1,837 matches
-
urâte. Omul s-a temut și teme și astăzi de imaginea imaginației apocaliptice, pură și neatinsă, urmare a tot ceea ce îngrămădește în gândirea noastră ca fapte regretate însă conștientul ne duce spre rostogolirea în haos, dând mereu vina pe subconștient. Literatul a cercetat și a transpus în scrierile sale viața cu toată micimea dar și cu mărirea ei avertizându-ne că în realitate, profanul este umbra propriei umbre. El declanșează ura neputinței de a se dovedi principiu și rămâne scursură ejectivă
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
care trece atât de repede, încât nu sunt în stare s-o prind și amintirea se destramă înainte de ase putea limpezi. Ea este ca o halucinație care dispare înainte de a te putea concentra asupra ei. [1] Inițiat în sensibilitatea energiilor, literatul constată, supune jocului minții creșterile de tensiune fiindă, simte pe propria-i ființă toate undele tangențiale dermei lui telurice și se înalță cu spiritul său într-o lume deusiană, părăsindu-și, fără teamă, existențialul. De câte ori nu ne rotim în același
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
acasă / ca-n pieptul meu?, („Pax magna”). Este, într-adevăr, o axă a adevărului, pe care numai cel inițiat o poate străbate și tainic dăruiește adevărul vieții și morții profanului însă acesta cade răpus de vicii pentru că din tot ceea ce literatul supune minții nimic nu rămâne în abis. Știutul se înalță și coboară spre mințile luminate, ei pricep lumina nevăzută, care le atinge vibrația, le pune în mișcare perpetuă banda materiei cenușii care nu încetează nicio clipă să gândească prin egoul
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
prin egoul fiindului său. Lumea se află într-o continuă mișcare, o schimbare de fond, esența este zdrobită de nevoi și adusă într-o poziție bipedă, pășind lipsiți de cuget spre neant. Bipedul continuu articulează cuvintele și le vrea înțelese, literatul levitează și șoptește cu adieri calde: Pân-atunci te salut cu o privire plină de-nțeles, ca să nu mă dai uitării, [4] cere profanului poetul, care simte că jocul lui de a fi este lipsit de lumină în fața viciului profanului
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
să conducă, pentru etichetă și fațadă împodobită ridicol. M-am tot întrebat ce imbold a făcut ca omul începutului de mileniu trei să fie atât de dezinvolt și de trăitor fervent al pornirilor sale libertine. Ce a dus ca însuși literatul să desfrâneze cuvintele în imagini și să creeze secvențe ale instinctelor mânate de perversitate? Și am înțeles, din toată această meticulozitate a descrierilor, ura crescândă față de fiindul nostru sortit căderii, urgiei în umbra unor energii, într-o continuă mișcare ucigătoare
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
ucigătoare a eului. Tatuarea trupului, montarea diferitelor obiecte în orificii vizibile sau ascunse de ochii iscoditori și răutăcioși ai celor ce-și înfundă viciile în subsolul conștient al refulării intime, sunt manifestări ale personajului superrealist doritor de un trai decent. Literatul îl surprinde pe acesta și îl redă conștient în toată mișcarea lui în creația pe care o expune apoi ca pe o fecioară actului impudic. Se vor băloși mulți sorbindu-i scenele, salivând a nimicnicie, dar puțini vor fi înțeles
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
psihice. Versiunile lui comportamentale în a sfida toate privirile ce îi urmăresc mișcările deplasate, cu gesturi obscene, inhibitoare și dizgrațioase nu sunt decât un rezultat a lipsei de putere a societății de a-i răspunde totalului său fiind. Și iar literatul își va pune pus întrebarea: cine, pe cine își dorește o astfel de atitudine inhibatoare a manifestării reale de a fi om? Răspunsul e lumea. Lumea care populează cazinourile, barurile de noapte, palatele sau maiestuoasele case pe care nu le
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
de ce planeta pe care locuim se numește Pământ? În artă, omul talentat, cu sclipiri superioare profanului, a redat adevărul, care urma să vină și să arate lumii ceea ce de fapt se ascundea, considerat rușinos însă dramatic de periculos existenței noastre. Literatul de azi creează și redă principiile testamentare ale fiindului călăuzit de pilde, nu direct, doar prin scene apocaliptice, episoade trăibile închise în sicriele negre ale falsei tăceri. El strigă precum Ioan Botezătorul la rămășițele de oameni care nu își înțeleg
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
inteligent ce era - a înnebunit...!” Ei, hai.. dacă nu înțelegi un lucru și taci poate fi iertat, dar dacă mai și comentezi aiurea ca să-ți acoperi prostia - pentru asta nu-i iertare!! Și, încă câți mai cred treaba asta, chiar ‘’literați.. chiar în zilele acestea. Nu aveam cum să admit, refuzam... Dar, iată că prin lumina noilor descoperiri, ca orice mare roman, a avut un destin tragic... Că așa-i la noi romanii... ne alungăm geniile, le neglijăm, disprețuim încă din
