714 matches
-
și iarna, în sezonul friguros, date fiind condițiile grele, nu se poate asigura încălzitul. „Acasă e la fel. Atunci, unde să ne ducem ?“, mormăie cineva. Cineva se plânge că îi lipsea o singură cifră la ultima tragere pentru a obține lozul cel mare. Demonstrează celor curioși, cu un caiet de diagrame și tabele, de câtă vreme pândește această alăturare de numere. Intră pe ușă valvârtej un domn vârstnic, elegant, cu un rotund chip bonom pe care zăpăceala înscrie o caricatură. — În
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
arabescuri În patru volume. Exceptînd, desigur, o categorie privilegiată de public, iubitorii răpirilor din serai pe lînă, pe muzică cultă la țambal, majoritari, veseli, longevivi. Prefer totuși munca unui artizan, a unui ceasornicar elvețian, a unui spărgător de bănci, de loz În plic, celei prestate de directorul băncii ori de-un constructor de baraje. Fiindcă nu am forța unui romancier fluviu, zic și eu că găsesc mai interesant individul, casiera, nu masa. Masele mă indispun, Îmi creează sentimentul de nesiguranță a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca singura modalitate sigură de a mă realiza. A robit pe pământ străin, s-a străduit și în cele din urmă a izbutit în condiții foarte grele din acele timpuri să mă scoată la lumină. Ajuns la liman, am câștigat lozul cel mare al vieții, găsindu-mi sufletul pereche (deci o altă minune), care mi-a permis să încheg o familie fericită care mi-a fost scut împotriva răutății vremurilor și a oamenilor. O altă mare minune a fost aceea că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
straiele cenușii ale acestui Sfânt Ioan căruia prietenii îi spuneau Jenică, avem o privire de ansamblu asupra acestei dughene pe firma căreia, la stradă, dacă aveai destulă răbdare s-o deslușești, scria „Loto Prono“ și, mai într-o parte, „Avem loz în plic“, iar la sfârșit aflai iarăși că e ultima zi, ceea ce putea, oricând, să fie adevărat. Există însă și oameni care nu privesc în jur. Ori pentru care lumea nu există, dacă nu seamănă cu ceea ce doresc ei să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să joci și la loto ? Așteptă efectul vorbelor sale. Se pare însă că urechile bătrânului erau bine căptușite de căciula de blană și de gulerul paltonului. El clămpăni de câteva ori din buze, apoi declară ritos : — Vreau să joc la loz în plic ! — De ce ? întrebă Jenică. Bătrânul își îndesă obrazul în spațiul îngust al ferestruicii. Atunci Jenică văzu că are nasul spart în tot felul de vinișoare roșii, ca un biftec făcut cocoloș și lipit la întâmplare pe față. Irigațiile nasului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai mult. E mai palpitant... Da’ eu nu vreau să risc, își lipi din nou bătrânul cutele obrazului de chenarul de vergele. Sunt banii mei din pensie. Cu pensia nu te joci... Cine se joacă ? — Dumneata... Vrei să-mi dai lozuri necâștigătoare ! — Eu nu vreau să-ți dau nimic... Dumneata ți le alegi singur, cu ochii închiși sau deschiși. — Ba nu aleg nimica... Nu sunt fraier. V-ați privatizat ? — E un fel de locație de gestiune... — De-aia, se lumină bătrânul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ieșea, cu atât mai puțin între norocoși, păgubiți și cei care, ca bătrânul, își târșâiau galoșii, nefiind nici de unii, nici de alții. Nemaifiind nicio primejdie, Jenică desfăcu mapa în care înfipsese, unul lângă altul, ca pe niște guvizi uscați, lozurile. Cum două raze betege, care abia se strecuraseră prin fereastra gălbejită, îi ajunseseră până pe frunte, își îndreptă spinarea și rămase astfel, cu mapa înțesată de lozuri la subsuoară, precum Moise cu Tablele Legii. Doar câteva clipe de măreție, căci apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Jenică desfăcu mapa în care înfipsese, unul lângă altul, ca pe niște guvizi uscați, lozurile. Cum două raze betege, care abia se strecuraseră prin fereastra gălbejită, îi ajunseseră până pe frunte, își îndreptă spinarea și rămase astfel, cu mapa înțesată de lozuri la subsuoară, precum Moise cu Tablele Legii. Doar câteva clipe de măreție, căci apoi, încovoiat și cu umerii căzuți, redeveni Ioan al ultimei zile sau Jenică, cum i-a spus, în pruncie, o mătușă care își dădea aere că știe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Era îmbrăcat cu aceleași haine purtate