2,874 matches
-
2016 Toate Articolele Autorului Se-așază o lună pe marginea bărcii, Iar lacul privește la mine cum tac Și plute de iarbă din mine desfac. Când păsări de noapte îmi cântă difuz, Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz, Absorb luciul apei în ochiul deschis - Un ochi care-mi ține un soare închis. Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii Așteaptă, o vreme, luna de seară; Să uite, să plece, să nu mă mai
GENE DE SMOALĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364764_a_366093]
-
În crângul meu aspru de-atâtea sălciiSe-așază o lună pe marginea bărcii, Iar lacul privește la mine cum tacși plute de iarbă din mine desfac. Când păsări de noapte îmi cântă difuz,Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,Absorb luciul apei în ochiul deschis -Un ochi care-mi ține un soare închis.Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbiiAșteaptă, o vreme, luna de seară;Să uite, să plece, să nu mă mai ceară
GENE DE SMOALĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364764_a_366093]
-
sau “Costică!” și să ridici mâna deasupra capului. Din senin, apăreau imediat, lângă barcă, stoluri de pescăruși și albatroși. Într-o zi, când am aruncat volta, s-a întâmplat să cadă deasupra unui pescăruș ce își spăla penele nepăsător, pe luciul apei. Acesta nu s-a ferit și nailonul a căzut peste aripile sale. Speriat s-a zbătut și s-a încurcat și mai tare. L-am tras cu grijă și cu greutate în barcă, deoarece se zbătea și țipa, de
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
În zece minute eram pe malul lacului. Era o zi destul de mohorâtă și umedă, dar pe malul lacului erau mulți pescari. Am avut noroc că nimeni nu se așezase pe locul meu. Pe lac era liniște deplină, nimic nu tulbura luciul apei. Așa cum am mai scris, lacul este amplasat între două maluri înalte de peste douăzeci de metri pe verticală. Pe partea unde m-am așezat eu și majoritatea pescarilor, era mal de carieră de calcar, iar celălalt mal era împădurit cu
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu bobocii care înotau nepăsători, sub supravegherea
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
Gică dădea sfaturi inutile, eu nu știam ce să fac, țineam de lansetă și mulinam continuu, cu forță. Peștele începuse să slăbească din rezistență și se apropia de mal. Ghinionul era că înălțimea malului era de circa doi metri până la luciul de apă. Nu aveam cum să ridic peștele pe mal, deoarece se rupea ori nailonul, ori lanseta. În plus, nu știam ce am prins și nici cât de mare era. L-am rugat pe Gică să coboare la nivelul apei
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
deci nu aveam griji în această privință.. În fine, i-am văzut gura enormă ieșind la suprafață... Nu era somn, cum aveam tendința să cred, după cum se lupta. Era un crap sălbatic, lung de peste șaizeci de centimetri. Bătea cu dorsala luciul apei și se revolta că vreau să-l scot afară. Cum Gică era la vreo trei metri distanță de mine, am plecat spre el, cu peștele târâș, să-l duc la minciog. Acesta se zvârcolea în apă, opunând rezistență și
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > APA MARII Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului APA MĂRII Ochișori din soare curși Clipoceau pe luciul mării, Și-n a lor privire caldă Picura albastrul zării. Jucăuși se hârjoneau Gândilând marea cu pleoapa, Și cu râsul de cristal Lumina-n profunduri apa. Și în dulcea veselie Marea-n vals își purta valul, Cerul oglindit și el
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350459_a_351788]
-
Pe-un strop de vânt... Pe-o pală de cuvânt... Doar degetele-mi să-ți atingă norii Și să-ți răsfire cârlionții din priviri Când mă asculți s-auzi doar sunetul viorii Din asfințitul meu, gemând de amintiri. Ating doar luciul adâncimii tale... Stropesc cu nuferi clipele ascunse. Nu știu cât mă scufund în vise, Sau cât în țelurile tale... John Coltrane & Johnny Hartman - My One and Only Love http://youtu.be/tGNW3Jtkvug Blue Mireille 26.04.2013 Referință Bibliografică: Nuferi / Mirela Stancu
NUFERI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349091_a_350420]
-
