatrului, pe unde e Palatul Regal... Iar fetițele sigur o invidiază că va ajunge în Capitala Țării. - Ai să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fundul unui lac (de-ar fi Cișmigiul!), la rădăcinile unui tei plantat de liceeni, în podul sau prin șopronul uneia din fostele femei de servici(u) ale blocului. Nu vă e milă? Mie îmi e. Mi-i cumpărase tata de pe Lipscani într-o duminică dimineața, atunci când magazinele păreau a fi deschise anume pentru șantieriști, ca să poată și ei să fie folositori familiilor, măcar arătându-se drăguți și cu bani dacă tot lipseau întreaga săptămână de-acasă. Au costat 330 de lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un șantier? Ilegal? S-a făcut publicitate cu chestia asta, dar eu am muncit acolo doar vreo două săptămâni, în București. Nu mai aveam nici un ban, fond zero, de aceea mi-am căutat ceva de lucru. Știi cârciuma Fire din Lipscani? Pe acolo e un zid din cărămidă roșie care avea înainte o tencuială veche, foarte dură, și am bătut cu ciocanul toată ziua să sparg chestia aia. În fiecare noapte îmi scoteam din nas două bucăți de beton și câștigam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
cămașa fluturîndu-ți peste șale, suportând ca tot felul de inși să se holbeze la tine prin draperia mereu prea îngustă, că îmi luam prima pereche care mi se potrivea cât de cât. Mama mă băga numai prin hrubele întunecate de pe Lipscani, pe care le știa ea din tinerețe, și cum intram eram luați în primire de șmecheri burtoși în halate albastre, cu creionul după ureche, cu disprețul țîșnindu-le ca transpirația prin pori. Putea a stofe și a excremente de șoareci. Scăpăm
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am aflat noi de ici de colo de sursele de venit ale mănăstirii și bolniții Spiridoniei, ia să vedem cât a fost venitul pe anul 1760 și cine l-a adunat. Banii „ce s-au strâns prin mâna lui Anastasă lipscanul” de la Ocnă și din alte datorii au fost 3269 lei și 76 bani, la care se adaugă suma pe lunile ianuarie și februarie (1761), rezultând un total de 3808 lei, 69 bani. Cheltuielile însă s-au ridicat la 4358 lei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
alte datorii au fost 3269 lei și 76 bani, la care se adaugă suma pe lunile ianuarie și februarie (1761), rezultând un total de 3808 lei, 69 bani. Cheltuielile însă s-au ridicat la 4358 lei. Cine era acest „Anastasă lipscanul”, dragule? Apoi acesta era unul din cei ce au dat mănăstirii Spiridoniei o mulțime de bunuri, printre care: „1 Evanghelie grecească, 1 Psaltire, 1 potir de argint pe dinăuntru suflat cu aur, 1 discos tij ( de asemenea) de argint, 1
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
tij de argint,... 1 policandru mai mic de femei tij de alamă cu 6 fofezi,... 1 lacată mare la ușa bisericii, și o broască mare... 3 dugheni făcute în Târgul Făinii, cu loc cu tot”. Da’ de unde știi tu de „lipscan”? Acest lucru l-am aflat din „Aventarion (inventar) de toate lucrurile mănăstirii Sfântul ierarhu Spiridon și cine au dat, mișcătoare și nemișcătoare, din biserică și denafară” făcut la 1760 (7268) mai. Apoi un asemenea om prezenta toată încrederea pentru a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Birjar! Birjarul chemat opri în apropierea celor doi, și Stănică îl împinse pe Felix în trăsură, fără ca acesta să știe unde îl duce. - Am o idee! explică Stănică în trăsură. Să văd. Stănică se dădu jos într-o stradă din jurul Lipscanilor, în fața unui restaurant cu înfățișare modestă, înăuntru însă chelnerii erau în frac, o sală întinsă cu mese, cu îngrijire așezate, se sfârșea printr-un fel de scenă, pe care se vedeau instrumentele mai voluminoase ale unei orchestre. În sală nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unui senator. Toader scoase repede o hârtie mototolită pe care o ținuse pregătită și i-o dădu zâmbind, fără strâmbătură de neplăcere și fără emfază. Stănică o luă, sări jos, făcând cu mâna la cei doi, și se-ndreptă spre Lipscani, fără alte ceremonii. De-abia după o sută de