822 matches
-
să înțeleg. În țara în care semnul instituie realitatea, aveam eu oare voie să privesc acest scaun invizibil ca pe o pură absență? Pe scena goală a teatrului kabuki, actorul, purtând somptuosul costum cu mii de culori și mii de luciri, își duce palma la ochi, privind în zare, și înțepenește în tăcere. În căștile cu explicații în engleză pe care le închiriaserăm la începutul piesei, o voce suavă ne spune, neatinsă de prea-marele care se întrupează în acel moment etern
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un discurs destul de bizar, se va substitui, de fapt, fantomei, vorbind în locul acesteia și obținând în final rezultatul scontat: Așa aș face: Stafia mișcătoare dac-aș fi, Ți-aș porunci ca, ochii ei privindu-i, Să-mi spui ce searbădă lucire-a lor Te-a-ndemnat să o alegi; apoi, C-un țipăt ce ți-ar despica auzul, Nu aș rosti decât aceste vorbe: „Să-ți amintești de-ai mei!”1 „Remember mine...” („Amintește-ți...”), aceleași vorbe rostite de fantoma din Hamlet. Amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mai mulți indivizi costumați în aceleași pijamale negre, cu aceleași șorțulețe din piele de capră având centura și ciucurii aurii. Unul dintre aceștia făcu un pas și, în lumina lumânărilor, craniul lui complet lipsit de orice podoabă capilară răspândi o lucire spectrală. ― Vă rog să-mi predați armele. Privirea prințului se întunecă. ― Oh! interveni D’Autrey. Nu vă temeți, Alteță! În fața divinității armele nu-și mai au rostul. Nu-i așa? Dați-mi, vă rog, și pumnalul și pușca. Babic făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pahare de carton în care fusese înghețată, încolțiseră deja lujere de fasole. Draperiile violete din pânză groasă de bumbac, care atârnau la fereastra de lângă biroul domnului Reilly, creau o atmosferă meditativă în partea aceea a încăperii. Acolo soarele arunca o lucire de-un roșu-bordo pe statuia de ghips a Sfântului Anton, înaltă de un metru și așezată alături de coșul de hârtii. Nu avusese parte niciodată de cineva atât de muncitor ca domnul Reilly. Era atât de devotat, atât de interesat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Logan refuzând politicos stafidele - chestiile alea semănau prea mult cu căcărezele de șobolan ca să-și riște stomacul mahmur -, n-ar putea o patrulă să facă treaba asta? Insch dădu din cap afirmativ, iar Logan putu să jure că văzuse o lucire diabolică În ochii veteranului. — Într-adevăr. De fapt, o patrulă se va și ocupa de asta. Dar te duci și tu să supervizezi. Scutură În mână o movilă de căcăreze. — Ăsta e unul din privilegiile rangului: Îi supervizezi pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
calea păcii, și în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaște pacea. 9. De aceea, hotărîrea de izbăvire este departe de noi și mîntuirea nu ne ajunge. Așteptăm lumina și iată întunericul, lucirea, și umblăm în negură! 10. Bîjbîim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bîjbîim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua în amiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dînd chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hîrșîită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încîlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întîlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișîndu-se deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
parcă Îl Întrema, Îndeajuns să-l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să-i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care-i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și-și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să-i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, cînd Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mîinile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
urmărit În Întuneric? Dar dacă ar Întâlni un om bun, care să Înțeleagă ce-i spune și să audă târșâitul ăsta Îngrozitor de pași... Pe urmă târșâitul s-a apropiat brusc și un nor negru s-a așezat peste lună. Când lucirea palidă a conturat din nou cornișele, târșâitul ajunsese deja În dreptul său și Amory a crezut că aude o răsuflare domoală. Brusc, și-a dat seama că pașii nu erau În spate, nu fuseseră niciodată În spate, ci erau În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
