16,312 matches
-
gării, înainte ca Vlad, care l-a zărit, să-l mai poată opri. Intră în sala centrală și caută din priviri telefonul public interurban. O sună pe sora lui la serviciu. Un geamantan cu vin, vreo douăzeci și șase de litri zece, grasă de Cotnari și șaisprezece, fetească, așa cum ai cerut și-n celălalt geamantan, carne de porc sărată. Mai ai și-un cadou de ziua ta, că noi te-am așteptat acasă, și flori. Mulțumesc! se bucură Mihai. Vine mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pregătesc de culcare. Ovidiu și Pavel umblă de ici-colo, așteptînd să li se spună ce mai au de făcut. Cînd cele două pasagere care au ajutat la curățenie s-au retras, Andrei umple o cană de tablă, de vreo cinci litri, cu vin, apoi încuie carnea rămasă și vinul în dulap. Sultana ia cana cu vin, Mihaela pune în poala șorțului cinci pahare și pornesc spre scara ce duce la camerele lor, urmate îndeaproape de șofer. Le lăsăm pe ele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ciobănească din carnea tocată rămasă și băuseră câteva cutii dubioase de Mackesons, pe care Dan „le găsise“ prin frigider. A Treia Seară: Carol pregătise cotlet de miel și băuseră o sticlă de Valpolicella. De fapt, era o sticlă de doi litri pe care Dan o adusese special acasă, fiind, de altfel, cel care consumase cel mai mult din ea. Mama lui se prefăcuse că nu observă. În cea de-a patra seară, Carol nu se mai deranjase să gătească. Înnebunit, Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apăsă pe butonul soneriei, nădăjdui că nu va veni nimeni să-i deschidă. lîngă ușă, pe palierul Întunecos, zări o sticlă de lapte goală, În care era vîrÎt un bilet. Îl scoase și citi: „Pentru mîine doar o jumătate de litru, te rog“. În clipa aceea, În timp ce mai ținea biletul În mînă, ușa se deschise, și Rowe auzi glasul dezolat la Annei Hilfe: — Dumneata erai! — Da, eu. — De cîte ori auzeam soneria, mă temeam c-ai să fii dumneata. — Ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Așa că toată noaptea îl mângâie pe pulă, iar el, nefiind în stare să se miște și prea prost și inhibat ca să facă mai mult, gemu, tremură și lăsă să i se scurgă din pulă ceea ce părea a fi jumate de litru de spermă. Angelica se întrebă chiar la un moment dat dacă băiatul nu ar fi putut să răcească cu sperma în chiloți, dar își dădu seama că nu era treaba ei. Dacă voia, putea să și-i scoată, își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
râde criticul, lăsând-o pe cea de-a doua pe șoldul unei pubere. O trimisă de la un ziar simte momentul de inspirație și dă drumul la reportofon. Doctorița cere un autograf. Se bea vin din sticle de plastic de doi litri. Se spun bancuri, „i-a strigat din vârful muntelului, măăă Io măăă...”. O anorexică total aburită, cu o jumătate de kilogram de brățări pe ea, face un efort, se clatină, zornăie, se-ncordează și reușește să se cațere pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dus ca un mielușel în Cramă, a cotrobăit într-o fundătură pe care i-o arătase Hariton în treacăt, a spart cu tesacul lacătul care atîrna legat de un lanț ruginit și a adus în brațe un butoiaș de zece litri plin de păianjeni, negru ca un porcușor de Bazna vîrît pînă la rît în nămol. Asta e zghihară, domnu' Leonard. E singurul vin alb care se face din vița autohtonă, cred că știi, numai la Vladia a mai rămas românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
18 în cămăruța lui cu telefon din aripa cea mai întunecată a clădirii în care fusese instalat Serviciul încă de la înființare. Lui Radul Popianu nu-i venea să-și creadă ochilor. În fața lui, aplecat peste borcanul de un sfert de litru, mînuind lingurița cu coadă lungă, argintată, mînca preocupat, cu înghițituri mici, însuși Leonard Bîlbîie, omul pe care putea, foarte bine să nu-l fi găsit niciodată în ditamai orașul. Știa doar că fusese angajat la firma Mott, dar tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu-i șarpe. E intestinul meu gros, colonul smuls din mine. Sau, cum ar zice doctorii, „prolapsat”. Sunt mațele mele supte de scurgerea piscinei. Medicii de pe salvare ți-ar putea spune că o pompă de piscină suge trei sute douăzeci de litri pe minut. Asta-i cam două sute de kile forță. Marea problemă e că înlăuntrul nostru toate-s legate între ele. Curul e doar capătul îndepărtat al gurii. Dacă îmi dau drumul, pompa continuă să meargă, deșirându-mi intestinele până îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