îndelung, cu guler subțire, mototolit. În toată înfățișarea sa, norocul lui Jenică avea un aer chiar mai trist decât el. Asta îl făcu să nu se aștepte la cine știe ce atunci când îi întinse mapa cu lozuri, îmboldindu-l să încerce. Norocul ezită, privind în gol, adică acolo unde niciun semn al norocului nu se află. Oftară amândoi, norocul parcă mai adânc, iar acest semn de înțelegere îl înduioșă pe Jenică. Închise mapa cu lozuri și o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mapa cu lozuri, îmboldindu-l să încerce. Norocul ezită, privind în gol, adică acolo unde niciun semn al norocului nu se află. Oftară amândoi, norocul parcă mai adânc, iar acest semn de înțelegere îl înduioșă pe Jenică. Închise mapa cu lozuri și o puse, resemnat, deoparte. Și bine făcu, fiindcă tocmai în clipa aceea clopoțelul de la intrare anunță, cu o bucurie ce era doar a lui, un client nou. Norocul lui Jenică dispăru într-o clipă. În locul lui rămase planta veștedă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pupăză, era minionă, cu alte cuvinte, putea să stea îndelung de partea cealaltă a ghișeului, în dreptul pătratului de la vorbitor, fără să trebuiască să se aplece sucindu-și gâtul. Jenică încercă să nu-și trădeze îngrijorarea și împinse deoparte mapa cu lozuri, fără să știe că nu de acolo va veni buclucul. — E o plantă tropicală, spuse. Apa de robinet nu-i face bine. Atunci s-o scoateți afară când plouă, insistă femeia, neluându-și ochii de la ghiveci. — A fost o vară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e că mie mi-e frică de norocul altora. Această mărturisire îi strepezi dinții. Luă o dușcă de bere pe care o ținu în gură îndelung și o dădu pe gât cu noduri. — Și mai e că sunt vânzător de lozuri și de bilete la loterie. Dar cele mai grase câștiguri rămân tot la loto, cât pentru zece vieți. Vă imaginați ? — Ce ? întrebă Tili, nu pentru că nu și-ar fi putut imagina, ci pentru că nu știa la care dintre lucrurile pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căpătuială, trăsnind a naftalină, își agață pe nas niște ochelari groși, ca două sifoane, tremură de parcă ar dârdâi lângă o plită stinsă și-și târșâie galoșii ca Moș Coprol. Și să-l vezi, pe urmă, când răscolește prin farfuria cu lozuri ori prin castronul cu numerele de loto. Degetele nu-i mai tremură, părul i se adună smocuri și se încrețește, ochii nu-i mai fug într-o parte. Iar eu zac, aruncat la întâmplare, ca o moluscă, pe scaun, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu umerii căzuți, cu genunchii tremurând, cu palmele umede și limba ținută a zbârcă între dinți. Cel mai rău nu e când câștigă, asta e, nu mai ai ce să-i faci. Cel mai rău și mai rău e la loz în plic, când iese „mai trage o dată“. Mă simt de parcă s-ar fi apăsat maneta de la spânzurătoare și trapa n-a funcționat. Iar tobele încep din nou să-mi răpăie în urechi. De ce nu-ți cauți altă slujbă ? Doar ești
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ocupă acuma de asta ? Poate doar la muzeul de istorie să mai găsiți vreun inginer, lângă oalele sparte de la Cucuteni. De fapt, drept să vă spun, am încercat. Mi-a zis și mama, dar degeaba. Mă uitam prin vitrinele de la lozuri, ca un câine la abator. M-am dus înapoi... Și-atunci de ce te plângi ? întrebă Maca, pentru care plânsul era un mod de-a nu putea fi tu însuți. — Uite de-aia, că n-am noroc și sunt silit să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi tu însuți. — Uite de-aia, că n-am noroc și sunt silit să mă uit la alții cum și-l caută. Azi am avut o zi grea. Întâi a venit unul exact cum v-am spus, să tragă un loz. Dar mai rău a fost după aia, alt prototip. Al femeii care nu are noroc în dragoste, și nici nu era greu de explicat de ce, dar căreia norocul la bani îi sare popândău dinainte. Și unde mai pui că se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
numerele, unul câte unul, de pe jos și asta ar fi însemnat, deja, o alegere. Pentru că cifrele păreau că rânjesc spre el, sfidătoare, acoperi castronul cu o foaie de hârtie. Privirile îi căzură apoi asupra mapei din care ieșeau, verzui, capetele lozurilor, ca niște peștișori, gata să sară din ascunzișurile lor și să se zvârcolească, holbând ochii țintă spre el. Întinse degetele, dar atingerea lozurilor îl furnică, de parcă ar fi fost conectate la priză. Când sună clopoțelul de la intrare, nou-venitul nu-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