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
iuțelii, cât mai ales prin prisma lipsei de apetență pentru literatură, fiindcă puțini mai sunt cei care citesc cu adevărat. Și când spun citesc, mă refer strict la o lectură neutră, fără sonoritate în lumea criticilor, fără ecou în cercul literaților, ci simplu, ca de la omul scriitor la omul cititor. Lecturarea, cândva efervescentă, suculentă, plină de intensitate și pe deplin palpitantă, și-a pierdut definitiv strălucirea, s-a estompat în vremurile apuse, și-a dat obștescul sfârșit, chinuită și încrâncenată, într-
CREDINŢA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359859_a_361188]
-
Atunci, poetului ,,Balada lunii'', îi ripostă: ,,Balada lunii de o scrie /atât de inspirat /că-n loc de lună, azi, se știe /îl luminează...Cincinat!''. Uneori, sunt uimit cum mulți dintre noi românii renunțăm la formele de a se aduna literații. Pe aici, prin târgul nostru Buzău, au existat un local pe care cu mândrie mai toți scriitorii din județul Buzău se întâlneau. Se numea la Uniune. Nu cred că eram singur care simțeam mai multă bucurie și mai multă prietenie
O ISTORIE LITERARĂ, LA MARGINE DE BUZĂU de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359967_a_361296]
-
a funcționat într-un local al poetului Nicolae Tudor, numit o vreme și ,,Cenaclul din bar''. Era mare bucurie în serile de marți, odată au venit și ziariști de la ,,Adevărul de seară''. Era ziua patronului acestui lăcaș, iubitorul de literatură, literat de-a binelea. Eram așa, strânși ca românii la ceas de sărbătoare, așteptând aproape 2 ore, vreme în care s-a recitat, s-a citit proză, s-au comentat texte. Și-nspre final, tocmai când mulți dintre noi ne pregăteam să
O ISTORIE LITERARĂ, LA MARGINE DE BUZĂU de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359967_a_361296]
-
al secolului al XXI-lea. Acest fapt duce la o pierdere a moștenirii culturale a poporului deoarece românii nu mai au conștiința creației scrise a limbii române și a mitologiilor acestei perioade”. Interesantă a fost și viziunea critic ă a literatului avizat, scriitoarea Elis Râpeanu, remarcând acea “alunecare în aspecte care țin de intimidate, de anatomia individului, de sex (Cărtărescu, Groșan, Vosganian)”. Două exemplificări reușite ale genului au contrabalansat “colajele”, talente autentice fiind, după analiza critică făcută, Elena Ionescu Colcigianni și
ROMANUL MILENIULUI 3 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359223_a_360552]
-
prefață scrisă de editoarea Christina Zarifopol- Illias din Indiana, Statele Unite. Acesta a fost lungul drum al scrisorilor până a vedea tiparul. După moartea Veronicăi Micle, mânuind cu abilitate un întreg arsenal de minciuni, feluriți istorici literari, unii dintre ei mari literați, biografi sau publiciști, în cursa după un spectaculos ieftin, dând crezare clevetirilor contemporane despre Veronica colportate cu atâta ușurință, crezând că slujesc purității amintirii lui Eminescu, au creat din Veronica Micle efigia unei femei galante, facilitând o tradiție de detractori
VERONICA MICLWE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340343_a_341672]
-
Revoluție veneau la mine cu o mare politețe și cu o imensă umilință, inutilă de altfel... Iar după Revoluție s-au agățat de Revoluția română, de schimbarea politică brutală. O falsitate fără margini. O falsitate în care plutesc grupe de literați și de politicieni și care astăzi fac carieră, fac bani, fac influență. Ruptura politică din 89 n-are nicio legătură cu literatura. O să mi se spună mie și lui Eugen Simion: „Vă apărați generația...” Dar noi am aruncat pe masa
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
specifică, aptitudinea de a fi văzut ca funcție și inteligența bancului se profilează ca naturală preocuparea unui mare matematician al lumii, precum profesorul Florentin Smarandache de a publica volume de bancuri. A doua cartea de bancuri a reputatului matematician și literat, intitulată „Cine râde la urmă e mai încet la minte” (Oradea, Editura Duran’s, 2013), este una excepțională și se bucură de un imens succes pe Internet. Ea se subintitulează „Folclor umoristic internetist (II)”. Cu modestie, profesorul Florentin Smarandache, ca
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
specifică, aptitudinea de a fi văzut ca funcție și inteligența bancului se profilează ca naturală preocuparea unui mare matematician al lumii, precum profesorul Florentin Smarandache de a publica volume de bancuri. A doua cartea de bancuri a reputatului matematician și literat, intitulată „Cine râde la urmă e mai încet la minte” (Oradea, Editura Duran’s, 2013), este una excepțională și se bucură de un imens succes pe Internet. Ea se subintitulează „Folclor umoristic internetist (II)”. Cu modestie, profesorul Florentin Smarandache, ca