concrete și la obiect, dacă mai sunt. În lumina filtrată prin perdele a parterului, chipurile palide ale oamenilor Închipuiau un calup de șvaițer așezat pe un covor oltenesc. Ici, colo, câte o țigară aprinsă. Trei sticle de țuică de un litru treceau din mână În mână. Pentru că nu mai sunt alte propuneri, propun să se dea citire proiectului de hotărâri. Domnii care au făcut propuneri sunt rugați să ne spună dacă le mențin. Brândușă tăcu și făcu un pas la stânga, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
petrecea În sălile de cinema, iar serile În cele de teatru. Până la cină mânca doar sandvișuri În pasajul de la Arhitectură. În felul acesta cheltuia puțin și nu era nici o povară pentru gazdele sale cărora le ducea de fiecare dată trei litri de țuică și o uriașă șuncă afumată din porcul cumpărat pe din două cu Agatha, croitoreasa teatrului și iubita sa, o rafinată mezelăreasă. Lucru firesc de altfel pentru toți cei din familia Cosici. Aidoma celorlalți eroi locali ai Revoluției, Eustațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să râdă din nou. De data aceasta acompaniată de domnul Húsvágó Însuși care Înțelesese că făcuse totuși o glumă bună. Când lucrurile se calmară, sărută protocolar mâna doamnei Ster. Ieși apoi pe terasă unde Îl aștepta o damigeană cu zece litri de vin de doi ani din via redobândită În instanță de doamna Ster, Împreună cu casa și cu opt hectare de pământ, plus ceva dintr-o pădure În care câțiva copaci doar aveau vârsta ei. De toarta damigenei era legată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu vederea, ca și Întrebarea ei mânioasă: cum vorbești așa, mă, puță? L-au culcat În iarbă, pe marginea trotuarului, și l-a stropit cu apă de băut cărată În spate de tovarășa Îngrijitoare Codruța, Într-o marmită de zece litri, pregătită anume pentru plimbarea În parc. Apoi s-au pus pe plâns cu toții: copii și tovarășe. S-a trezit doar când lângă el s-a Înălțat un mușuroi al ispitei și al milei deopotrivă, În care se regăseau cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țină de urât până la Întoarcerea acasă. De ele s-a despărțit cel mai greu. De dor și jale s-a tânguit ca un muezin care Îndeamnă lumea la rugăciune. Era gata să dea și tirul la o adică pentru cinci litri de apă cu cifră octanică scăzută Întrucât pe acolo toate au gust de benzină. Cel puțin așa i se părea lui. Acum Îi Înțelegea pe marinarii polonezi care vindeau vapoarele lui Jaruzelski oricui le dădea În schimb câțiva ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
A doua mea viață. Ochii mi s-au deschis brusc, mari ca două litere O, iar gâtul și umerii mi s-au arcuit în spate într-o amplă mișcare smucită, o singură gură de aer umplându-mi plămânii până la refuz. Litri întregi de oxigen uscat și praf de pe podea mi-au pătruns în piept, șuierător, și mi-au scuturat gâtlejul într-un acces violent de tuse. M-am sufocat și am scuipat printre gâfîieli, icnete și horcăieli de tuse tuse tuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
surprindere. — Clio? am spus. Legătura se întrerupse definitiv. Pe scrinul lui, motanul ridică un ochi, clipi o dată și adormi la loc. Stând turcește pe patul din hotelul Willows, am scotocit în rucsac, am scos sticla de votcă la jumătate de litru, i-am desfăcut dopul și-am tras o dușcă. Pachetul încă nedesfăcut aștepta lângă mine. Apelant necunoscut spunea ecranul verde. Cu grijă, am pus mobilul pe noptieră. Apelantul necunoscut ar fi putut fi un membru al Comitetului de Explorare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
