3,144 matches
-
că, în regim ideal muzică ar fi strâns moderată de starea sufletească. (Cartea VII) A existat o tendință puternică în estetică muzicală pentru a sublinia importanță majoră a structurii compoziționale, cu toate acestea, alte aspecte referitoare la estetică muzicii includ lirismul, armonia, hipnotismul, emotivitatea, dinamica temporală, rezonanță, veselia și culoare (a se vedea, de asemenea, dezvoltarea muzicală). În secolul al 18-lea era considerată a fi mult înafara domeniului teoriei estetice (concepută apoi în termeni vizuali) astfel fiind menționată abia în
Estetica muzicală () [Corola-website/Science/325994_a_327323]
-
de succes în epocă, echivalând farmecul unui Alain-Fournier autohton. Proză tipică a tinereții explozive, Serenadă... captează trăirile juvenile din Șcheii Brașovului, cu iubiri adolescentine în descendența „Heidelbergului de altădată", cu tristeți ploioase și o sportivitate incandescentă, amestec de senzualism amețitor, lirism nobil, de freamăt introspectiv și frondă înduioșătoare. Cum s-a remarcat, autoarea nu are suflu epic, talentul ei se desfășoară pe spații reduse, cu o spontaneitate și o „grație lirică" specială, care definește o generație de tineri scriitori de la mijlocul
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]
-
Pierre Prud'hon (pictor francez al sfârșitului de secol al XVIII-lea) cu umbre catifelate din care se detașează scăldate într-o lumină argintie, nuduri adolescentine pline de senzualitate. În astfel de lucrări, se poate vedea înclinația spre sentimentalism și lirismul ușor romantic al lui Henția. Astfel de aplecări, au existat pe întreaga perioadă de creație a artistului și ele s-au constituit într-o dominantă de interes către o realitate vie din care lipsesc afectările manieriste sau orice alte rețete
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
Luchian a continuat o dată cu venirea anului 1903, când a deschis la Casa Assan o expoziție care a avut ca vedetă lucrarea "Birt fără mușterii". Această capodoperă evocă atmosfera oamenilor simpli care trăiau în mahalalele orașului. Efectele de lumină coroborate cu lirismul grav, sugerează întâlnirea cu toamna târzie când reminiscența amintirii zilelor însorite ale verii cu birtul plin de mușterii te îndeamnă la contemplație. Transpare în aparența imediată a tematicii, dezinvoltura cu care Luchian reușea să descifreze elementele esențiale, precum și transpunerea lor
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
meditației românești, amintirii doinelor, imaginii întinsei câmpii dunărene, argintate de pulbere, acestei dulci țări de coline, cu vii și căsuțe acoperite cu șindrilă. ...El rămâne poet, iar arta sa este un cântec de pasăre. El este român prin sentiment, prin lirismul fin, prin simpatia pe care o pune în pictură, în alegerea motivelor de-o melancolică întindere sau de-o intimitate visătoare, prin ceea ce are tandru și spiritual în maniera sa."” „"Grigorescu picta cu plăcere vădită, surâzător, comunicativ, cum îi era
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
cunoaștere și poem alegoric. Poemul pare un cântec bătrânesc de nuntă, dar este o poveste de iubire din lumea vegetală, o baladă fantastică, în care întâlnirea are loc în plan oniric. Scenariul epic este dublat de caracterul dramatic și de lirismul de măști, personajele având o semnificație simbolică. Formula compozițională este cea a povestirii în ramă. Primele patru strofe constituie prologul, fiind rama viitoarei povești. Menestrelul e invitat să cânte la spartul nunții, despre nunta ratată dintre doi parteneri inegali reprezentând
Riga Crypto și lapona Enigel () [Corola-website/Science/310617_a_311946]
-