copil! Suntem abia la începutul sejurului. Lasă lumina vie să-ți bucure inima. Puțini sunt cei care se pot bucura de o vizită în Templul Marelui Arhitect unde începutul și sfârșitul nu cunosc limite.... (Vittorio ascultă și privește înainte. Pe luciul sidefiu ce înconjoară scena apare o corabie de pirați) VITTORIO: Uite...O Corabie. (Indică cu arătătorul. Se ridică entuziast). Mă întreb dacă ne vor lua și pe noi? (Aleargă balansându-și brațele) ELOHIM Stai... (Băiatul se împiedică. Cade. Alunecă pe
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
ierbii și florilor; ea cântă peisajele argeșene înfrunzite, arămite sau învelite în mantii de hermină, petrecând argeșeanul pe plaiuri, de la intrarea până la ieșirea din fiecare anotimp. Și mai cântă viața sufletească a argeșeanului, aninată între bucurie și supărare, răzbătută de luciul dragostei sau de pâraiele lacrimilor. Reprezintă zona etnofolclorică a broderiilor deluroase, cu brazde de iarbă și șiruri de pomi, ori ape scurse pe sub perdele de ceață în dimineți cu umbre și răcoare, când mierla doinește iar vântul poartă parfumul pământului
ELISABETA TURCU. DĂRUIREA DE SINE ÎNTRU SLUJIREA TOTALĂ A FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349840_a_351169]
-
o flașnetă Că-ntreg orașul pare o șaradă Din care-a dispărut o siluetă Păsările s-au oprit din zbor Încremenind cu aripile-ntinse Și fragede ca după un omor De adevăruri neînvinse Toate ceasurile s-au oprit și nici Luciul străzilor plouat nu s-a mai șters Oamenii-s din ce în ce mai mici Ca văzuți printr-un ochean întors La noi nu s-a-ntâmplat nimic de mult Deși dorim ca totuși să se-ntâmple Pentru lucizi păstrăm același cult Când își
FEREASTRA de ION UNTARU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344487_a_345816]
-
și ne mulțumeam cu ce prindeam. Atmosfera începuse să se încălzească și la propriu și la figurat. Soarele se ridicase deasupra stâncilor de pe malul de vizavi și mângâia cu razele sale pământul. Aburi se ridicau de pe vârfurile stufului și de pe luciul apei, semn că fusese o noapte răcoroasă pe baltă, nu fierbinte, ca la mine în apartament. Transpirați, ne-am aruncat gecile de pe noi. Miruna a împrumutat de la mine o cămașă și un pantalon scurt, care îi veneau atât de bine
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
bambina, aruncam totul pe platou și alergam să înțep peștele. A fost un mic dejun cu întreruperi, dar numai pentru mine, căci amica mea își vedea calmă de masă și privea cu interes la cârdul de lebede ce apăruseră pe luciul apei, după pâlcul de stuf. Masculul-tată mergea țanțoș, însă vigilent în fața cârdului, iar mama-lebădă domina ariergarda. Cei cinci pui, mărișori, însă tot cu penele colorate în maro spre gri, se avântau în urma tatălui pe luciul lacului. Părinții aveau un colorit
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
de lebede ce apăruseră pe luciul apei, după pâlcul de stuf. Masculul-tată mergea țanțoș, însă vigilent în fața cârdului, iar mama-lebădă domina ariergarda. Cei cinci pui, mărișori, însă tot cu penele colorate în maro spre gri, se avântau în urma tatălui pe luciul lacului. Părinții aveau un colorit de un alb imaculat, cu chenare negre la cap și ciocurile viu colorate în roșu. Au parcurs într-o plutire maiestuoasă întreaga întindere de apă din fața noastră și au dispărut, treptat, din unghiul nostru de
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
ne copleșește lent Peștii emigrează în amont Ca un capriciu somnolent Muribunzii stau la colț de stradă Învârtind mecanic o flașnetă Că-ntreg orașul pare o șaradă Din care-a dispărut o siluetă Toate ceasurile s-au oprit și nici Luciul străzilor plouat nu s-a mai șters Oamenii-s din ce în ce mai mici Ca văzuți printr-un ochean întors La noi nu s-a-ntâmplat nimic de mult Deși dorim ca totuși să se-ntâmple Pentru lucizi păstrăm același cult Când își
FEREASTRA de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348067_a_349396]
-
În zece minute eram pe malul lacului. Era o zi destul de mohorâtă și umedă, dar pe malul lacului erau mulți pescari. Am avut noroc că nimeni nu se așezase pe locul meu. Pe lac era liniște deplină, nimic nu tulbura luciul apei. Așa cum am mai scris, lacul este amplasat între două maluri înalte de peste douăzeci de metri pe verticală. Pe partea unde m-am așezat eu și majoritatea pescarilor, era mal de carieră de calcar, iar celălalt mal era împădurit cu
