12,623 matches
-
a fost receptiv nu numai la poezia lui Arghezi, dar și la proza lui. A scris despre Cimitirul Buna Vestire, Ce-ai cu mine, vântule?, Manual de morală practică, notând că de fiecare dată autorul rămâne în esență poet, unda lirică prelungindu-se în fantastic, și că dimensiunea cosmică a poeziei argheziene se află în aceste poeme în proză (Ce-ai cu mine, vântule?). Nu este ignorat, bineînțeles, pamfletarul, în textele veninoase ale căruia “cuvântul ustură și viziunea schilodește”. Atenția criticului
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
cer, Printre pașii toamnei, Idilă, Muguri, Din însemnările unei păsări înțelepte etc. Tendința e dublă: de extindere a explorărilor (fie în natură, cu metamorfozele sale ciclice, fie asupra vieții cotidiene,desfășurate în preajmă), apoi de repetate forări în căutarea filonului liric avantajos. Narațiuni de factură impresionistă aduc în prim-plan profiluri și destine umane specifice cartierului (Sara, Emma) sau scene pătrunse de compasiune pentru existențele mărunte, întâlnite la „ateneul popular“. Vine și rândul descoperirii întâilor fiori ai dragostei, când ființa invadată
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
utilizat ca referință, cum atestă o însemnare din Jurnal. Efectul determinant a intervenit prompt, întrucât poeta s-a decis să revină în următorul număr din „Azi“ cu un bogat ciclu (absorbit, aproape intact, în structura Țării fetelor). Misterul ridicatei productivități lirice, declanșate aparent spontan în 1932, își află dezlegare în caietele manuscris, doldora de încercări într-un stadiu avansat de finalizare. Erau atât de numeroase, încât în mintea poetei încolțise conturul unui eventual volum, plănuit a se chema Zăbale rupte. A
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
despre autori după ce am reparcurs toată opera poetică a fiecăruia, tipul de prezentare căruia îi rămân fidel îmi impune să examinez mai îndelung un număr redus de poezii, în speranța că voi spune esențialul despre poetul întreg. Din abundenta producție lirică a lui Ioan Alexandru (1941-2000) - ce-mi era familiară până la declanșarea lungii serii de Imne din care marele poet de până atunci se retrăsese în mod anevoie explicabilă... - am la îndemână o selecție de autor, purtând deja titlul de Imne
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
readuce în spațiul de claustrare, unde orizontul poate fi doar o viclenie a decorului... Suntem, negreșit, pe lumea cealaltă! Singura speranță posibilă ar fi aceea că un vis rău ne prigonește, din care vom putea cândva ieși, trezindu-ne... Naratorul liric descrie oare o damnare de tip concentraționar? El și un alt personaj, numit sumar ,,omul”, poartă o ușă grea: Parcă ducem un mort printre valuri/ de grâu nemișcat”. Fără a intra în vasta simbolică a ușii ca loc de trecere
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
cel care i-a atelat împreună nu a ținut seama de diferența lor de talie: ,, Omul ar trebui/ să fie în față. E mai înalt...” Drumul e în pantă, alunecos și istovitor. Cine ești, omule...?” ar vrea să știe naratorul liric, mai ales când îl aude râzând ,,cu gura lui de roată dărâmată”... Curioasa comparație spune și ea ceva: insul din spate nu-și urmează, nici el, calea naturală - roata lui e ,,dărâmată”, indiferent dacă versul dă de înțeles și că
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
dosul” planetei îl varsă pe Eu în univers, în lumina întâilor zori de dincolo de moarte. Chiar conținând pasaje demne de atenție, imnele ce închid mult prea de timpuriu poezia lui Ioan Alexandru sunt aidoma unei interminabile sporovăieli din care vocea lirică nu mai izbutește să se facă auzită. Un înger nevăzut, zice autorul în trisagion: ,,stă acolo în lumină,/ și cântă singur bucuros/ un imn ce nu se mai termină”. Ba chiar: ,,cântă atât de tare că n-auzim nimic”... Primele
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
E deasupra lor, chiar dacă participă la ele. Ea, publicația transilvană, ce are, teoretic, sau, mai precis, avea, efectiv, o difuzare în toată țara, și-a purtat de-a lungul multor decenii, consecventă, “bătăliile sale pentru estetic”, pentru impunerea unei formule lirice antidogmatice, libere, pe de o parte, deschise polenului valoric, fecund axiologic, venind din cele patru zări, pe de alta. Descoperirea prin ceilalți a nucleului său ideatic, propriu, ireductibil, a fost o dublă mișcare, în doi timpi, a programului revistei, program
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
lectura evenimentului isoric în cheie pozitivistă sau simbolică, condiția publicării lor e talentul autorului și adecvarea la operă, la întreg. Poezia, e drept, a fost mai rar, mai parcimonios, publicată în revistă după 2000, e necesara sobrietate de după marele festin liric de aproape cinci decenii. Dar cronicile despre poezie sau câte o pagină de autor de primă mărime, exigent cântărită, e încrederea că poezia se bucură de aura sa, pe lângă eseu sau un dialog de zile mari cu Adrian Marino, Matei