metri de mers, scoase hârtia din buzunar și o privi. Era o bancnotă de o sută de lei. Stănică visase absurditatea de a primi o mie de lei. - Poftim, zise el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că drogheria vinde mai ieftin, intră înăuntru. Droghistul regretă. I-ar fi făcut una mai simplă, cu prafuri, dar aci era un lichid de băut, pentru care n-avea toate elementele. Moș Costache o luă pe Calea Victoriei, înspre Poștă, în Lipscani știa o farmacie. Intră, dădu rețeta și fu invitat să aștepte. Farmacistul puse tocmai mâna pe flacon când bătrânul, înspăimîntat, întrebă: - Vreau să știu întîi cât costă. Farmacistul îl privi puțin cam mirat, căută într-un repertoriu, făcu o mică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Acolo întrebă pur și simplu: - Cât ar costa să-mi faci rețeta asta? - Doi franci și optzeci! răspunse farmacista, după oarecarecontemplare a foiței. Moș Costache luă rețeta, ieși în stradă, stătu pe gânduri, apoi, încet-încet, se întoarse din nou în Lipscani, la întîiul farmacist și comandă doctoria. Economisise treizeci de bani. La întoarcere, observă lumina în mica bisericuță de lângă Societatea de tir și, G. Călinescu obosit, găsi cu cale să intre înăuntru. Câteva babe dădeau acatiste și se închinau lung pe la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Se gîndise că o să găsească tot ce-i trebuie pentru a ajunge la Sarichiojd, chiar la Medgidia. Desfăcu sacul și scoase o cămașă de mătase, cutia cu sculele de bărbierit, ziarul Dimineața și o pereche de bocanci ușori, luați din Lipscani. Urma să bată cu piciorul un drum lung, prin grohotișul ăla și trebuia să fie asigurat. Ali Mehmet deschise ușa cu piciorul, purta plin de grijă o tablă de aramă cu o sticlă de apă și un pahar în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
regale. În jurul Regelui o strălucită escortă de generali și de ofițeri superiori călări. După serviciul divin oficiat la Mitropolie, care a fost ceremonia încoronării, a urmat defileul din sala Tronului. La plecarea de la Cotroceni, cortegiul a urmat Calea Griviței, Victoriei, stradele Lipscani, Șelari, Rahova și Bibescu-Vodă; la întoarcere, același parcurs până la Palatul Regal din Calea Victoriei. La Mitropolie, după oficierea serviciului divin, primul minstru a prezentat regelui actul încoronării, pe care l-a semnat dimpreună cu prințul Leopold. La Palatul din Calea Victoriei, Regele
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
numeros, încât, când ajunge în fața marelui otel de Bulevard și boii vor să cotească la stânga spre statua lui Mihai, vârful se acață de balconul otelului deasupra fostei librării Alcalay, pe atunci fiind instalat acolo magazinul de covoare Haas, actualmente în Lipscani. Un moment de emoție, o parte a carului se rupe, scândurile cad, dar boii cârmesc la stânga și trec. Apoi carul fabricii de efecte militare, în sfârșit Crucea Roșie. Acest defileu a fost un mare succes, atât pentru organizatorii serbării cât
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Războiul lui Weiss că ziarul caută un traducător de limba franceză. Fiindcă știam mai mult sau mai puțin binișor această limbă, m-am prezentat a doua zi dimineața la redacție. Ziarul Războiul era instalat în localul tipografiei Weiss din strada Lipscani, acolo unde mai târziu s-a mutat, la etaj. Banca Agricolă. Acolo mă adresez redactorului principal, Grigore Haralambie Grandea care - după ce află scopul vizitei mele - îmi prezintă un ziar francez, cerându-mi să traduc un articol pe care mi-l
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
nu era banal deloc. Dar n-am înțeles nimic dintr-însa, fiindcă, în urma curei de 15 zile, pier dusem cu desăvârșire simțul gustului. D-abia după câteva zile l-am recăpătat.* în sfârșit, am găsit un alt birt. Pe strada Lipscani, lângă casa unde este instalată Banca Agricolă, era o intrătură și peste drum tipografia P. Cucu. Acolo era instalat într-o odăiță birtul pentru studenți ținut de către macedoneanul Costache Belimace. Costache Belimace era un tip, înflăcărat patriot român, adversar al
