666 matches
-
coșuri - funerare torții - Se nalță limbi de flăcări infernale. TRAIAN DEMETRESCU Din grupul poeților de mentalitate socialistă era și Traian Demetrescu (1866-1896), autodidact cu lecturi înaintate pentru acea epocă. El e un precursor al simbolismului, în acea formă a sentimentalismului lugubru pe care o va dezvolta cu douăzeci de ani mai târziu Bacovia. Simbolistă e nostalgia de ținuturi misterioase, spleen-ul. Nordicii din ținuturile pluvioase visează țărmurile meridionale: La nord, în țările ploioase, Cu melancolice popoare, Sunt visători ce plâng și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pletele iubitei. O altă femeie brună, în mantie neagră, cântă la clavir, gemând, marșul funebru al lui Chopin, între făclii, într-un salon gol. Apoi apare în salon o blondă goală, care ia o scripcă neagră și-ncepe a cânta lugubrul cântec. A doua poză (în această poezie deloc simplă) este retorica întoarsă, adică sfărâmarea până la anarhie a solemnității, simulîndu-se pierderea șirului ideilor, pretenția de filozofie, declarația absurdă, intervenția prozaică. Această simulație dă naștere unui fel de ermetism care în poeziile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pentru care nu posedă nici o aptitudine și cultivă o "poezie" care apare ieftină, lipsită de propulsiunea tinereții autentice. Încercările de fantastic sunt cele mai aproape, teoretic vorbind, de mijloacele scriitorului. Totuși în Turnul Milenei se face abuz de monstruos și lugubru. Abia Golia cuprinde câteva interesante colori grotești pe tema unui azil de bătrâne, supravegheat de un Quasimodo ghebos, "spîn și palid ca scopiții", cu "mască morbid mongolică, dominată de o frunte țuguiată, creață", cu mâini ca niște "lăbuțe de liliac
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
n-am doar o șirincă, înfrunt strâmbele legi și năpasta și-n răzmerița ce-n mine crește, sudui vârtos, mocănește, și scuip pe toată rânduiala asta!... I. VALERIAN O mică notă personală aduce I. Valerian, poet acustic, cu preferințe pentru lugubru, în Caravanele tăcerii, în măsura în care evoacă pustiurile sahariene: Vin caravanele ce le-am crezut pierdute În zarea țărilor necunoscute Și-aduc poveri de fildeș și de aur... Și cum alunecă alene, Purtând tăcerea păturită pe surile spinări, Par șiruri de corăbii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
anunță la Începutul poemului prin strigătul cobitor al buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții care „vîjÎiește” lugubru (Încă o antiteză la veselia ospățului!): „Orbi, orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul!” Același glas „pierdut În umbră” mai strigă o dată: „Orbi, orbi! moartea v-așteaptă c-un ultim sărutat.” SÎnt și alte presimțiri ale sorții, În stilul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o dezolare generală în momentul în care s-au trezit fără mobile, fără muncă și fără pîine. Au putut fi văzute atunci familii întregi care fuseseră foarte înstărite cerșindu-și pîinea din ușă în ușă. Nu se auzeau decît strigătele lugubre ale bieților copii abandonați de părinții lor, care plîngeau zi și noapte cerînd să li se dea pîine. Nu se vedeau decît chipuri palide și desfigurate. Mulți cădeau din picioare pe străzi sau în piețele publice și unii își dădeau
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la bordul vasului Pequod, cu un negrișor poreclit Pippin sau mai pe scurt Pip. Sărmanul Pip! Ați mai auzit de el și vă amintiți desigur de noaptea aceea dramatică, în care tamburina lui a răsunat cu o veselie atît de lugubră. Prin înfățișarea lor exterioară, Pip și Cocuță alcătuiau un cuplu, ca un mînz negru și unul alb, de dimensiuni egale, dar de culori diferite, înhămați la același atelaj fistichiu. Dar, pe cînd nefericitul Cocuță era greoi la minte și morocănos
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tihnite, astfel încît munca îngrozitoare în care se pomenise angajat oarecum fără să-și dea seama, îi cam întunecase strălucirea deși, precum se va vedea în curînd, partea vremelnic întunecată a firii lui avea să fie pînă la urmă luminată lugubru de focuri stranii; la pălălaia lor, acest fiu al districtului Tolland din Connecticut avea să strălucească de zece ori mai tare decît pe vremea cînd însuflețea, cu tamburina lui, petrecerile cîmpenești sau, cu rîsul lui vesel, orele melodioase ale amurgului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu vedeam în fața mea nici un compas care să mă călăuzească, deși mi se părea că mai adineaori privisem roza lui, la lumina statornică a felinarului din habitaclu. înaintea mea părea să se întindă o beznă adîncă, sfîșiată în răstimpuri de lugubrele flăcări roșiatice. Aveam mai ales impresia că nava pe care stăteam nu luneca spre vreun liman aflat înaintea noastră, ci fugea de toate limanurile lăsate în urmă. Un sentiment înnebunitor și năucitor, ca o presimțire a morții, puse stăpînire pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îi învinuia că conrup naționalitatea romînească: " Criticul ă Petrino î... rumegă - o copie cam infidelă a dlui Maiorescu - ceea ce a zis acesta în Convorbirile literare despre limba română în ziarele din Austria ă...