2,404 matches
-
statutul, negociabil, de ostatic al aceleia de dată mai veche. De aici melancolia descendenței în zodia căreia, inspirat, îl plasează, undeva, Monica Spiridon. Și, îndrăznesc să mă hazardez, tot de aici sistemul de trouvailles pe care, prin referința la un livresc in statu nascendi și prin conștiința statutului ontologic incert, personajele le dezvoltă. Destinul, încadrat într-o pagină de carte, nu poate fi decât opera filologică a celui care, într-un fel sau altul, l-a îndurat clipă de clipă. Condiția
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
ei. E vorba de șirul de peripeții ce culminează cu publicarea fiecărui număr, acele episoade pitorești, uneori dureroase, alteori amuzante, care dau substanță vieții de redacție, încărcînd-o cu savoarea anecdotei și acoperind-o de crusta amintirilor. Iar amănuntul că travaliul livresc al întocmirii revistei este însoțit în subsidiar de o istorie biografica - întîlnirea unor oameni și legarea unor prietenii - acest amănunt face ca revista să aibă o identitate dublă. Căci, privită cu ochii publicului, revista pare un obiect unidimensional, o broșură
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
broșură confecționata din hîrtie, culori și litere. În schimb, privită dinlăuntru, din perspectiva "bucătăriei" în care i s-au copt rețetele, revista e bidimensionala: în spatele articolelor stă amintirea întîmplărilor din care ele au luat naștere. Tristețea este ca, peste ani, livrescul va rămîne în rafturile bibliotecilor, separîndu-se de partea istoriei vii. Și astfel, geneză revistei va fi uitată, la îndemînă publicului nemairămînînd decît obiectul învechit de curgerea timpului. Mai mult, pește decenii, nimeni nu va mai știi să povestească istoria ce
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
Cosmin Ciotloș Monstrul fericit, cea de-a patra carte a lui Radu Vancu, se subintitulează poem. Asta în ciuda cuprinsului care numără, el singur, mai bine de patruzeci de poeme. Dacă, ținând cont de filiațiile livrești pe care le ia în posesie fiecare dintre secvențe, am încerca să le ridicăm pe acestea la puterea cuvenită, densitatea lirică ar deveni deja aproape imposibil de cuantificat. De unde trebuie, în asemenea dificile condiții de adaptare, începută lectura? Radu Vancu
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
social-politice puse adesea în antiteză cu cele din România ceaușistă, România tinereții și amintirilor autorului; cu pendulări recurente, pe baze asociative, între imagini din prezent și din trecut; cu multiple biografii amoroase însoțite de scene erotice fierbinți, cu frecvente evocări livrești, de la Eminescu la Tolstoi, de la Dostoievski la Dürrenmatt, de la Rembrandt la Van Gogh, de la Fellini la Ettore Scola, toate puse, de altfel, în seama personajelor; cu portrete psihologice "en miettes", în primul rînd ale protagoniștilor romanului care se întregesc, se
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
inventează destine în loc să inventarieze episoade. Viețile sunt trăite de la un capăt la altul. Lumile, parcurse de la o margine la alta. Ca metodă de reprezentare, traiectoria globală substituie secțiunea zonală. Ce vreau să spun e că și dimensiunea parabolică și aceea livrescă (mai greu accesibilă) sunt mai presus de artificiu. Uneori în ciuda evidențelor. Prima povestire se numește Început. Ultima, simetric, Sfârșit. Ambele consemnează scrupulos, sub formă de epitaf mobil, amintirile finale, de dinaintea morții, ale unei femei. Iar frazele fiecăreia dintre ele reprezintă
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
să trăim sub radical" (Hrube și unghere). Avînd atari propensiuni fruste, bardul se dovedește consecvent și prin "idilele" sale zgrunțuroase precum niște suprafețe de șmirghel. De notat din nou o particularitate transilvană adusă în pagină cu o grație gravă: preocuparea livrescă. Nălucirea venustății e împletită cu deprinderile cărturarului. Asemenea unui magnet, ea atrage sensuri tipografice, asocieri culturale: "o țîță de muiere înfiptă-n ușa / bibliotecii centrale universitare / și o pereche de pantaloni raiați de barșon gri-cafeniu / mulați pe trupul tăiat cu
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
acelea - zic - zac uitate undeva / ca manuscrisele de la Marea Moartă // se va fi găsind un hăbăuc ca tine să le dezgroape / și să încerce să le pună cap la cap / oarecîndva // pînă atunci numele ei fie Laura / umbli cu reminiscențele livrești / nicidecum dar de-ar fi fost să intru în vorbă / mă gîndesc acum / aste cuvinte le-aș fi rostit nimic mai mult / apoi aș fi așteptat/ - ce - (...) o / bătrîn nătîng becisnic și nătăfleț / vezi mai bine de dă la vite
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
