977 matches
-
spațiu. Adică omul, odată întreru pând ne-viața, neantul, prin naștere, ia în devenire un timp propriu, o durată, viața lui, parte din Viața veșnică. El are a redeveni, a suferi în materie, dar păstrând șansa redevenirii în Spirit, scânteia, luminișul care se mișcă și poartă în sine empatia, memoria chemătoare a luminii, din care însăși soarele omului s-a plăsmuit, în al său timp, și el delimitat. * Spiritul nu are cum muri, el nu are cum rămâne în trup, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se trezise în frig. Se pierduse în Londra, se regăsise la Roma, trecuse prin lume, prin ciur și dârmon. Avea părul negru și ochi migdalați, dinspre materni bunici laponi. Cu patinele pe Mälaren, cu rucsacul în Skansen, pădure de pini, luminiș de mesteceni; sub soare palid și lacrimi reci. Visuri frumoase și întâmplări urâte, trecutul ei de nori și curcubeu. Prea multe adevăruri și prea crude, prea grea povară pentru umerii mei. Mă mai iubești, tu, oare, May? Poate și azi
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
parcă-l soarbe, Doar umbre albe strălucesc departe, Când vor să treacă, vânturile oarbe Se-ntorc în văi cu scuturile sparte; Degeaba-ncerc, cărarea-n sus se pierde, Doar visul își mai pune-n zori cunună, Eu mă întorc în luminișul verde Cu lupii și cu râmele-mpreună; Nici soarele nu poate să mă cheme în empireul fulgerelor sfinte Și-n veci rămân sub veșnice blesteme, în vale, jos, în balta de cuvinte în adevăr Chiar dacă pare gândul de oțel Și
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
romancier (în 2003 primește premiul Filialei Uniunii Scriitorilor din Iași pentru romanul Iubirea pe pământ) îmbracă întreaga expunere în metafore: ,,Decât să mergem la jaf și circ pentru a fura și distra pe toți, mai bine mergem singuri într-un luminiș de pădure să ne închinăm, să medităm sau să iubim trupește întru înălțarea erosului dincolo de ozonul infectat și muribund" Nici relația Om-Planete (Zodiile) nu scapă autorului, care prezintă un model de ,,citire" (Cei care au de două ori lumina aceleași
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
de o determinare imperioasă în șlefuirea discursului muzical. Iar aceasta fie că mă refer la prima Simfonie beethoveniană, la sonoritățile transparente ale celor două Intermezzi - muzica unui climat post-impresionist - de George Enescu, sau la lucrarea de o spectaculoasă vehemență sonoră, "Luminișul urlătorului", datorată lui Dan Dediu; este o pagină concertantă destinată violei, un protagonist puțin obișnuit în asemenea circumstanțe, un pivot în jurul căruia se realizează demersul unei construcții simfonice temerare excelent susținute de violistul Christian Nas, un tânăr muzician originar din
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
milă pentru vietatea necuvântătoare și de responsabilitate pentru viața planetei. Autoarea deapănă firul povestirilor într-un spațiu mioritic, de legendă, răcorit de umbra codrului, el însuși născocitor de fantasme și află cu măiestrie poteca ce va duce în final spre luminișul înțelegerii și satisfacerii nevoii de a ști a copilului. Pe lângă atâtea traduceri din literatura destinată celor mici, mai mult sau mai puțin reușită, Povestirile ... cu tâlc! irump dintr-o realitate autohtonă și aduc o fericită notă personală în dificila abordare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
mascå inexpresivå, la care båncile goale asistå fårå pic de emoție. De ce oare sunt atat de importante culisele în desfåșurarea întregii piese, locul de unde actorii își fac vânt cåtre jocul de-a viața? O datå o stâncå, råsåritå într-un luminiș stråjuit de umbrele înalte ale copacilor, fulgerat de steluțe dånțuitoare, izvorâte din inimă unui foc rebel, altå datå arena uriașå, din piatrå, mișcându-și neclintirea în zbaterea flåcårilor din torțe, ori o salå imenså împånatå de armuri și trofee, sclipind
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
trecut o jumătate de ceas sau poate mai mult de când se lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și întunecos al muntelui, când Bătrânul zări lumină la capătul tunelului. Era ciudat să dai de lumină în măruntaiele pământului. Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era o altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea Pimen sălașul. O bisericuță mică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la osteneală. Această bucată de hârtie devine așadar părtașă la istovirea minții mele încă de școlar. A scrie înseamnă A IUBI! A iubi: o naștere, prima ninsoare, o ploaie după o zi de jar, un cer senin, ieșirea la un luminiș după ore de luptă cu desișurile unei păduri în care verdele plantelor, zumzetul necuvântătoarelor înaripate ce culeg polenul, susurul izvoarelor și azurul ce încununează coroana pomilor sunt totul pentru sufletul meu de copil ce privește mereu spre soare! Edenul e