î Eu, din partea mea, sunt mai puțin lugubru decât dl critic, și deși țin la desființarea acelor greșeli, totuși nu văd în existența lor deznaționalizarea noastră și corumperea poporului romîn" ă subliniat de Eminescu î2 . Și cu această ocazie, Eminescu se ridică, în principiu, împotriva atitudinii luate de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lojei, o stradă spălată de ploaie, în care lucește caldarâmul înnegrit... totul ni-l face prezent și parcă viu a doua oară ă...î Ieșim la miezul nopții din teatrul unde el asculta pe Malibran, și intrăm în strada aceea lugubră Moulins, unde, pe un pat cu plată, Rolla al său a venit să doarmă și să moară..." etc. Pentru Thibaudet însă, cum am văzut, Musset este numai un precursor, căci adevăratul poet al Parisului este Baudelaire (despre care Taine n-
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
debuta o boală neoplazică a scăzut considerabil, intervalul de vârstă 45-65 de ani continuă să se plaseze în fruntea ierarhiei. Progresele eclatante ale medicinei alopate pe frontul anticancer și parteneriatul ei tot mai fluid cu terapiile complementare a detonat prognosticul lugubru, atât de răspândit până nu demult, că diagnosticul unei maladii neoplazice semnifică o irevocabilă condamnare la moarte. Vârsta adultă mijlocie este frisonată și de instalarea climacteriului, care se însoțește, pentru ambele sexe (chiar dacă mai pregnant la femeie decât la bărbat
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
debuta o boală neoplazică a scăzut considerabil, intervalul de vârstă 45-65 de ani continuă să se plaseze în fruntea ierarhiei. Progresele eclatante ale medicinei alopate pe frontul anticancer și parteneriatul ei tot mai fluid cu terapiile complementare a detonat prognosticul lugubru, atât de răspândit până nu demult, că diagnosticul unei maladii neoplazice semnifică o irevocabilă condamnare la moarte. Vârsta adultă mijlocie este frisonată și de instalarea climacteriului, care se însoțește, pentru ambele sexe (chiar dacă mai pregnant la femeie decât la bărbat
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
fruntea ierarhiei, dar este binevenită și o asociere a acesteia cu metoda oblică (deoarece oferă o viziune de ansamblu asupra întregului travaliu terapeutic) și cu metoda statistică (întrucât evocarea unor statistici favorabile poate aduce un licăr de speranță în taverna lugubră a vieții bolnavului). Relatarea unor cazuri de „pacienți excepționali”(cum îi denumeșe B. Siegel, 2004), adică a unor persoane care, sfidând toate criteriile și expectanțele sumbre, formulate de medici, reușesc totuși să supraviețuiască, constituie exemple și repere deosebit de tonifiante. Abordând
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
am abătut să văd ce mai este cu legendara casă.. Mi-a trebuit o oră pînă s-o descopăr, pînă să-mi dau seama că cea pe lîngă care tot treceam, nerecunoscînd-o, era chiar casa lui Pallady. Avea un aer lugubru. De sediu de colhoz. Urmașii slujnicei de la masa boierilor spurcaseră totul, modificaseră totul, de la acoperiș la poartă. Cum făcuseră cu țara întreagă. Cineva trebuie s-a ivit momentul să se gîndească acum și la venerabila casă din Bucium. Să-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un Enescu deja bătrîn, e geniul peste care a trecut tăvălugul vremii, e omul nevoit să-și părăsească țara ocupată de bolșevicii ruși și români și condamnat să moară sărac, între străini. Mai întîi, ochii: atinși de un strabism invers, lugubru prin lipsa focalizării și prin exoftalmie, doar unul își îndreaptă sensul spre noi, celălalt caută, rătăcit, în altă parte. Automat, îm vine să împart, cu palma, fața aceasta de Ianus disperat, s-o împart în două. Descopăr întîi o jumătate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Retrospectiva Țuculescu. Dar nu în încăperile fostului Muzeu național (în care, de altfel, s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite în același decembrie telegenic, ci în față, în incintele dinspre Piață. Ale căror ferestre, într-o seară lugubră, îmi amintesc, erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizita nu știu cărui buzat african, congener întru dictatură de-al Ceaușeștilor. Deschid princiara ușă și mă aflu, subit, în lumea "ochioasă" a insolitelor pînze. Trecînd pe lîngă santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Să încerc acum a spune ce simt, la rîndu-mi, în prezența pieselor expuse de însuși efebul forograf? Nu. Tăcerea nu înseamnă, neapărat, lașitate. Poate fi, tot atît de bine, și politețe. În cazul de față, una reciprocă. E fotografia aceea lugubră (prin scenografia ei jovială) cu cei trei cîștigători ai războiului, Roosevelt, Churchill, Stalin, așezați, pozînd radios pentru istorie. Justificat, nici vorbă, după o victorie care, obținută după atîtea jertfe, trebuia să impună o altă ordine mondială. Care ordine? Doar doi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