formă omenească. Dar Amory depășise deja locul acela. A cotit pe o stradă lăturalnică Îngustă, Întunecată și mirosind a mucegaiuri vechi. A mers În zigzag prin bezna lungă și sinuoasă, de unde clarul de lună era alungat, cu excepția unor petice și luciri minuscule... Pe urmă s-a lăsat, dintr-o dată pe vine lângă un gard, gâfâind extenuat. Pașii din față s-au oprit și a auzit cum cineva Își muta ușor greutatea de pe un picior pe celălalt, cu o mișcare continuă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Doamne! a strigat Jesse și s-a prăbușit pe spate, În coșul de hârtii. AMORY SCRIE O POEZIE Săptămânile goneau. Amory se ducea uneori la New York, cu speranța de a găsi un autobuz nou, de un verde strălucitor, care, cu lucirea lui de acadea, să-i creeze bunădispoziție. Într-o zi s-a aventurat să vadă reluarea de către o companie teatrală a unei piese al cărei titlu Îi era vag familiar. Cortina s-a ridicat și el a privit detașat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În mână o carte și-și lăsa imaginația să zboare, ca un nor neformat, suflat de vânt. Calitatea cea mai puternică a personalității ei era aerul radios pe care-l degaja. Așa cum focul din cămin proiectează Într-o cameră Întunecată luciri romantice sau patetice pe fețele liniștite ale celor din preajmă, Își arunca și ea luminile și umbrele personale În Încăperile În care zăbovea, până când a făcut din prozaicul ei unchi bătrân un om de un farmec excentric și meditativ, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu pașii ei, iar ochii ei catifelați, Întâlnindu-i pe ai lui, Îl vor Îmbăta mai strașnic decât vinul. Până și visurile sale erau acum viori Îndepărtate, plutind ca sunetele estivale În văzduhul văratec. Camera era cufundată În Întuneric, cu excepția lucirii palide a țigării lui Tom, care ședea lângă geamul deschis. Închizând ușa după el, Amory a rămas o clipă cu spatele sprijinit de ea. — Hello, Benvenuto Blaine. Cum a mers azi publicitatea? Amory s-a trântit pe canapea. — Ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-mi conștientizez păcatele. Călăreau pe lângă stâncă și Amory aruncă o privire În zare. Acolo unde peretele de piatră se Întâlnea cu șesul drept, cu treizeci de metri mai jos, un curs de apă Întunecată desena o linie clară, Întreruptă de luciri minuscule În apa iute curgătoare. - Mizerabilă, mizerabilă lume veche! a izbucnit pe neașteptate Eleanor. Iar cel mai nefericit lucru dintre toate sunt eu... Of, de ce sunt fată? De ce nu-s un idiot de...? Uită-te la tine: ești mai prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
speranțele spulberate. În clipa în care coborâră din trăsură, din mulțimea care le striga urale, se desprinse un indian. Acesta îl trase de mânecă pe samurai cu îndârjire. Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie. Uimit, samuraiul se opri în loc, iar indianul îi șopti repede ceva. Din pricina mulțimii gălăgioase, samuraiul nu înțelese cuvintele sale, așa că omul mai zise o dată: Sunt... japonez. Samuraiul rămase mut de uimire. Într-unul din satele prin care trecuseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-și/ din nevăzut o nouă viață umilă.// Un os într-un muzeu descriind/ curbe de sânge în spațiu.// O monedă ce n-a capitulat/ nici în osânda trândăviei.// O, moarte, dezaprobare tăcută/ a tot ce-am făcut/ și totuși armonie, lucire de plîns etern.// Tu nu cauți trofee niciodată,/ căci biruința-i absolută/ și fără dovezi.// Zadarnic s-a umplut cimitirul/ cu morți pe jumătate culcați/ în alcovuri de piatră,/ îngânând cântecul celor vii,/ privighetori de tămâie.// Zadarnic mîinile lor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