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu bobocii care înotau nepăsători, sub supravegherea
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
NOI TEMELII Autor: Maria Cozma Publicat în: Ediția nr. 527 din 10 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Ți-ai privit vreodată chipul în ape tulburate să vezi pe fundul lor norii cum lunecă spre alt cer? Raza ce se-nturnă din luciu-i nebunatic, te-nalță printre stele propriu-ți mister! Ți-ai privit vreodată gura rotundă, rostind cuvinte nedeterminate după ce ai aruncat o piatră-n lac ? Să simți cum un fel de viscol sau furtună adună unii și aceiași nebuni, ce
NOI TEMELII de MARIA COZMA în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361953_a_363282]
-
o folosesc la pescuit. De teama tatei, care tot îmi repeta de “crucioiul , luna și ceara mamei mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem invitat expres să ies din apă, dădeam din lăbuțe pe luciul apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-a răsturnat și eu: bâldâbâc! în apa lacului, care era mai adâncă decât înălțimea mea. Sigur că am înghițit destulă apă, cât să mă panichez
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
Stihuri > Cugetare > ELISABETA IOSIF IN OGLINDĂ POEM Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 595 din 17 august 2012 Toate Articolele Autorului ÎN OGLINDĂ Femeia privește prin unghi de oglindă Un ochi e mai limpede, altu-i strălucitor Cad pleoape peste luciul din vis Nud încovoiat prin magia ei Atins de revelarea cuvântului iluminat. Când cerc, când ploaie aplecată prin vers În formele multiple ale luminii cu axa iluzorie Invocând-o în cioburi de oglindă curbă. La orizont, femeia. Cer vertical asupra
ELISABETA IOSIF IN OGLINDĂ POEM de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365849_a_367178]
-
poteci, Floarea tot albastră o să fie, Lumea va rămâne tristă-n veci. Peste marginea de veșnicie Nu vei mai putea să te apleci, Zilele vor fi mai mici, mai reci Și-n grădina hărăzită ție, Floarea tot albastră o să fie. LUCIU ( sonet ) de Leonte Petre ,,Și dacă norii deși se duc, De iese-n luciu luna’’ ( Mihai Eminescu ) Norii sunt mai negri zi de zi, mai deși, Întunericul coboară în amurg, Lacrimile ploii se pornesc și curg, Nu mai suntem astăzi
SOLSTITIU DE VARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365891_a_367220]
-
de veșnicie Nu vei mai putea să te apleci, Zilele vor fi mai mici, mai reci Și-n grădina hărăzită ție, Floarea tot albastră o să fie. LUCIU ( sonet ) de Leonte Petre ,,Și dacă norii deși se duc, De iese-n luciu luna’’ ( Mihai Eminescu ) Norii sunt mai negri zi de zi, mai deși, Întunericul coboară în amurg, Lacrimile ploii se pornesc și curg, Nu mai suntem astăzi de iubire-aleși. Tot mai monotone, zilele se scurg, Fără flori pe ramuri, albe, de
SOLSTITIU DE VARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365891_a_367220]
-
se pornesc și curg, Nu mai suntem astăzi de iubire-aleși. Tot mai monotone, zilele se scurg, Fără flori pe ramuri, albe, de cireși. Din melancolie cum să fac să ieși, Că nu mai sunt încă zeu sau demiurg ? Nici măcar în luciu nu e luna azi, Iar tristețea urcă până-n vârf de munți, Pe cărări de piatră, printre stânci și brazi. Și-ai să poți durerea iarăși s-o înfrunți, Să te prinzi de stele, fără să mai cazi, Când ne pune
SOLSTITIU DE VARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365891_a_367220]
-
în cu totul alte extreme. În calitate de insule vulcanice, Canarele punctează cu masa lor terestră brută, lavă încremenită în forme și poziții aparent imposibile, care nu țin seama de legitățile fizicii. Compact plămădite din glie chinuită, zugrăvită în culori puternice, cu luciu periculos, peșterile insulei Lanzarote sunt de fapt tuneluri subterane cu lungimi de mulți kilometri, care traversează insula în lung și-n lat, ca un fel de replică a lumii de la suprafață. Acum câteva sute de ani au servit locuitorilor autohtoni
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]