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
ei bej, de lână, făcute anume de bunica aproape oarbă, dar cu mintea încă întreagă și cu o viață socială cu siguranță mult mai interesantă decât a nepoatei. Dar, spre deosebire de veșnic neîmplinitul ei amorez, barmanul Florin, cu un început de luminiș în creștetul capului și purtător la cingătoare al unui altar pe care sacrifica fără preget seară de seară navete întregi de bere, ceea ce îl dusese de câteva ori în pragul falimentului, Kant, copertat țeapăn și auster în roșu-închis, se dovedea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
religios, le comentăm vestimentația, gesticulația, statutul social, jubila țiile secrete, frustrările, complexele și iluziile compensatorii, nu este egalat decât de mania contemplativă (un colț de stâncă sau un Rembrandt, un corb rotindu-se în tăcerea văzduhului, o cascadă vivaldiană, un luminiș de Bach cu Glen Gould, un detaliu marmorean de Donatello, platanii din Lisboa, melcul de la Antim, trandafirii de la Cozia, străduțele din Siena, „stânca lui Franz Joseph“ de la Stâna Regală, șoimii vânători de la castelul Karlstein ș.a.m.d.) și fervoarea glosatorie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ca motto superbele pagini 68-70 și 78-80 din cartea omo nimă a lui Andrei Pleșu (Humanitas, 2011), urmate de o pledoa rie pentru natura înțeleasă în divina ei esență numai prin cultură. Pe scurt, „cultivarea simțurilor“. Cum poți înțe lege luminișul din centrul pădurii prin Lichtung-ul heideggerian. Cum poți auzi departele prin Eminescu și cum poți ajunge în împărăția olfactivului prin perversiunea Parfumului lui Suskind. Ce frumos era gestul lui Gellu Naum, când îl ducea pe Dan Stanciu să pipăie coaja
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
baza căreia să reziști. Distrugînd valorile, ideologii stîngii nu fac decît să ne livreze manipulării mediatice și instituționale căreia aparent vor să-i pună capăt. Mai mult decît idei noi, avem nevoie de caractere, de oameni capabili să urce, spre luminiș, poteca ideilor vechi pentru că perene. Să vorbim, dacă trebuie, să scriem, dacă trebuie, să tăcem, dacă trebuie. Dar să nu uităm. Studiile și eseurile acestei cărți sînt o invitație la rezistență și luciditate. Uneori mă gîndesc că și eu, și
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
convingi pe tine că ești superior. Thaw se scărpină în cap și zise: — Isteț, dar deloc adevărat. Tu ce citești? Coulter îi arătă o revistă numită Astounding Science Fiction, care avea pe copertă creaturi tentaculare care mînuiau o mașinărie în luminișul unei jungle. Un fulger verde țîșnea din mașinărie spre cer și despica o planetă care părea să fie pămîntul. Thaw își clătină capul și spuse: Nu prea îmi plac SF-urile. Sînt prea pesimiste. Coulter rînji și zise: — Mie tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Da’ o să faci ce vrei. — Așa e, zise Thaw. O să fac ce vreau. Presupun... Se întoarse și arătă cu mîna spre oraș. Sînt, poate, cel mai norocos om care trăiește acolo. Intrară din nou în pădure și ajunseră într-un luminiș cu un scrînciob. Thaw alergă și sări pe banca de lemn, puse mîna zdravăn pe lanțuri și se legănă din ce în ce mai tare, descriind arcuri de cerc tot mai largi. — U... uiu.... iai..iaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! strigă el. O să fac ce vreau, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scăldat în lumina limpede și cenușie a dimineții, care venea dinspre ferestrele din acoperișul sprijinit pe grinzi. Printre șevalete înalte, statui de ghips și paravane contra curentului, cîteva fete se adunaseră la întîmplare într-un spațiu care semăna cu un luminiș din pădure, iar băieții stăteau pe scaune și conversau nonșalant doi cîte doi. Unii fumau, iar Thaw îi invidia, pentru că o țigară i-ar fi ocupat mîinile. Ar fi putut deschide o carte șezînd să citească în spatele vreunui obiect, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se închise o altă ușă, iar el zăcea printre susure asemeni frunzelor care cad și simți cum este dezbrăcat. Cineva murmură: — Uită-te! și el deschise ochii suficient pentru a vedea o gură mică zîmbitoare cu buze subțiri într-un luminiș de păr negru. Blînd și cu tristețe, revizită dealurile și prăpăstiile