la „Fundațiile regale pentru literatură și artă”, întâiul volum, premiat, intitulat: „Întunecatul april”. Timbrul original al acetei poezii încântă critica. Vladimir Streinu („cloșca cu puii de aur: cum l-a numit Șerban Cioculescu) distinge în această apariție „Semnele noi de lirism”, în contextul în care marii lirici interbelici ajungeau la apogeu. Urmează, apoi, volumul „Pe-o gură de rai” (1943), Ciclul Vineri (1971) - în vol. „Versuri” și „Un dor fără spațiu” (1976). În 1938 sunt editate prozele din „Trântorul”. Asemenea lui
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
și chemarea stranie: «Vino și tu să aruncăm o cheie albă în râu». Bucățile de Scurtă proză din Arta răbdării (1998) exprimă cel mai bine acest interval. Ele curg limpede, au transparență și greutate, au gravitate și profunzime. E un lirism detașat, fortificat, dar deconstruit, în special în textele mai ermetice. Întâlnim chiar parafraze și citate sau false citate (din Eminescu) având o rezonanță parodică și sentimentală. Ființa trece printr-o criză, a morții perpetue, ridiculizată dintr-un unghi proaspăt, antilivresc
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
în embrionul lui de cugetător, cu sau fără avizul raționalului; portretul care abordează registre stilistice, adesea memorabile, fiind realiste par lui meme, decupate cu grijă și semnificație din lumea satului natal; o undă de nostalgie zăbovește interstițial dimpreună cu un lirism stenic. Până la mărturisirile de viață în care a fost implicat, autorul se suspectează adesea dur, ridicându-și mingea la fileu, ca și când sinele ar trebui să rămână mut, neparticipativ. Scriitorul Nicolae Radu are asimilată foarte bine știința acoladei sau a interludiului
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
împarte în două sau trei secțiuni: expoziție, divertisment și eventual repriză sau încheiere. Expoziția cuprinde trei elemente: "tema, contrasubiectul" și "interludiul". Tema de fugă trebuie să aibă un contur melodico-ritmic clar. Caracterul temei poate fi divers începând cu redarea unui lirism reținut mergând până la cea mai exuberanta sau dramatică expresie. Tema poate fi redusă că proporții de la 2-3 măsuri, sau mult mai amplă, până la 12-16 măsuri. Numeroși compozitori înainte de a elabora efectiv fugă, obișnuiesc să facă un studiu asupra posibilităților expresive
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
Angliei. A fost jucată pentru prima oară la 17 noiembrie 1667 în fața reginei de către trupa Hôtel de Bourgogne, la castelul Louvre. Rolul titular a fost susținut de Mademoiselle Du Parc. Piesa a avut un mare succes în fața curții emoționate de lirismul nou al acestei tragedii. A fost totuși criticată de către rivalii săi, între care Subligny care a adunat cele mai multe reproșuri făcute tragediei într-o comedie, "La Folle Querelle", jucată anul următor de trupa lui de Molière. Potrivit lui Voltaire, Potrivit criticului Félix
Andromaca (Racine) () [Corola-website/Science/335707_a_337036]
-
Poeme" (1970), criticul literar Mircea Tomuș relevă „motivele de bază“ ale acestei lirici, „tipice poeziei tinere“, adică poeziei generației resurecționale, antiproletcultiste: «elanurile nestăpânite ale vârstei și sentimentul acut al generației»; «o sedimentare vizibilă, o precizare matură a gândirii lirice»; «un lirism ponderat, transcriind seriozitatea gândirii, optica limpede, din punct de vedere uman și social» etc.; în ultimă instanță, generația lui Ioan Alexandru, după cum observă același critic, «este aceea prin care omenirea depășește războiul; de aici o notă de tragism în destinul
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
vieții. A trăit și a scris într-o perioadă în care genul literar dominant devenise romanul, așa cum în prima jumătate a secolului al XIX-lea fusese poezia. Această deplasare spre epic este semnul unei noi orientări literare: dacă, prin definiție, lirismul este expresia eului, romanul trebuie, și este, expresia non-eului. Într-o perioadă istoricește scurtă, 1860-1890, se impune, ca o prelungire exacerbată a realismului lui Gustave Flaubert și a pozitivismului lui Hyppolite, Taine un nou curent literar, naturalismul. Chiar denumirea curentului