A trebuit să mă explic și, cu voce subțire, de strigoi, i-am spus: Am vrut să vă sperii. Nu m-ați speriat... a sunat, baritonal, vocea poetei. Acum? Unde-i acea Ileana Mălăncioiu, legendă frumoasă și stenică, în vreme lugubră? Îi citesc rubrica din "România literară", revistă fanion, și de fiecare dată nu-mi pot reprima disconfortul ce mi-l produce înverșunarea ei de ani de zile împotriva președintelui Constantinescu. Chiar și acum, după ce omul acesta, care a modificat esențial
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
devenit republică prin invazia tancurilor.) În mintea proaspătului dezertat de la Editura Științifică (marxistă) pentru a răspunde, vai, chemării destinului în aducerea țării pe noi trepte... de..., tentația nordică era una care dădea bine, elevat, în confuzia generală iscată de păsăsirea lugubrului scaun de către căpcăunul stalinist. Ce avea însă îndepărtata soluție suedeză, asumată organic, pe un neîntrerupt exercițiu democratic de către o civilizație netraumatizată, cu găselnița de țoapă intelectuală ajunsă la putere, am văzut cu toții la dezastruosul interstițiu neocomunist de pînă la 1996
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de emoție, îl îmbrățișează pe eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv cum dracu' trădarea are, și ea nevoie de caracter. O știre BBC, care, dacă n-ar fi, în realitatea ei, lugubră, ar suna mai degrabă absurd-comic. Ferească Dumnezeu de-așa absurd și de-așa comic! Pentru ce credeți că e schingiuită și omorîtă în închisoare o chinezoaică? Pentru practicarea ("subversivă") a "respirației adînci". Punct. Apropo de schingiuiri. Parcurg în "R.l." un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
definitiv chiar dacă verbios abolirea unui sistem hidos, dăinuind de aproape un secol, căruia chiar dacă împotriva convingerilor comuniste soțul său îi semnase decesul. Vede monstruos și rîde enorm. E Magda Ursache, fosta mea colegă de la Cronica. Nu bănuiam, în anii aceia lugubri, cînd antidotul nostru redacțional era hlizeala non-stop, că sub învelișul ternului cronicar literar stătea pitită parșiva prozatoare din cărțile ei de azi, ieșite de sub varii teascuri, una după alta. Vitriolu-i n-ar fi avut, oricum, șanse a fi aruncat atunci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost, în ultimă instanță, groaznic de triste, dacă ochii n-ar fi rămas aceiași din anii flanărilor cu Cioran, pline de sapiențiale farse. Triste, dacă ochii aceștia n-ar fi jubilat, finalmente, în fața statuii lui Stalin, eșuată între bălării. Pandant lugubru la rîsul celui ce cunoscuse cealaltă Românie. Inocenta. Rîsul lui Ceaușescu rînjet circumstanțial. Impus de moment. Necunoscînd în existența lui plebeu încrîncenată rîsul firesc, al celui ce s-ar bucura sincer de existență, și-a confecționat un rictus înghețat. Egalul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
salutînd mulțimea umezită de stimă și recunoștință. Mînă rigidă, inexpresivă, neputînd trece de la anchiloza fostului activist în tunică la nu mai puțin anchiloza conducătorului adulat asiatic. Mînă minimă, traducînd, în înțepenirea ei, minima gîndire a întîrziatului stalinist. Mînă plasîndu-se în lugubra galerie inaugurată de Stalin și Mao. Același gest țeapăn, adus, peste Urali, în plină Europă, bumăcită încă de conflagrație. Nu mai da din mîini! suna, radical, în decembrie '89, apostrofarea mulțimii, în fața părăsitului Comitet Central, adresată celui care avea să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
liber consimțită. Grandiosul ceremonial al diversiunii staniolate a indus "maselor" în ciuda cumplitelor condiții de trai patologia că totul e înfloritor. (Clișeul consumat recent în Irak, cel cu dărîmarea statuii monstrului, traduce din arabă în română/ din română în arabă același lugubru capitol.) Vrînd-nevrînd, scenariul postbelic îl conține și pe mereu actualul Iliescu. Descendent prin multiple date al celor ce l-au precedat, într-o Românie care, oricum, își pierduse identitatea. E parcă în firea (blestemată) a lucrurilor ca această țară, atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]