unui peisaj familiar, iar laturile membrelor lui se frecară de preaplinuri dulci cu vîrfuri surprinzător de tari, iar extremitățile i se afundară în cutele unei răni umede care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-o amintea. Majoritatea celor de-acolo erau întinși pe pernele de la etajul cel mai de jos, iar el se grăbi spre ei, privind în dreapta și stînga. își aminti că întîlnise o gură mică, zîmbitoare, cu buze subțiri, într-un luminiș de păr negru și strigă spre gura care rîdea printre buclele negre: — Tu ești? Am fost împreună? — Cînd? — în dormitor? — O, nu, nu eu! N-a fost Helga? Femeia care dansează acolo sus? El se grăbi să ajungă la ringul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
negre ca smoala, o pată întinsă de picățele negre pe iarba măruntă. O căciulă de zăpadă cu boabe mari de apă mai zăbovise la rădăcina nuielelor și ardea ca diamantul. Cu părul încălzit de zefir, fetele se-ndreptară spre ciudatul luminiș, și încă de departe deslușiră pe blana de iarbă pătată cu negru o mică ființă roză, nemișcată, înconjurată de o slavă de raze ca a sfinților zugrăviți în biserică. Era un prunc gol, grăsuț, adormit și zvâcnind din degețele în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
alta era cam deșelată, dar îmbrăcate atât de feeric, numai scli-piciuri și danteluțe, cu buzele-ngroșate de ruj și genele încărcate de fard, alcătuiau împreună un grup de mici zâne, cum se spunea-n Gruzia că poți vedea noaptea, în vreun luminiș cețos de pădure, după care rămâneai mut sau șchiop sau nătâng toată viața... " Gata, intrați!", le spuse asistentul, pe când de după cortină se auzea muzica veselă din finalul dresurii de cai. Animalele tre-cură-n goană pe lângă ele, sforăind și scuturând panașele din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
populațiile pe care le guvernau și deveniră aliați prețioși ai romanilor, ajungând să joace un rol important în cumplitul război pe care Atila l-a dezlănțuit în 451. întâmplările înfățișate în acest roman încep în primăvara acelui an, într-un luminiș din Munții Pădurea Neagră, nu departe de Rin. Notă asupra numelor Pentru a păstra coerența istorică, în roman apar numele latine ale localităților. în lista de mai jos prezentăm numele moderne ale principalelor orașe. Andematunum Langres Arelate Arles Argentoratum Strasbourg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Poziția lunii pe cerul înstelat i-ar fi arătat când să-l trezească pe Odolgan ca să continue veghea. După ce își prinse bine săculețul la centură, lui Audbert îi veni greu să adoarmă. Urmărind figura impunătoare a lui Khaba la marginea luminișului și pe ceilalți trei, întinși sub mantiile de oaie, aceleași pe care le puneau împachetate sub șei, se întreba ce-i ascundeau. Privirile pe care le schimbaseră în timpul cinei nu-i plăcuseră deloc și râsul lor nu-l liniștea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se rostogoli în iarbă; apoi, însă, se ridică repede în picioare și, mânat de groază, o zbughi către copaci. După câțiva pași pe pământul ușor înclinat, se împiedică și căzu iarăși. Când se ridică și se întoarse să privească spre luminiș, rămase încremenit. Alți doi bagauzi zăceau în iarbă, străpunși de săgețile lui Khaba, iar Odolgan, strigând și râzând, se năpustea cu securea însângerată către un al treilea, deja înmărmurit; iar Kayuk se străduia să țină catârul, ce răgea zvârlind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Khaba, iar Odolgan, strigând și râzând, se năpustea cu securea însângerată către un al treilea, deja înmărmurit; iar Kayuk se străduia să țină catârul, ce răgea zvârlind din copite. Bagauzii care rămăseseră în viață se retrăseseră în grup la marginea luminișului; de acolo, incapabili să mai reacționeze, aruncau priviri îngrozite spre Balamber; acesta, în șaua calului, îl ținea zdravăn pe comandantul lor de păr, obligându-l, din cauza mișcărilor animalului, să execute un soi de dans grotesc îndărăt, din care bagaudul, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
șovăitor, adăugă: — Totuși, nu e nimeni aici. Ești sigur că ăsta e locul de întâlnire cu mijlocitorul tău? Liniștit, hunul răspunse: — O să vină, mâine dimineață. După aceea, își îndemnă calul cu călcâiele și, ținându-l la pas, se intră în luminiș. în spatele lui, Audbert simți cum se naște în el din nou acea neliniște ce îl chinuise încă de la începutul aventurii: după câte înțelesese până atunci, din spusele laconice ale lui Balamber, omul pe care să pregăteau să-l aștepte trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]