1,956 matches
-
însoțească pe tinerii bicicliști mioritici. - Nu știu ce să spun!, zise Ignat descumpănit de amploarea propunerii. O să-l întreb pe domnul general!, zise căpitanul Ignat închizând telefonul. Rămas singur, generalul Eremia Grigorescu își privi carâmbul cizmelor lustruite cu admirație. Până și tureatca lucea oglindă. Își mai plimbă odată buricul degetelor peste teaca oțelită a săbiei, ieșind în fața mausoleului. Se urcă pe bicicletă și pedală puțin prin fața treptelor ce străjuiau intrarea. „A dracului industrie germană?”, își zise el admirând felul în care bicicleta de
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
am sculptat din flori de iasomie și din miresme ți-am făcut culcuș, ți-am pus în palme dor de poezie și-ai fost vioara mea și-am fost arcuș. Mi-e sete de lumina ta cuminte de părul tău lucind a abanos de cârlionțul atârnând pe frunte, și de cuvântul arcuind frumos. Din pietre te-aș culege-n orice seară și floare-ai deveni în al meu vis, dar tu nu ești și tânguirea-mi clară tot rătăcește-n seri
MI-E DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359544_a_360873]
-
un fragment de rai. Îl re-creează an după an cântărețul poeziei, poetul cântului, Fuego! În decembrie, toată țara e o odaie cu milieu pe jos, cu cetini și lacrimi de rășină la geamuri, cu firide sub sprâncenele locuințeor în care lucesc ochi de heruvimi, cu scene în marile orașe, pe care cântă Fuego cântece de iarnă și sărbătoare, nu colinde - colindele-s tipuri tradiționale avare în mesaj, mesajul lor fiind strict proiectat la tema Crăciunului, a Nașterii. Pe când repertoriul lui Fuego
FUEGO. RECURENŢA FEERIEI CONCERTELOR DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360424_a_361753]
-
simți ușor, liber și gânditor; toate acestea le-am simțit în timp ce mă plimbam pe ”aleea inimii”... Poate, faptul că acel parfum minunat ce dansa printre teii înfloriți, invitându-mă să îmi umplu ființa cu el, sau, poate, imensitatea stelelor ce luceau deasupra mea, m-au vrăjit și m-au făcut să-mi iau...zborul alături de gândul meu...; mă aflam ACASĂ, acolo unde am văzut pentru prima dată lumina zilei... Ce frumos miroseau teii de lângă casa părintească! Ce minunate erau serile în mijlocul
PARFUMUL...FERMECAT de DOINA THEISS în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360430_a_361759]
-
ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu. Oricât de îngândurate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre Părintele Nicolae Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb fiecare cuvânt și îi sărută dreapta când trece prin dreptul lor. Preotul le zâmbește și le răspunde în aceeași
INTERVIU ŞI DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI … de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360423_a_361752]
-
ajung la stern. ruga tăcută începe să curgă și... valu-și sparge creasta de gratiile celulei în care strigăt de om, ecoul surprinde. rămâne un strop de aer în ninsoarea cu flăcări de gânduri. acolo doar, viața îmbrățișează moartea iar coasa lucește absurd în bucuria trecerii de la o tâmplă la alta, de la un ochi la altul, de la inimă la inima inimă, scuturând trupului negura în zorii mereu proaspeți ai veșniciei. tăcerea nu e punte. e doar celula vie în care creștem...noi
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
fost programat să citesc eu. Profesorul mi-a ales două poezii, elegii, scrise în stil clasic, de unde mai rețin încă: „E întunerec și răcoare încă. Plouă./ Respiră tainic, moale, sălbatecul pământ/ Din pânzele moi, cenușii, răzlețite de vânt/ Iarba răsare, lucind stropită cu roua/ Mă întrebasem ieri: ploua-va poate mâine?/ Venise cu arșiță mare vremea sapei/ Și toate cele verzi duceau dorul, apei/ Sosiseră apoi și norii plini de pâine/ Vântul scutură norii plini cu bice repezi/ Înnebunit de arșiță
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
scoase o hârtie.Se uită la ea,însă nu izbutii să o citească.I se păru prea întuneric,așa că se ridică și se duse la fereastră.Era semilună.în timp ce citea conținutul,fata lui capătă o culoare palida ,iar ochii îi luceau demonic.Avusese dreptate.El era.Îl găsise.Mototolii hârtia cu o forță nebună dar mai apoi se răzgândii și încerca să o facă la loc,ca un copil care stricase ceva.” O voi păstra ca amintire...își spuse” Se așeza
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