privatizările de carton aveau să dispară. Au falimentat (ce de dezastre, ce de catastrofe pe "Sărăriei"!) și Abn Thuria, și Atlas, și Sana-Samar, și Adison Impex, și Arca Lux. Cizmăriile n-au reapărut. Nici bătrînelele fabricante de borș porționat la litru. Cum prezentul mi-a fugit de sub picioare, o mașină mă stropește anume, aducîndu-mă pe ulița principală din Dorobanț. Dondăn degeaba. Sătulă de damfurile emanate de Buffeting, Bodegging, Terrasing, Doi salcîming, o iau pe laterală. După un gard, o femeie își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e colosul, dar iute e mintea; Gândește în porții, bucăți feliate, Afară, ce-nseamnă afară? O fi vreun cuvânt inventat pentru morgă, Vreo secție nouă cu alți pacienți Așteptând străvezii cu castronul în mână Ciozvârta de viață, gramajul de pâine, Litrul de aer și targa pe role, Neștiind că din umbră, de după perdele, Pândesc, cu privirea slinoasă, călăii. Cântecul liftierelor din spitale Aici în cabina cu aer lăptos Mereu ne mișcăm: când în sus, când în jos Sus, chirurgii cos morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
amândoi vorbeam conform Scripturilor. -Sfânta Tereza din Avila are dreptate: „Tot ce se întâmplă este adorabil.” Canicula aceasta, de pildă: nu știu de ce se plâng oamenii de ea. Canicula este adorabilă. -Mai cu seamă când nu muncești și când bei litri întregi de șampanie frapată. -Cine spune că eu nu muncesc? Adevărul e că am rezolvat în sfârșit principala problemă a bărbaților: programul. Și te-am salvat, Sigrid, de această falsă problemă: făceai orice ca să te simți ocupată, cumpărături, vizite. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dar nimeni nu-l ia în seamă, ce ai adus Curistule? întreabă Dendé cu mîna pe stilou, pregătit să ia notițe, vești bune, zice Milițică, și scoate din plasa de rafie una, două, trei sticle transparente de o jumătate de litru fără etichete. Au fugit Geniul și Cucoana, zice triumfător, încă un trădător care va deveni erou, contabilizează Dendé, noutate veche, asta o știam și noi, intră și Gulie în vorbă, scoate ce-ai adus acolo, nu ne mai ține pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și eu parcă am aceeași senzație. — Cheile sînt la mine, îl liniștește Sena, au rămas la mine de ieri, de cînd am făcut plinul. — Apropo, zice Petrică, dacă ar fi fost cazul aveam și eu vreo două bonuri de cinci litri puse deoparte pentru zile negre. — E-n regulă, zice domnul Președinte, privindu l pe Sena cum se suie la volan, cum pornește la prima cheie, cum lasă motorul să meargă puțin la ralanti. — Toarce ca o pisică, constată Monte Cristo
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fie pentru a astupa breșele, fie pentru a îngroșa sau supraînălța bariera. Cîteva cupe de moloz, o sumedenie de cutii de carton, lăzi de lemn, mese, scaune, alte bucăți de mobilier, grilaje metalice, un butoi din tablă de două sute de litri, o saltea cu arcuri, țevi și capace de canal din fontă, saci de cînepă umpluți cu zdrențe și frunze uscate. — Să mă ia mama dracului dacă de data asta n-o să murim cu toții! strigă Dendé sărind pe scaunul șoferului, bîlbîindu-se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Silvana: „Silvana (Ana Pădurii) intră în bășag [colibă, n.n.] cu pași tremurători: Carador o însoțea tragic și transpus, ca un dac, în blana mițoasă oferită de un păcurar în schimbul a două pâini, o sticlă de Diana, de un sfert de litru și a două săptămâni de lucru la strunga din Rupșor; aburcaseră pe Vlădeasa și Cucurbăta; se ostoiseră în văile Boțeșei și aici găsiră un loc de aciui.“ Medicii psihiatri care îl tratează pe Carador recurg, printre altele, la metoda așezării
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de frază. Nimic din toate acestea în însemnările lui Mihai Munteanu. Autorul are o biografie de om obișnuit, astfel încât nu interesează pe nimeni la ce oră s-a trezit într-o anumită zi sau câți bani a dat pe un litru de lapte. Totodată, scrisul său simplist, previzibil, nu reușește să seducă prin el însuși, ca un spectacol stilistic. Dar chiar și lipsit de atuuri, Mihai Munteanu s-ar fi salvat de la banalitate dacă ar fi știu să vadă în viața
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
răutate în el. Totuși și în sufletul acestui aproape Sfînt era un colț negru, dar negru, nu glumă. Vecinul lui de peste șapte case a intrat în casa lui, a fost omenit, i s-a dat și o damigeană de 5 litri de vin și a mai fost condus și acasă, deoarece băuse lacom. Dionisie nu știa însă că în buzunarul "omenitului" se afla și ceasul lui de argint, primit de la taică-su cînd a ieșit la pensie din CFR. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]