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
M.S. Regina cu A.S. principele de Hohenzollern și principele Carol, au pornit de la Palat, precedate de d. prefect al Poliției și urmate de trei alte trăsuri în cari erau Curtea Majestăților și Altețelor Lor și au percurs Calea Victoriei, Bulevardul, strada Lipscani, până la Piața St. George; apoi, întorcându-se, s-au îndreptat, prin Calea Griviței, spre Calea Târgoviștei, care prezenta un aspect feeric. De aci Majestățile și Altețele-Lor s-au înapoiat la Palatul de la Cotroceni. Tot timpul cât a durat preumblarea Auguștilor Suverani
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cu toții... Nu m-am gândit să emigrez înspre București nici în 1989 și nici mai târziu. În mare ți-am dat răspunsul mai sus. Vizibilitatea literară, dacă este, se vede de oriunde. Atâta doar că în București ești mai aproape de... Lipscani sau Covaci, ca să nu zic de Casa Poporului. Sunt multe exemple de succes de pro și contra. Eu nu cred că m-aș fi putut adapta ălora. Deși prin '78 sau '79 m-am bucurat de succes la ședința Cenaclului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lăuntrice, atunci. - Atunci vom avea un dublu exemplar suprapus de tout a l'egout. Mare spor! . . . Eu mă uit la dosuri și deduc sufletele. Tu vei consulta harta sufletului și vei deduce cartierul respectiv. Te asigur că va fi același: Lipscanii la femei și... - Taci! zise Lina. Parcă a spus ceva Rim! - Nimic! Absolut nimic! Rim nu are nimic de zis! Tușește! - Să vă fac ceaiul! se grăbi Lina, pe care curajul lui Nory față de caracterul neplăcut al doctorului Rim nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mult, explica uscatul Rim, și cuvintele "cinste" și "stimă" sunau solemn. Portretul Lenorei la oraș satisfăcea intuițiile lui Mini. Așadar, câteva zile în fiecare sezon, alcovul unei văduvii provizorii era mutat Ia Lina, întrerupt de scurte campanii cu trăsura în Lipscani. Dar acum în urmă mai venise oare Lenora și cum de nu o întîlnise la ei? Nu! Lenora în ultimul timp plecase la Viena, unde avea pe Coca-Aimee în pension și pentru un consult de medici. Ipocondrie de femeie răsfățată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și adusă cu mare pompă de Doru, fiindcă era fricoasă, plină de mofturi. Uneori rămânea câteva zile în șir la Prundeni, după care descoperea că are o mulțime de treburi acasă. De fapt, era nostalgia capitalei. După ce se sătura de Lipscani și de Calea Victoriei, se întorcea iar la moșie. Caracterul ei convenea Lenorei; era vorbăreață și de bună dispoziție permanentă, lingușitoare din fire, tocmai pe placul bolnavei. In schimb, leneșă, cochetă, nu aducea nici un ajutor gospodăriei, dimpotrivă, complica lucrurile, pretențioasă și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a putut liniști te înșeli, fiule. Drept dovadă, ascultă ce spune el la 8 septembrie 1777: „Pre înălțate doamne, jeluiesc mării tale pentru o mare împresurare ce are locul casălor și a dugenelor mele despre locul dughenei ficiorilor lui Fote lipscanul; și din poronca mării tale au trimes dumnealor veliții boieri vornici de poartă de au cercetat și n-au putut îndrepta;...Milostivește-te măriia ta ca din poronca mării tale să să ostenească dumnelor veliții boieri să facă cercetare...la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
deschide, în stânga, spre refugiul unei vile ratate. Porți, coloane, balcoane, graba vanitoasă a parvenirii, nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul putregaiului... Urcă, dinspre ulicioara murdară, spre Dealul Mitropoliei. La câțiva pași, Piața, zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și gunoaie. Câteva clipe în dreptul bisericuței lui Ioanikie Stavropoleos. Fațada grațioasă, baroc în vervă, în contrast cu interiorul auster, limpede, geometric. Trece pe lângă Palat, se oprește în fața Ateneului, contemplă brâul bolții, uitatele capete încoronate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]