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
făcând aprecieri superlative, cu anume larghețe. Scrisul său de „cronicar” al fenomenului istorico-literar la zi nu ocolește studiul mai amplu, de sinteză, precum Evoluția noțiunii de roman în literatura română (de precizat, în sec. XIX), sobrietatea expunerii capătă uneori inflexiuni lirice, ca în articolul Nefericitul Artur Enășescu și accente polemice, ca în Panait Istrati și „Cruciada românismului”. El proiectează asupra literaturii române o viziune „caleidoscopică”, unele texte au largi „reverberații” și afecte „prismatice”. Sunt câțiva din termenii recurenți ai limbajului său
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
în „rubrica” Argheziana intră și micromonografia inedită închinată poetului Cuvintelor potrivite de Șerban Cioculescu și publicată de nora acestuia, Simona Cioculescu. Teodor Vârgolici ține să evidențieze admirabilul portret psihologic și relevarea de către critic a elementului religios, covârșitor în întreaga operă lirică a lui Arghezi. Despre G. Călinescu, autorul Caleidoscopului a scris în repetate rânduri, o dată referindu-se la cronicile publicate în Adevărul literar și artistic și la modul cum au trecut, unele modificate, în Istoria literaturii române. În articolul despre cartea
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
rămâne în continuare remarcabilă, conferind textelor o structură cu articulații elastice, cu salturi de la nivele distanțate ale imaginarului, urmând acelui soi de dicteu mai mult sau mai puțin automat care asigură totuși ceea ce am putea numi o coerență de stare lirică. Este o stare de inconfort lăuntric, de tensiune nerezolvată, de luciditate dramatică, recurgând adesea, ca să se exprime mai convingător, la notația verificabilă în faptul istoric, cu necesarele remodelări aspre, de accent expresionist, ca în suita de reîntoarceri în piața cerului
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
crește pe o asemenea oscilație între “refugiul în creier” și “terapia de șoc” a poeziei scrise “acum / cât creierul sângerează”, adică în momentele în care trăirea dramatică se poate dispensa de “distincția” mai mult sau mai puțin reală a fantazării lirice: joc dintre confesiunea brutală a stărilor de spirit, cu violențe coloristice și deformări ale desenului de substanță expresonistă, și ars combinatoria abil regizată, făcând vizibilă manipularea de la distanța (auto)ironiei cu accente elegiace, angajând atitudini de revoltă (C. Abăluță a
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
de felul său). Și totuși amândoi practică un tip de scriitură compactă care mă uimește de fiecare dată prin coeziunea ei (de la stil până la "idei"). De fapt, stilul (foarte ușor de recunoscut la ambii scriitori) exercită o dictatură asupra ego-ului liric, cu care se identifică, devenind indisociabil. Un timbru poetic care merită un premiu pentru consecvență. Din nefericire, ca și la Kundera - unde mi-e greu să asociez un personaj cu un roman - de la Cristian Simionescu nu rețin nici un vers. Dar
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
care se mai spune că fiecare ciclu are un tip de rostire: formula similiprozastică, ironistă și de criticism social șia uite câte cuvinte noi!ț, cadența folclorizantă, cu infuzia unor imagini de sorginte ezoterică, și neutrul final, prin care vocea lirică încearcă să-și mascheze patosul. Or, ciclul final e cam la fel de mare cât primele două reunite, ca atare cam o jumătate de volum ar fi "neutră". După părerea mea, patosul nu abundă nici în primele două și tocmai asta mi
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
și el "neliniștea reprimată a unei subiectivități în căutare de certitudini". Restul, par să spună aceștia, e dramatizare și stil din dorința de a menține vie condiția interogativă a poeziei. Așa stând lucrurile, se naște automat o dilemă: cât de liric, cât de implicat, în fine, cât de serios e Geo Dumitrescu? În 1989, la apariția antologiei Aș putea să arăt cum crește iarba, Nicolae Manolescu pune pe tapet toate aceste probleme. Lirica tezistă, militantismul, atitudinea morală fac din autorul Libertății
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
Africa de sub frunte, Furtună în Marea Serenității și Jurnal de campanie, poemele scrise în anii ’40 și care făcuseră parte din volumele Aritmetică și Libertatea de a trage cu pușca fiind amestecate cu cele din anii ’60, apărute în Aventuri lirice și Nevoia de cercuri, cele mai recente datând din anii ’70 și unul singur din 2002 (excelenta Romanță, la adio, publicată pentru prima oară chiar în România literară). În Addenda se află atât poeme din anii 1939-1941, cât și din