moartea dîndu-i târcoale, nu renunță la ceea ce socotește al că trebuie să înfăptuiască. Să arate că bucuria care urmează după ce omul a riscat și a învins e dintre cele mai mari și să descrie această bucurie, în stilul său, cu luciri metalice, în maniera sa care ajunsese să fie cunoscută și prețuită de milioane de cititori. N-a vrut să mai iasă la pescuit. N-a vrut să mai iasă în larg. Avea dureri insuportabile, de la șira spinării (căzuse cu avionul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dădu seama că tremura. Nu-și mai pierdu timpul stând să analizeze sentimentul, ci baricadă ușa cu un scaun după care intră în laborator prin ușa secretă. În primul moment, privirea îi fu atrasă de strălucirea sticlei, sclipirile metalului și lucirea mesei celei lungi. O privire era tot ce avea nevoie Marin, acum. Se apropie de prizonier și îl inspectă. Ochii acestuia îl fixau neliniștiți, dar mai mult cu enervare decât cu teamă. Mă auzi? întrebă Marin. CEL LEGAT FĂCU UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Între clădirile Întunecate plutea o ceață joasă. Când lumina galbenă a semaforului căzu asupra norilor denși de ceață, le dădu un fel de strălucire palidă, fantomatică. Fima Își spuse: Asta trebuie să fie ceea ce era numit În scrierile mistice „o lucire din altă lume“. Expresia aramaică antică Îl Înfioră brusc. Ca și când cuvintele Însele ar fi venit de acolo, din alte lumi. Nu trecea nici o mașină. Nici o lumină nu se zărea la ferestrele caselor. Asfaltul pustiu, strălucirea felinarelor, umbrele negre ale pinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
înotând pe lângă ei. Mary spera sincer c-așa avea să se întâmple. Un om-pește, s-a gândit ea și inima a început să-i bată mai tare. Imaginația i-o luase din nou la trap. Branhii în loc de plămâni, pielea cu luciri argintii, forța de-a înota kilometri întregi - de fapt, de-a înota fără oprire. Femeia a îndrăznit s-arunce o privire către Drew și-a constat că bărbatul o privea și el. Nu-i de mirare că adolescenții se vatămă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
gândea la posibilitățile de a le folosi în actuala situație. Se lăsă pe labele puternice, dar mlădioase, din spate și sondă cu perii de pe urechi încărcătura de electricitate a mediului ambiant. Apoi se lungi pe podea. Ochii lui aveau o lucire disprețuitoare. "Dobitocii!" parc-ar fi spus. Cu vreo oră mai târziu, auzi cum un om - era Smith - umbla la un mecanism din tavanul cuștii. Corl sări în picioare, speriat: de bună seamă că-i subestimase pe oamenii aceștia, care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oameni în timp ce dorm. Țin minte ca unul din profesorii mei de odinioară ne spunea că pentru a-ți însuși toate cunoștințele științifice e nevoie de aproape o mie de ani. Dumneata nu accepți, pare-se, această limită. Grosvenor desluși o lucire prietenească în ochii cenușii ai lui McCann. - Această limită, răspunse el zâmbind, rezultă în parte din vechea metodă a folosirii generatorului de somn fără un antrenament prealabil. Astăzi, Institutul de Nexialism recurge la hipnoză și la psihoterapie pentru a învinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
femeilor Își deflagrează aureolele. Lumina Înseamnă totuși energie, fotoni, fuga fără oprire Între corpuscul și undă, lumina poate fi reflectată, refractată, focalizată, o Înțelege oricine. A orbilor Însă, foști văzători, e doar o amintire, o aparență. Așa cum aparentă e și lucirea stelelor expirate demult pe la marginile galaxiei. Greu de ținut sub control admirația pentru adecvarea cu care Eminescu a plasticizat acest adevăr despre „Icoana stelei ce-a murit“. Era doar lumina fosilă a unui fost astru, după cum fosilă este și lumina
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
supărat pentru că „de ce nu-l Întreb pe taică-său și că, dacă eu nu schimb vorba, el nu se mai joacă“. Abia am așteptat ziua În care să trec din nou pe la el. Cartea era acolo, pe masă, răspîndea o lucire domoală În toată casa, așa simțeam, iar nenea Weisz citea din ea. Am pus repede degetul pe o literă din aia colțuroasă: — Nu-s nici litere românești, nici ungurești, le-am În vățat, pe toate le știu, astea de care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și nu sub ochii altora, pentru ca mama Floare să știe și de chipuri de ale Raiului, nu numai de duhuri de-ale pămîntului și de-ale nopții. Iar lumina aceea de sus se Întrupase ca să mai spulbere din scînteile și lucirile ce i se arătau Floarei la orice drum și la orice Înserare. Că vedeți voi, ne povestea ea În odaia despărțită doar de un perete de postul de miliție din Rătești, În America, n-am pomenit de strîgă nici geană
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]