castronul cu o foaie de hârtie. Privirile îi căzură apoi asupra mapei din care ieșeau, verzui, capetele lozurilor, ca niște peștișori, gata să sară din ascunzișurile lor și să se zvârcolească, holbând ochii țintă spre el. Întinse degetele, dar atingerea lozurilor îl furnică, de parcă ar fi fost conectate la priză. Când sună clopoțelul de la intrare, nou-venitul nu-și vârî decât capul, ținând mâna pe clanță, așa încât clopoțelul continuă să sune în ritmul cuvintelor. — Este deschis ? Avea un accent ciudat, pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din cap în semn că o să se mai gândească la asta. Ce pot face pentru dumneavoastră ? — Pentru mine ? De data asta amândoi obrajii străinului se întâlniră într-un singur zâmbet : Eu zic să ne încercăm norocul... — La loterie sau la loz în plic ? întrebă Jenică, trăgând repede acoperitoarea de pe castronașul cu numere. Uneori reușea să-i încurce cu alternativa asta. — Care e diferența ? — La loz știi din prima. La loterie trebuie să aștepți până duminică, atunci când e tragerea. Și trebuie să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se întâlniră într-un singur zâmbet : Eu zic să ne încercăm norocul... — La loterie sau la loz în plic ? întrebă Jenică, trăgând repede acoperitoarea de pe castronașul cu numere. Uneori reușea să-i încurce cu alternativa asta. — Care e diferența ? — La loz știi din prima. La loterie trebuie să aștepți până duminică, atunci când e tragerea. Și trebuie să-mi dați și numerele, să le trec aici. — De ce să mai așteptăm ? întrebă străinul, arătând lozurile. Jenică înghiți în sec. În spatele lui, pancarta anunța
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încurce cu alternativa asta. — Care e diferența ? — La loz știi din prima. La loterie trebuie să aștepți până duminică, atunci când e tragerea. Și trebuie să-mi dați și numerele, să le trec aici. — De ce să mai așteptăm ? întrebă străinul, arătând lozurile. Jenică înghiți în sec. În spatele lui, pancarta anunța, ca de obicei, ultima zi. — Vedeți ? arătă străinul. Nu mai e vreme... Asta e doar așa, de decor, spuse Jenică. M-au silit s-o las pe perete, era pe inventar. Eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Aici e loterie, nu apocalipsă. — Deși ar putea să aibă sens și amândouă la un loc, medită străinul. Scoase câțiva bănuți pe care îi lăsă, de la înălțimea lui, să se rostogolească pe tejghea. Apoi își trecu degetele peste mapa cu lozuri. Jenică vru să mai spună ceva, dar nu găsi în el destulă tărie. Tot ce mai putu face fu să închidă ochii. Străinul alese în cele din urmă un loz. Avea degete lungi, cu unghii lucioase. Scoase lozul cu îndemânare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rostogolească pe tejghea. Apoi își trecu degetele peste mapa cu lozuri. Jenică vru să mai spună ceva, dar nu găsi în el destulă tărie. Tot ce mai putu face fu să închidă ochii. Străinul alese în cele din urmă un loz. Avea degete lungi, cu unghii lucioase. Scoase lozul cu îndemânare și îl desfăcu fără grabă. Jenică simți cum îi plesnesc tâmplele. — Nu e mare lucru, spuse străinul și îi arătă lozul despăturit. Zice să mai trag o dată... Cum nu se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mapa cu lozuri. Jenică vru să mai spună ceva, dar nu găsi în el destulă tărie. Tot ce mai putu face fu să închidă ochii. Străinul alese în cele din urmă un loz. Avea degete lungi, cu unghii lucioase. Scoase lozul cu îndemânare și îl desfăcu fără grabă. Jenică simți cum îi plesnesc tâmplele. — Nu e mare lucru, spuse străinul și îi arătă lozul despăturit. Zice să mai trag o dată... Cum nu se putea mai rău ! Jenică își înfipse unghiile în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
închidă ochii. Străinul alese în cele din urmă un loz. Avea degete lungi, cu unghii lucioase. Scoase lozul cu îndemânare și îl desfăcu fără grabă. Jenică simți cum îi plesnesc tâmplele. — Nu e mare lucru, spuse străinul și îi arătă lozul despăturit. Zice să mai trag o dată... Cum nu se putea mai rău ! Jenică își înfipse unghiile în tejgheaua de lemn. — Eu zic să nu vă forțați norocul... sugeră. — S-ar zice că am avut noroc ? răspunse străinul. Cum vine asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]