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
înspăimântă și legea străbaterii luminii siderale devine un mister producător de fioruri poetice. "Scrisoarea a II-a" se nutrește aproape numai din sarcasm, din contrastul dimensional. Labilitatea de sentiment, trecerea bruscă de la contemplație la violență, de la șoaptă la declamație constituie lirismul predominant al poeziei. Adversitatea materiei față de produsul spiritului îl convinge să renunțe la luptă sub cea mai sardonică amenințare: "De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumvaOamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda.Dacă
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
mi-e ca nu cumvaOamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda.Dacă port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură,Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură." "Scrisoarea a III-a" trăiește dintr-o indignare furioasă, cu lirism maxim, întors de la extatic la grandios. Erotica lui Eminescu nu e mistică, depășește metafora în care femeia nu-i decât un simbol al fericirii paradisiace. Asta nu înseamnă că la Eminescu nu se întâlnesc atitudini sublimate, dar erotica sa se
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
Dan Paghis, 28 octombrie 1929 Rădăuți - 29 iunie 1986 Ierusalim) a fost un poet israelian de limbă ebraică, originar din Bucovina,România, traducător și filolog, cercetător al poeziei ebraice din Spania medievală. A fost profesor la Universitatea Ebraică din Ierusalim „Lirismul său reținut, de fatură conceptuală, se bucură de prețuire în opinia critică israeliană și în cea din Occident” (Sebastian Costin, 1992) s-a născut în anul 1929 la Rădăuți ca fiu al lui Josef Pagis (1904-1982) și Juliska Judith, născută
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
de teatru, de operă, instrumentală, vocală, corală), dar din anii 1960 se focalizează cu precădere asupra muzicii de cameră. Cu toate acestea, lucrările pentru ansambluri restrânse se construiesc deopotrivă pe spații muzicale ample, cu sufluri melodice lungi, ca expresie a lirismului caracteristic pieselor lui. Sursele melodicii se înscriu atât în muzica veche - cea a renașterii europene sau monodia bizantină -, cât și în modernismul secolului 20. Important de semnalat este traseul său atipic în compoziție, pornind de la avangardismul limbajului serial-dodecafonic, în tinerețe
Doru Popovici () [Corola-website/Science/314699_a_316028]
-
izvorâte în chip natural dintr-o serie de elemente poetice și sintactice: expresii arhaice, anumite forme populare, cadența cuvintelor care uneori imprimă prozei un ritm trohaic, folosirea infinitivului, gerunziului și participiului care sporesc armonia textului, imagini acustice etc. Excesul de lirism apropie romanul de o legendă, considera Alexandru Philippide. Vitoria Lipan are impregnată în suflet „o vigoare și o asprime primitivă”, iar perseverența în găsirea și pedepsirea ucigașului bărbatului ei o așază în alături de eroinele tragediilor antice. Mai mulți critici literari
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
Artă Modernă și contemporană Galați.Între 1976-1979 a fost Muzeograf la Oficiul Național pentru Documentare și Expoziții Artă. Din 1983 este profesor invitat la Hochschule din Darmstadt. Demersul este neîndoielnic liric, dar el nu face parte din acea zonă a lirismului reticent și delicat ce se închide asupră-și ci exprimă mai curând unul dintre acele suflete romantice pentru care, cum spune Novalis, „ nimic nu e mai accesibil decât infinitul...” (...)Departe de a exprima sciziunea tragică cu lumea sau cu sine