S-ar mai putea oare adăuga ceva după acest tur de forță critic? În ceea ce privește datele mari ale problemei, poate nimic, dar în unele puncte unele afirmații ar suporta o nuanțare. Dacă fundamentală este prenumărarea lui Dumitru Chioaru în rândul liniei livrești a echinoxiștilor (poeți "timorați de viață și extaziați de bibliotecă"), caracterizarea sa, în consecință, ca nostalgic expert în "concretizări ale reveriei", în "corporalizări ale himerei", ori practicant al unui "romantism de contrabandă", mi se pare un pic prea succintă. Lecturile
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
fi doar puncte de pornire ale poeziei - platforma pe care își înalță viziunea, concretizată în volumele publicate, atâtea câte au fost (patru, fără a număra și antologiile) și că nu am dobândit certitudinea că Dumitru Chioaru ar scrie o poezie livrescă. Mai degrabă, din pricina unei introvertiri consubstanțiale sinelui său, precum și a unei diafanități a percepției, cu care, așijderea, a fost hărăzit (și pe care întreaga critică ce s-a exprimat despre poezia sa i-a remarcat-o), el uzează de o
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
reușit s-o cucerească, angoasat în același timp de influența crescîndă pe care filozoful mizantrop o exercită asupră-i, Philippe simte pericolul îndepărtării sale de lume. Peripateticele întîlniri cu Stauff sunt dublate de cufundarea în studiu a discipolului, de investigații livrești, soldate pe de o parte cu un imens cîștig de cunoaștere, iar pe de alta, cu neglijarea frumoasei sale iubite Ariane, care va nutri la rîndul ei o admirație crescîndă față de spiritul acestui Diogene modern. Într-o zi, din întîmplare
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
chiar acestuia din urmă ? Nuanța suplimentară e formidabilă. Și relativizează serios rigorismul științific al teoriilor receptării. Dacă autorul Șerban Cioculescu se pretează unei invocări filologic exacte, cititorul omonim însă nu poate fi prins între ghilimele. Avem, în cele două ipostaze livrești ale lui criticului interbelic, o metaforă extraordinară a realității metodologice pe care Nicolae Manolescu o enunță în chiar primul paragraf. Căci cele două dimensiuni ale desenului sunt, matematic vorbind, ireconciliabile. De consistențe diferite, mâinile nu se ating, ci doar se
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
generația sa reprezenta tinerețea, viitorul literaturii, certitudinea. În mod paradoxal, o dată cu trecerea timpului, în loc să se limpezească, apele devin tot mai tulburi și, ceea ce părea senin și predictibil se transformă într-un soi de orbecăială în căutarea unor repere existențiale și livrești. Lecția textualistă nu a fost uitată, scrierea Poemului devine o problemă de existență, scop în sine, chestiune de viață și de moarte: "Ce să-ți spun despre inima mea/ nu știu nimic, o strig nu mă aude/ și pleacă pe
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
ies unul câte unul nedumerite/ nenumite." (Cum se face poezia, p. 76). Parcurcând versurile lui Ion Beldeanu - care, între noi fie vorba, nu sună deloc rău - ai impresia, uneori, că te plimbi prin poezia română din ultimul secol. Intertextualitatea, aluziile livrești, unghiurile din care este privită realitatea, anumite trăiri și emoții oferă o intensă senzație de déjŕ lu. Poeții simboliști de la începutul secolului XX , George Bacovia, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Virgil Mazilescu și nu doar ei fac uneori cu
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
judecata din lucruri. în carne și oase, în nuditatea lui - curată sau vinovată - corpul, martor smerit al tragediei și bucuriilor ființei. Despre sursele imaginarului la Vladimir Zamfirescu s-a spus uneori că ar fi de sorginte precumpănitor culturală, de extracție livrescă, de inspirație simbolică. în pildele creației sale ajunse astăzi pe treapta maturității depline, prezența discretă a acestor fire constituie, de bună seamă, o zestre de netăgăduit. în expoziția de la Dalles, Cain și Abel, păcatul fetelor lui Lot, Peștera lui Plato
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
pe pielea lividă, - ca și când ghimpii, sârmele, și celelalte instrumente de tortură nu l-ar fi atins. Litotă perfectă în revers, cei doi torționari sunt înfățișați cu trupuri aprinse, cu câteva brazde fine de bici pe propriile lor corpuri despuiate. Conotația livrescă, prezentă în subtext, e transfigurată: artistul ilustrează în surdină, - fără grandilocvența sanghinolentă a unui Grünewald - , o tristă, prea cunoscută imagine a suferinței îndurate de trup, atunci când, azi ca și ieri, este supus torturii prin hatâr, din voința unor puteri avane
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
Cantemir ajunge, pentru rezolvarea crizei, tocmai la particularitățile stilului baroc. Cu privire la această ipoteză voi formula o observație. Dacă barocul cantemirian este definit numai stilistic, ca la Dragoș Moldovanu, și dacă apariția acestor particularități stilistice sunt rezultatul evoluției (autonome) a stilului livresc la autorii români, a crizei stilului survenite ca urmare a "gramaticalizării" procedeelor existente, și nu e vorba de nici o "violentă sincronizare" a Occidentului, cu literatura barocă occidentală (Manuela Tănăsescu, citată de Dragoș Moldovanu), pe care Cantemir nici nu o cunoaște
