1,553 matches
-
să întâlnească un val de aer care, compensând insuficiența motorului, să‑l înalțe cu cei 300 de metri necesari. Va ști să folosească acest șoc pentru a trece. O dată depășit zidul compact, se va strecura printre piscuri și stânci, va luneca din vale în vale, se va juca de‑a v‑ați ascunselea cu muntele și va ajunge la țintă. Și iată‑l patrulând din nou în fața giganticului meterez, pândind mișcările văzduhului. Prima dintre ondulările pe care le‑a simțit sub
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
zare -Metafore rotite-n mistere- ! Este frumos,..privesc printre gene, Acum,.. floarea cireșului cade... Cine, ce.. încearcă să mă cheme? Și-n inimă-mi sărutul tău arde! Un timp nenăscut iar se desface, Desfoaie povești de alinare... Simt!.. același pas lunecă-ncoace, Surâd pe furiș... E sărbătoare! Referință Bibliografică: ORGIA PLOILOR FLORALE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1568, Anul V, 17 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ORGIA PLOILOR FLORALE de LIA RUSE în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372481_a_373810]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ATÂT DE LINIȘTE Autor: Alin Adrian Ciolompea Publicat în: Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului E-atât de liniște în noapte Ș-atât de noapte în cuvânt, C-auzi cum lunecă pe ape, Tăcută, luna de argint. Miroase-a mere în odaie, A lemn de brad și a gutui. Arar, a focului văpaie Sclipește-n fumul albăstrui. Atât de frig e printre îngeri Ș-atât de cald la tine-n gând
ATÂT DE LINIȘTE de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372944_a_374273]
-
În poală, merindea mea săracă Stropită -i cu lacrima cerului . Perdele sunt unse cu lumină Suflare lină, lucie , sfioasă, Coboară pe fruntea dimineții Și leagănă-armonii prin casă. Uimită stau, privesc cu nesaț, O rază jucăușa furată de vânt Ce- mi lunecă domol pe braț, În priviri , în suflet și -n gând. Se desface -n flăcări de petale, Prelung, mângâios și-ncet, Lăsându-și bucatele-n tindă, Cu taraf, mă invita la zaiafet. Băurăm la masă vin d-ăl negru Și ne
SOARELE MEU de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372996_a_374325]
-
jucători la facerea lumii” Regula jocului “ Ci doar descheie-ți geana Și pleoapele, să curg În lava răscolitului tartar. Privirea să-ți cuprind, ca valul, Îmbrățișând adâncul Lunaticului far.” Când tu privești “N-am să uit cum, prin gemene glastre, Lunecau neștiute de noi, Flori de vis. Erau mâinile noastre. Țineam cerul cu umerii goi. Ce bizară poveste Lasă-mă să te-nfășor, Ca-ntr-o mantie, În sufletul meu. Ciută bolnavă de lună, Sub stelele mele rămâi.” De lună “Umbrele
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > AICI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 215 din 03 august 2011 Toate Articolele Autorului aici Aici, unde munții zămislesc povești cu balauri albăstrii lunecând printre cetini, aici, unde liniștea s-a logodit cu șoaptele izvoarelor și cu înaltul, am învățat că, dincolo de noi, îngerii cu ochi de lumină dănțuiesc în cuvinte, iar primăverile se caută-n flori și în coarnele cerbilor. Și tot aici
AICI de LEONID IACOB în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371272_a_372601]
-
de când venise la Viena se simțea rău. Privi prin cameră. Tăcere. Doar luna-și țesea din aceleași raze un petec de argint ce cobora pe covor ca o maramă. Privi pe geam, câteva firișoare de nor albicios, prin întunericul nopții, lunecau pe lângă Fecioară ca niște dulci năluciri către apus. Ce vise stranii, Doamne! Noaptea din vis era slinoasă și urâtă, noaptea de afară era așa de frumoasă... Luă o pastilă să-i potolească bătăile inimii și nu mai adormi până dimineața
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
și mulți călători începuseră să se pregătească strângând bagajele. Răspunsurile la apelurile telefonice deveniseră lapidare, pe culoar începuse să se formeze inevitabila coadă. Prin ferestrele vagonului se profilau pe fugă zidurile înnegrite și coșcovite ale unei foste fabrici. Privirile oamenilor lunecau peste ele la fel ca peste piciorul cerșetorului. “Oare câte, din tot ce a fost, mai funcționează?” - se surprinse Irina întrebându-se. Dar șuieratul locomotivei, care vestea apropierea de stație, îi acoperi cu sonoritatea sa, gândul. Zgomot metalic de roți
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