scutură magnoliile...nu știu de ce mă sărutai mușcatatunci când eram ... XXX. POKER, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 609 din 31 august 2012. mai marii lumii stau la mese ovale și ne trag la sorți mai micii își lucesc ochii avizi frecându-și palmele lucioase și moi (nu știu ce mi-ai turnat în pahar) pe masă zarurile mici și iscoditoare așteaptă să fie măsluite, învârtite și aruncate cuvinte nerostite foșnesc surd cu zgomot de cărți făcute (are un gust dulce
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
foșnesc surd cu zgomot de cărți făcute (are un gust dulce amărui și mătăsos) ochii noștri și-au construit o rețea personală de fluiditate fierbinte ... Citește mai mult mai marii lumiistau la mese ovaleși ne trag la sorțimai micii își lucesc ochii avizifrecându-și palmelelucioase și moi(nu știu ce mi-ai turnat în pahar)pe masă zarurile mici și iscoditoare așteaptă să fiemăsluite, învârtite și aruncatecuvinte nerostite foșnesc surdcu zgomot de cărți făcute(are un gust dulce amărui și mătăsos)ochii noștri și-
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
Ediția nr. 109 din 19 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului PĂRTĂȘIRE Hristoase, Tu, lumină nepătrunsă Tu, rege peste-ntunericul de-amurg - pune-Ți - pe pieptul meu - mâna-Ți străpunsă redă-mă Ție - din toate câte curg! Hristoase,-ncoronat de spini - lucind scuipați - și sânge și batjocură pogoară să împărțim și frângeri și puteri - ca frați acum - când lumea s-a aprins de seară... stinge-mi - Hristoase - peste ochi - mii stele prăvale - peste mine - de cer lespezi clopote bat ceas alb și
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
frigul cu urlete de lup e iarna deznădejdii cu ochi mărunți de vrăbii cu dinți ieșind din soare cu lame de pumnal o casă sfârtecată de țurțuri și de săbii și promoroaca strânsă-ntr-un nechezat de cal zăpada nesfârșită lucește ca o salbă nici timpul nu mai este ce-a fost într-altă viață avem priviri pierdute în depărtarea albă și-n suflete antarctici de moarte și de gheață ... Citește mai mult doar păsările morții scruteazăbolta noastrăse scutură ninsoarea din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MESTEACĂNULE, DĂ-MI CUGETARE Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Privesc mesteacănul meu zvelt Și frunzele-i în legănare, Lucind în curcubeul neapus La zborul albastrului din zare. Cu dragostea spre necuprinsul cer Privesc mesteacănul Și-n clipele apăsătoare ; Prin rugă, numele il strig În fața icoanei din lemnul de tei; Ce-a absorbit tot sucul toamnei Și-al iernii de
MESTEACĂNULE, DĂ-MI CUGETARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359611_a_360940]
-
lacrimi la cină. E totuși un vis, sau doar o-ntamplare Ca noaptea-n livadă în ramuri se-ascunde, Un fluture alb ce-și face cărare Și-n sufletul nostru aievea pătrunde. Promite-i că mâine când soarele-n zori Luci-va sălbatic prin stropii de roua, În ramuri vei pune ninsoare de flori Rodindu-ne-n gesturi miresme când plouă ! Pasăre de foc O pasare de foc cu aripile-ntinse Își duce zborul dincolo de zări, Lăsând în urmă stelele aprinse
GHEORGHE UNGUREANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359203_a_360532]
-
în mijlocul sufrageriei arată ca animal cu picioarele înțepenite vinul curge pe gâtlej precum sângele dintr-o înjunghiere rapidă umerii ei tremură durerea îi încinge tâmpla lacrimile se încăpățânează să curgă becul știrb din fața ușii luminează palid scările ciobite ochi mort lucind stins peste o realitate transmisă de la fața locului la știrile de la ora cinci nebuna de la șase a făcut greșeala să deschidă ușa cele zece pisici aleargă sălbatice călcându-se una pe celălaltă îmi sprijin umărul de peretele umed igrasia îmi
BL.15, SC.A, ET3 de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359242_a_360571]
-
zi când au dispărut de acolo fără urmă. La fel la mătușa Stanca, într-una din zile, am început să mă târăsc pe sub pat și am dat și acolo de alte două la fel de mari dar acestea aveau și șpăngile care luceau în semiîntuneric. Fratele meu ajunsese ditamai flăcăiandrul, se ducea seara în sat, făcea curte la fete și într-una din seri a venit acasă cu Săndică, un alt flăcău, noi eram la masă în bucătărie și aveau un pistol, Walter
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
persoane. Era foarte liniștită. Dacă n-ar fi avut o culoare stranie la față, ai fi zis că ne joacă un renghi și că s-a așezat să doarmă oleacă. Dar nu, gălbeneala feței o dădea de gol. Pomeții îi luceau și trăsăturile erau rigide. Nu încpea nici o îndoială. Chița se hotărâse să ne părăsească. N-a vrut să intre în noul an. A părăsit lumea în răscrucea anilor, la 12 fără un sfert, în Anno Domini 2012. Revelionul l-a