Corneliu Vasilescu () [Corola-website/Science/324338_a_325667]
-
analiză și critică muzicală în "Neuer Weg". A participat ca dirijor sau membru al juriului în festivaluri din Uniunea Sovietică, Bulgaria (Orfeul de Aur) și Cehoslovacia (Lira de Aur). Compozitorul Edmond Deda îi situează creația între două tendințe - cerebralitate și lirism. George Sbârcea notează: „" (...) este icoana clasică a dascălului care corectează și îndrumă, pune totul în balanța opiniei critice, e oricând gata să radiografieze o compoziție, sensibil la simetria ei formală, la structura ei armonică, la duhul ce-o animă. Concluziile
Richard Bartzer () [Corola-website/Science/319677_a_321006]
-
în rev.lit.Poesis ,Satu-Mare ,nr.1-2-3 ,ianuarie -martie , 2015 , pag.25-26 19.Simona Constantinovici ,Experiment ,Culoare ”Poem sinucigaș ” ,(Re)Versuri și Decență creatoare ,în revista literară Familia ,Oradea ,nr 11-12 ,noiembrie -decembrie ,2015,Oradea 20.Constantin Deheleanu, Reîntoarcerea la lirism, O morfologie a vârstei uitate și a sonorității pierdute, în Arca ,Arad ,nr.1-2-3 ,2014, pag.227-232 21.Marian Odangiu , Averea de simțăminte ,Ana Pop Sîrbu,Morfologia nopții ,editura David Press Print, în Orizont ,Timișoara ,nr.3 ,martie ,2014 ,pag
Ana Pop Sîrbu () [Corola-website/Science/337641_a_338970]
-
câteva mii de ani”. Prioritatea în "Țara de dincolo de negură" sau în "Împărăția apelor" nu o constituie descrierea în sine, afirma Constantin Ciopraga, ci „poezia, fascinația clipei, fiorul existențial cu reverberații unice”. Originalitatea creației sadoveniene se datorează combinației incomparabile de lirism și reflecție, fiecare secundă părând a se înscrie pe o curbă a eternității. Scriitorul combină lirismul descrierilor cu reflecțiile cu privire la viața omului, notându-și propriile impresii și idei. Mihail Sadoveanu realizează în acest volum descrieri picturale ale naturii de o
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
constituie descrierea în sine, afirma Constantin Ciopraga, ci „poezia, fascinația clipei, fiorul existențial cu reverberații unice”. Originalitatea creației sadoveniene se datorează combinației incomparabile de lirism și reflecție, fiecare secundă părând a se înscrie pe o curbă a eternității. Scriitorul combină lirismul descrierilor cu reflecțiile cu privire la viața omului, notându-și propriile impresii și idei. Mihail Sadoveanu realizează în acest volum descrieri picturale ale naturii de o deosebită sensibilitate, transfigurând poetic atât imaginea naturii, cât și contactul între om și natură. Garabet Ibrăileanu
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
ai, uncheșule? N-am nimica. Mi-a venit vremea.”" Conștiința omului ce trăiește la munte capătă alte dimensiuni, trecând de la efemer la etern, într-o stare de liniște stăpânitoare. Criticii literari au apreciat că originalitatea acestei scrieri o constituie tocmai lirismul său în evocarea realistă a unei lumi vegetale și animale vii care trăiește după alte reguli diferite de cele ale lumii contemporane. Romantismul liric al scrierii provine, potrivit criticului Pompiliu Constantinescu, din evadarea permanentă din constrângerea socială, din exaltarea forțelor
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
naturii și trecut. Și toată perfecția artei sale, ajunsă la maturitate”. Au fost elogiate descrierile pitorești de natură și evocarea vieții simple și arhaice a oamenilor ce locuiesc în pustietățile de codru sau de munte, imortalizate prin expresii de un lirism remarcabil. Criticul considera că "Țara de dincolo de negură" e „un cântec de la început și până la sfârșit, un cântec când triumfal, când melancolic”. El compară scrierea sadoveniană cu creațiile lui Eminescu și Hogaș. Scriitorul spiritualizează materia, prezentând cu duioșie legătura dintre
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]