Acasa > Stihuri > Semne > SĂRUTUL DEPĂRTĂRILOR Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1278 din 01 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Lunecă zilele verii Cu degete calde, Cu suflarea lor de tei înflorit, Răsfoite-n zări limpezi și afunde) Pe valuri de aer plutitor Ca un zbor oprit. Câte-un vis trece de la o zi la alta, Cu pașii nopții prin nostalgia
SĂRUTUL DEPĂRTĂRILOR de LIA RUSE în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347412_a_348741]
-
Articolele Autorului Prea multa fire căzută acolo, în mulțime ... îi văd pe toți ocupați doar să-și caute simțurile lor înșile și unii celorlalți. Probabil chiar din pricina asta, cu-atât de multă grație îți place să te strecori printre ei lunecând și infiorându-le mădularele cu-atingerea de satin a sânilor tăi dezgoliți că un prânz. Ai grijă, în spectrul luminii care strălucește acolo e o culoare lipsa, iubito și sunetele, în glissando, de la re până la și bemol se preling fără să
TAIJITU de RAUL BAZ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347472_a_348801]
-
a dus... Toate aceste jigniri dureros tăinuite îi străbătuseră mintea când își odihnea capul pe umărul Aialei și buzele acesteia fremătau la urechea ei. Sub extazul momentului, sugrumată de plăcerea îmbrățișării, Becky șopti Aialei: tu ai cunoscut dragostea... Degetele Aialei lunecau ușor pe fiecare vertebră, buzele uscate se plimbau peste trupul și sânii fetei. O prinse puternic de brațe, o cercetă cu privirea sălbatecă și gura deschisă, însetată ca după o așteptare amară: „Te caut de mult, de când a încolțit în
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
Toată viața mi-am dorit mângâierile unui bărbat, ca să le găsesc la tine” - Dar ai cunoscut vreodată vreun bărbat? Dezmiardă-mă și iubește-mă pe mine! - Tu ai iubit! repetă Becky cu glasul topit de extaz. În loc de răspuns, buzele Aialei lunecau pe brațele și sânii ei că plută pe o apă curgătoare. Degetele atingeau vertebrele precum clapele unui clarinet ca să lunece amândouă, pe pielea netedă, ca lebedele pe lac : una cu inocență, cealaltă iscoditoare, antrenate amândouă într-un joc subtil. „Tu
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
-mă și iubește-mă pe mine! - Tu ai iubit! repetă Becky cu glasul topit de extaz. În loc de răspuns, buzele Aialei lunecau pe brațele și sânii ei că plută pe o apă curgătoare. Degetele atingeau vertebrele precum clapele unui clarinet ca să lunece amândouă, pe pielea netedă, ca lebedele pe lac : una cu inocență, cealaltă iscoditoare, antrenate amândouă într-un joc subtil. „Tu ai numai viziuni despre bărbați!” îi sunau acum în urechi cuvintele Aialei, „Fată curată, pură, ei ți-au refuzat trupul
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
mi-au înșelat dragostea... Nemernicii, era cuvântul sacadat. Și-apoi mai urmaseră câteva imprecații la adresa bărbaților: „orgolioși, împăunați, mărginiți...” Becky închise ochii să audă mai bine ceea ce memoria păstrase. Și-o aminti pe Aiala sculată în capul oaselor.O mână luneca cu gingășie pe coapsa ei. Cu cealaltă își masă pielea capului. O auzise vorbindu-i: ”după ce vizităm ce ne-a mai rămas”, - vorbise fără să-și întoarcă privirea și fără s-o lipsească de desfătarea mângâierilor ei - „vreau să te
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
o îndrepte pe ici-pe colo? Își aminti riposta tatălui: - Lumea nu o putem schimba, eu sunt dator să te schimb pe tine, să-ți deschid ochii. Despre Becky ți-am spus doar că greșește. La ce-i ajută inteligența dacă lunecă pe asemenea drumuri ? Viața fiecăruia e o permanentă luptă... ea are destule calități ca să iasă la liman. Recunosc, nici eu nu m-ași fi uitat la o asemenea fată. E colosal de înaltă. Vreau să sper că va întâlni un
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
materiei într-alta, de la o stare sufletească, spre alta. Privindu-i peisajele nu poți să nu rămâi surprins de modalitatea în care artista a reușit să facă aproape vizibil pentru privitor și ceea ce la prima vedere nu este vizibil. Privirea lunecă peste frumusețea aproape ireală în perfecțiunea sa a peisajului și revine căutând ceva cu insistență, intrigată de senzația de așteptare aproape dureroasă pe care o respiră întregul tablou. Pare că pașii cuiva invizibil, tocmai s-au stins și te aștepți
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
silința. Fă-ne pe toți din pomul tău ramură, Iartă-i pe vii și pe morți, Nu trage nici linii, nu fă nici socoti, Îmbracă-ne-n sfântă ta aură. Fă-ne să fim de ceru-Ți doriți De-om luneca de pe calea cea dreapta, Părintește ne ceartă, ne-ndreaptă, Învață-ne, doamne, să fim fericiți. Referință Bibliografica: Ruga tatălui ceresc / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 306, Anul I, 02 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