FLORENTIN SMARANDACHE: „Cine râde…” – bancul ca specie paradoxistă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339529_a_340858]
-
specifică, aptitudinea de a fi văzut ca funcție și inteligența bancului se profilează ca naturală preocuparea unui mare matematician al lumii, precum profesorul Florentin Smarandache de a publica volume de bancuri. A doua cartea de bancuri a reputatului matematician și literat, intitulată „Cine râde la urmă e mai încet la minte” (Oradea, Editura Duran’s, 2013), este una excepțională și se bucură de un imens succes pe Internet. Ea se subintitulează „Folclor umoristic internetist (II)”. Cu modestie, profesorul Florentin Smarandache, ca
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Cine râde …”, bancul ca specie paradoxistă, de Ștefan Vlăduțescu.UCV () [Corola-blog/BlogPost/339557_a_340886]
-
când, după o lungă așteptare postrevoluționară, spiritul interpretativ constată că s-a produs „moartea spiritului critic”. Asumându-și conștiința apăsătoare că face ce ar fi trebuit să se facă de către toți și că ia asupra sa gestul pe care mulți literați au fost tentați a-l face, Eugen Negrici cedează unei „ispite căreia, măcar o dată în viață îi poți ceda” și „respinge brutal seducția instituționalizată și factorii care ne fac supușii masei și părtașii opiniei curente”. Generic, obiectul analizelor l-ar
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
somat să se radicalizeze, să iasă de sub narcoză și să se situeze în sinceritate” (p. 5). Asumându-și conștiința apăsătoare că face ce ar fi trebuit să se facă de către toți și că ia asupra sa gestul pe care mulți literați au fost tentați a-l face, Eugen Negrici cedează „acestei ispite căreia, măcar o dată în viață îi poți ceda” (p. 6). El „respinge brutal seducția instituționalizată și factorii care ne fac supușii masei și părtașii opiniei curente”. 3. Țintele studiului
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
tragic și în urma unei afirmații a Marei cum că „de când ai apărut, m-a cuprins panica”, R. Cassian își decriptează suferința ca fiind legată de ceea ce se cheamă atac de panică. În această ordine de idei, Buzura nu este un literat oarecare, ba în plus, cum spunea odată, este un „om profilat pe cunoașterea sufletului uman și a patologiei acestuia”. Se poate afirma că absolvent de psihiatrie la vremea când atacul de panică și tulburarea de panică nu erau scrupulos delimitate
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
și poveștile pe care le am. Vorbiți de această vârstă a Dumneavoastră și doresc să vă întreb este ceva de care să vă pară rău? Sau să fi vrut să faceți ceva și nu ați făcut? Aud pe foarte mulți literați sau reliterați care înjură literatura, arta cuvântului, urăsc cărțile. Mă surprinde să aud din ce în ce mai des această expresie „urăsc cărțile”, a spus-o chiar și Montaigne, marele și umanistul francez a ajuns să urască cărțile pentru că ele.. i-au răpit toată
IN MEMORIAM de ANGELA BACIU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341326_a_342655]
-
arme, gânduri și scrieri ale unei generații de scriitori de la începutul secolului al XX-lea. Fiindcă s-au alăturat evenimentelor celui de al doilea război balcanic din 1913, la care România a participat, o serie de personalități, printre care și literați , care i-au înflăcărat prin poemele și atitudinea lor pe ostașii țării. Astfel, de numele lui Șt. O. Iosif se leagă lansarea „Noului marș patriotic”, al anului 1913, „LA ARME” dar și traducerea poemului CALAFATUL , scris deregina Elisabeta, poeta Carmen
ELISABETA IOSIF RECUCERIREA MEMORIEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342068_a_343397]
-
înțelegerii menirii sale. De aceea, de multe ori se rupe de cei mulți: „Mai bine singuratic și uitat, / Pierdut să te retragi nepăsător”, conștientizând că timpul se scurge, iar el încă nu spusese tot ceea ce avea de spus lumii elevate. Literatul cunoaște adevărul fiindului teluric și faptul că puținii inițiați cunosc adevărul: „Ce trist este pe lume / Un cântec, / Un cântec ce-l tot aud: / - La muncă... „. Oare care să fie sensul acestei expresii care a dat vieții omului un nou
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
trosc”, crăpând rigida piatră de granit, sau a ciocanului, „poc”, nivelând ceea ce „hârșâitul” pietrei abrazive urma să dea finețea obiectului prelucrat. Îndemnul la muncă este total, nu particular, este tot ceea ce omul a întreprins ca activitate conștientă în desăvârșirea sa. Literatul nu are somn nici liniște până ce creația lui nu se desăvârșește. George Bacovia s-a născut în lume însă a creat între oameni și a devenit în timp omul-poet care „Sic transit ”: „ Acolo, unde nu-i nimeni, / Nici umbre, / Unde
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]