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345188_a_346517]
-
mulțime de creioane), în fiecare dimineață, când o duc pe Alice, se uită la mine, iar eu îi întreb: Cine îmi dă o îmbrățișare? Și sar în brațele mele, și mă strâng atât de tare, și mă pupă și le lucesc ochii de bucurie. Reacția lui Alice este de gelozie și îmi spune: „Mami, prietenii tăi au fost foarte nepoliticoși azi, au scos limba la mine, mai sunt prietenii tăi?" Îi răspund că mai sunt pentru că sunt niște copii minunați și
Colegul de grădiniță al fiicei mele și lecția de toleranță. „Mami, este minunat, el face eforturi multe să meargă” () [Corola-blog/BlogPost/338243_a_339572]
-
semizeul înfipt în mijlocul apei. Porcușori, lapițe, albișoare, scobărei, mrenuțe, clenișori. Pe sub maluri, deplin conspirate mișcări de bizami, prin aer, săgetări razante de pescăruși albaștri. Bercuri dese exală miresme de reavăn, ale căror întrupări par să fie libelulele, aceste elicoptere cu lucit electric din scufundate ere geologice. Căldura crește vertiginos și plutele se plimbă nepișcate. E vremea pentru o bălăceală în apa încă recișoară: trei percopuri în bulboană, pe care Liviu, ochelarist și mentor, le complică cu echer, apoi uscarea pe lespezile
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
am și ochelari!? Doamne, de ce trebuie să mă mai ia și frica? Întotdeauna am fost convins că, dacă ne lăsăm un pic de aer și dacă stăm puțin de vorbă, fricile ar dispărea - că și la ei se manifestă. Îți lucesc ochii, porți ochelari și ai și un răspuns la tine? E clar, ești un pericol! Dacă ești mai șmecher decât ei? - Și-atunci, atacă primii (instinct de vânător): - A...intelectualule, ce-ai făcut, ți-ai lăsat și cioc?! Pene când
N-ai tu puterea să mă ierți! () [Corola-blog/BlogPost/338426_a_339755]
-
expert la „napti sterparești”. În capitală, cât stătusem în gazdă, mâncam o dată pe zi pireu cu ochiuri și de două ori pe zi ciorba de cartofi cu brânză a sterparilor jieni. Noaptea a trecut greu. Era lună plină, stâncile umede luceau, în târlă se băteau berbecii de răsunau toate căldările muntelui. Și-am dormit cu cojocul lui Ioiu. De fapt, nici nu era cojoc, ci instrument de învățătură de minte pentru cine nu-și aducea cojocul de-acasă. Croit rău, din
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
spontan chemarea: Verena! du! De asemenea în Kamadeva, poetul integrează propria lui făptură în poezie iar pe marginea foii compune anagrama Uxe Nime care răsturnată dă Eminescu: “Părul negru, chipul oacheș,/ Și obrazul arămiu,/ Ochii mari se uit cu sete,/ Lucesc negri, moale, viu.” Henrieta insinuează că legăturile poetului cu Veronica Micle au început de la Viena ( și este adevărat n.n.), ba chiar că de pe atunci ea îl “turmenta” pe Mihai, pentru că acesta s-a fotografiat la Viena numai pentru “ hatârul” ei
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
Trecuse ceva vreme de când l-a văzut pe lord urcând în conac. Nu-i ieșea din minte scena cu armăsarul. Îl știa pe M.Joseph distant și pragmatic. Atitudinea lui față de animal era protectoare, atentă. Holurile întunecoase, pustii și neprimitoare luceau de curățenie. S-a oprit de câteva ori să admire portretele ce-i înfățișau pe strămoșii lordului. În ultimul, i-a zărit chipul. Lumânările dădeau impresia că ochii din tablou păreau însuflețiți. A urcat treptele șovăitor, ținându-se de balustradă
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
face cu oameni „de clasă”. Privind clădirile de sticlă și oțel, mașinile cu reclame frumos colorate și firme luminoase care se aprind noaptea, totul părea frumos din afară. Dar când am ajuns în spatele acestor clădiri de sticlă și oțel, care lucesc în soare, și în spatele acestor lucruri frumos colorate, mi-am dat seama că acolo sunt oameni și că problema se află în oameni, iar problema este PĂCATUL. Mi-am dat seama că oamenii sunt cei care au nevoie să fie
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341324_a_342653]
-
un individ pipăindu-și trupul să fiu eu doar atât eu unic și absolut în spațiul fără număr al formei de a fi iar de aș fi cum să fie cerul tot unul tot singur tot definit de atingere ca lucind în interiorul meu poate că există un sine în sinele adâncului invocat poate o mie de sine un miliard nimeni în sine stătător stăpân înlăuntru si în afară în gîndul si negîndul cu care iși biciuie furtuna tu ești lună întreabă
NICI LUCRU NU SUNT de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341377_a_342706]