RUGĂ TATĂLUI CERESC de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348960_a_350289]
-
Dar întorcând capul, Paula observă prin fereastra salonului, că afară se luminase deja și putea să vadă că începuse ninsoarea. Albă, lină, cu fulgi uriași ca în poveștile cu Ajunul Crăciunului. Un timp urmări fără să clipească liniștea în care luneca tumultul acela alb, ca și cum ar fi privit un film mut. Atâta alb... Dar mai adâncă decât linștea de dincolo de geam îi părea tăcerea din ea. Tăcerea unei pietre oprite în întunericul unui hău, în care nicio ninsoare nu mai putea
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
Creatie > LOVEȘTE-MI, DOAMNE, TIMPUL, CU FUNIILE NEUITĂRII Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului apoi, așează-mă gând ne-ntrupat la răspântia dintre două clepsidre. un braț îmi va fi nisipul lunecând încet spre nimic. celălalt braț va fi zvâcnetul gurilor foc ale vieții, când infinitului i se aduc jertfele secundelor fără aripi. într-o piatră de lună ascunde-mă, Doamne, să-i simt iubirea nervură, în arterele blocate ale ființei de
LOVEŞTE-MI, DOAMNE, TIMPUL, CU FUNIILE NEUITĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346798_a_348127]
-
Lacrima fănușiană Am chemat o lacrimă fănușiană, Tăcut, să mă ascundă prin pântecul ei, Când a dat colțul ierbii în primăvară Și-a lunecat pe ape lotca dragostei. Când și-a dezvelit Bărăganul obrazul, De sub zăpada iernii ce l-a colindat, Am chemat iar o lacrimă în pervazul Ochilor și din cristalul ei am luat. Din nopți fănușiene învelite-n șoapte, Am mai chemat
LACRIMA FĂNUŞIANĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346809_a_348138]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1239 din 23 mai 2014 Toate Articolele Autorului imagine: Vechea biserica de lemn de la Putna privesc însetată stânca încercărilor. câte o piatră poposește pe banca de la poalele muntelui de întrebări. răspunsurile le văd lunecând prin cer. basmele ochilor mei îi transformă în zmei balauri., meduzele pui ai Meduzei apoi, îngeri fecioare și flăcăi din aurul razelor solare... o nebunie întreagă se construiește dezbracă învelește în fața gândului meu, ca într-un film uneori alb negru
PRIVIRE ÎNSETATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346917_a_348246]
-
mea, neprihănită floare Te vor târî prin arșiță, prin soare Te vor lovi cu pumnii spumegând Și lanțuri îți vor pune la picioare. De astăzi nu vei mai zâmbi în poartă Și nici pe frunte mâna n-ai să-mi luneci Și-i visul nostru o statuie moartă Ne prind fiori în liniștea deșartă, Și-n umbra lor, tu umbra mea întuneci... În pieptul lui, furtunile abjură Iar tânăra își aplecă privirea; El face-un semn - cătușele căzură Pristavii sar... dar
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
se-avântă primejdii prevestind, De groaza lor pământul se răsuci în gol Și marea-nfricoșată restituiră morții În urma lor cadavre se-nșiră tăinuind Omenitatea sumbră îngenunchiată sorții. O dâră de mizerii în urma lor purtând, Mai negri ca disprețul pe săbii lunecând. VI Încet își încordase penultimul străjer Trompeta cea de groază împrăștiind sentința, Sub dealurile-n zbucium, dorm spaima și fiorul Cu moartea-n fruntea oștii cerșindu-și biruința; Eu mă-nfior privindu-i, tresar la orice semn Ce liber i-ar
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
vocală răsucită spre limba de cremene scânteia zace la capăt de drum când focul de tabără oarba nu-l mai vede și totuși undeva pe o pajiște ascunsă el arde neîncetat pe treptele pe care soarele răzbate la răsărit rostirea lunecă odată spre rădăcinile cuvintelor rostogolește spre cer vocalele târăște consoanele în lesa scânteii apoi tăcerea împrăștie deasupra hărții lor tămâia fumul ei parfumat vindecător acoperiș de fum lăsat să zburde ca un hotar al versurilor negândite simplu așternute prin mâna
RĂZBATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347028_a_348357]
-
dantelărie plină de vii sclipiri într-o feerică lumină. Îmi plac dantelele clădirii ce-n evul mediu a fost clădită, dar și arabescul oriental, mai ales dacă e desenat de picioarele gingașe și greu de stăpânit ale unei balerine ce lunecă precum un fulg în lungul scenei... Nu pot uita cum timpul zboară când uit privirea să-mi întorc din largul mării înspumate! Privesc pierdut ca-ntr-o visare și văd dantelele dansând pe vârf de valuri adunate, ca într-un
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]