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
Altă explicație nu găsesc! Poetul vrea să i se "piardă urma", fuge cât poate de etichetările reductive cu care s-a procopsit încă de la debut. Dacă a doua perioadă a creației sale, din anii ’60, este una îmblânzită, poate mai lirică, oricum mai sentimentală și aproape deloc contestatară, prin amestec se poate atinge un oarecare echilibru. În Nota autorului, antologia e motivată prin reconstituirea unei "lungi traiectorii lirice", or această traiectorie e validă și vizibilă mai ales cronologic. Rămâne valabilă, până la
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
doua perioadă a creației sale, din anii ’60, este una îmblânzită, poate mai lirică, oricum mai sentimentală și aproape deloc contestatară, prin amestec se poate atinge un oarecare echilibru. În Nota autorului, antologia e motivată prin reconstituirea unei "lungi traiectorii lirice", or această traiectorie e validă și vizibilă mai ales cronologic. Rămâne valabilă, până la urmă, doar intenția de "complet și definitiv". Așadar, fiind dificil să urmăresc cronologic transformări și deveniri, sătul să mai caut și eu legături cu lirica optzecistă (totuși
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
în procesul de resemnificare (a poeziei sau a vieții), am căutat acele versuri care, decupate cu grijă, cu greu mai pot fi recunoscute după portretul critic realizat de cronicari, cum remarca același Mircea Iorgulescu, sub trei dictatori. Câteva mici-mici bijuterii lirice vreau să le și împărtășesc: "melcul tăcerii înaintează", "îndoiala - un cuvânt de taină", "și iar ai fugit ca un foc de comoară, / flacără iute, nestatornic rug de aramă. / iar ai fugit - ostenit, sub grele cenuși, / te-ascult arzând depărtată mereu
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
sociale) ori Slavici ( vorbirea în pilde și analiza psihologică) cu altele, fantomatice, vestindu-i pe Sadoveanu, Gib. Mihăescu, V. Voiculescu sau pe cei doi C. Petrescu interbelici. Amalgamate aluvionar, prin forțele de semn întors ale unei personalități contradictorii, cu înclinații lirice pînă la un "roz zaharat", dar și cu răbufniri oratorice vitriolante, curentele literare și școlile subsumate mai degrabă haotic unei opere cu caracter hibrid și eterogen sînt dezavuate tranșant: "Curente literare? Ce importanță pot sa aibă asemenea curente? Dar de
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
în vacanțe cu vechiul coleg Eugen Lovinescu, originar de acolo. Structuri temperamentale opuse, evoluând pe direcții literare diferite, prețuirea din păcate, n-a fost reciprocă. Teoreticianul modernismului și al romanului citadin și obiectiv n-a prea gustat proza romantică și lirică a conorășanului având ca erou central țăranul arhaic. Antisămănătorist structural, a apreciat-o cu destule rezerve, care țineau de principiile sale estetice. Ca să-i definească mai bine profilul și într-un fel ruperea lui de tradiția patriarhală a familiei, Sadoveanu
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
ea pare apropiată de cei 27 de ani pe care-i are naratorul la sfîrșit, după cam trei ani de la întoarcerea din Germania. Poate că această indeterminare e secretul tonului poetic-reflexiv, învăluitor și totuși cristalin ironic, solemn și totuși proaspăt, liric și totuși "răutăcios" (în sensul bun al cuvîntului) care e cel al unui scriitor pe deplin matur în momentul debutului virtual, căci debutul lui real, cu acest prim roman pe care nu ezit să-l pun alături, ca valoare, de
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
studii fundamentale; cu I.L. Caragiale; cu Camil Petrescu; cu G. Călinescu din Enigma Otiliei ; cu autori străini, de la Balzac și Dickens pînă la Proust, cu o însemnătate generativă în cazul celui din urmă), despre virtuțile lui stilistice, despre momentele lui lirice și despre cele satirice, despre unele asemănări locale cu scriitori moderni pe care Alexandru George nu i-a putut cunoaște în anii '50, dar care, cel puțin pentru mine, sunt izbitoare și fascinante. Mă voi opri la una, care m-
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
teme ale romanului postpașoptist, Ed. Paralela 45, 178 pag. Alexandra Ciocârlie, Iuvenal, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, Colecția Universitas, București, 2002, 362 pag. În spiritul lui Caragiale Caragiale trecut în poezie, adică repovestit în rime și devenit eu liric - cine ar fi îndrăzit și cine și-ar fi imaginat că un asemenea lucru e posibil, că ar mai rămîne ceva din Caragiale în urma unei astfel de ";tranzacții", sau, mai mult, că totul ar putea fi o reușită? În 1998
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]