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
Constantin Trandafir O poezie care se bizuie atât de mult pe contemplația melancolică și ceremonioasă, chiar și când clamează stări de neliniște, se află oarecum la distanță de reflexiile artificiale, problematizării și structurii livrești. Adevărat că în lirica Anei Blandiana "meditațiile", atâtea câte sunt, pun uneori stăpânire, cu sensibilități desuete ori trâmbe retorice, pe confesiunea când vibrant-afectivă, când numai prinsă în alint. Dar aceasta presupune efortul de a distila emoția, căci poeziile "eseistice" nu
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
poeziei, Ștefan Aug. Doinaș ilustrează, în cele două domenii, o egală aspirație spre clasicitate, spre rigoare formală, spre echilibru al aserțiunilor, niciodată stridente, întotdeauna având alături calmul valorilor și ritmul măsurat și amplu al erudiției decomplexate, care face din referința livrescă o a doua natură a cărturarului. Temele eseurilor lui Ștefan Aug. Doinaș sunt de o diversitate elcoventă pentru deschiderea culturală a autorului. Fie că scrie despre metaforă și viziune, despre formulă, manieră și clișeu poetic, despre poezie și experiment sau
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
pornire poate fi (și chiar este) viața scriitorului, reazemul ei moral este însă stilul. Și, la acest capitol, Cosașu este fără discuție un matein. Unul de speță intelectuală, diferit atât de rafinamentul barbar al unui Fănuș Neagu, cât și de livrescul nostalgic al unui Radu Albala. Genul său este conflictul psihologic, ușor jucat - a la Woody Allen -, rezolvat adesea printr-o vorbă piezișă. Cea de-a doua revelație pe care ne-o procură, separat, „delicatesa" Cinci ani cu Belphegor, dar și
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
semnează scenariul —, tradus și în limba română la Editura Trei în 2008, roman care se situează pe aceeași paralelă de sensibilitate cu romanele unei generații dezorientate, postrevoluționare, rebelizate, uneori împănate cu teribilisme, puțoisme, descărcând obscenități sau situațiile de marasm contrafăcut livresc al experiențelor sexuale juvenile și ale frustrărilor aferente, roman al unei experiențe transistorice. Tânăra scriitoare nu avut acces la istoria comunistă a Poloniei cu evenimentele capitale care au schimbat cel puțin o perspectivă asupra lumii și o substituie cu ceea ce
Revoluția tinerilor furioși by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5992_a_7317]
-
și pe cei spanioli. Iar pregătirea deschiderii festive a anului academic, cu persoane oficiale, cler, rector, profesori, studenți, care urma să aibă loc, peste puțin timp, într-o altă aulă, magnifică, dar tot acolo, în campusul ce părea un paradis livresc (inclusiv noaptea sala de lectură rămâne deschisă) solemnitate care începea cu imnul Veni, Creator Spiritus, urmat de Gaudeamus igitur, ne-a demonstrat prestigiul de care se bucură, de o mie de ani, universitatea în lumea iberică. Lentul, organicul, incomparabilul proces
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
sarcasm superior. Teologia albinoșilor este o astfel de repudiere făcută de la înălțimea unui talent indubitabil. Vituperarea e împinsă aici pînă la ultima consecință, de aceea cititorul resimte lectura ca pe o trezire prin oripilare. Și la atîta trezire, atîta plăcere livrescă.
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
semene cu persoana pe care o înlocuia se bazează tocmai pe diferență și nu pe similitudinea așteptată. Talentatul escroc știe că examenul identitar este înainte de toate unul psihologic, că naturalețea falsificată magistral, tupeul cu care se recomanda și junele contrafăcut livresc, Mateiu Caragiale, în scrisorile către N.A. Boicescu, va convinge rudele, iar acestui Ostap Bender american aproape că îi iese jocul. În cazul lui David Kern, tocmai stângăcia e ceea ce-l recomandă, răspunsurile în doi peri, dar mai mult decât orice
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
lazaretul de la Tichilești și nici nu-și propusese să-l descrie; îl inventase. Dar, ce-i drept, Spahiæ a compus un tablou atît de complex al vieții într-o comunitate retrasă de leproși, fără a uita să exploateze nici trecutul livresc al bolii, de la mențiunile biblice la (inventarea unor) povești medievale, dar nici ecoul istoriei ultimilor 70 de ani, încît descrierea realistă a locului ar părea palidă pe lîngă ficțiunea bogată, deopotrivă amuzantă și tragică, a romanului. (A.C.) Ana Chirițoiu: Aș
Ognjen Spahić: „Romanul meu a ajuns acasă“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5964_a_7289]