1,582 matches
-
de fapt, un om blând, generos și chiar ușor sentimental. Asta am înțeles-o mai bine când am avut inspecție... Venise îmbrăcat în cel mai bun costum pe care-l avea; paloarea feței i se accentuase și privirile-i albastre lunecau undeva, peste capetele noastre... Drept material didactic pentru lecția nouă își pregătise, probabil la un meșter tâmplar, niște corpuri geometrice care se descompuneau în figuri regulare din geometria plană pentru a le calcula mai ușor ariile și a găsi formulele
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1849]
-
celei) care urcă Golgota. Ca și cum, la o pomană, prea puțin creștinească, cineva i-ar fi azvârlit, în derâdere, în loc de o bucată de pâine - o piatră. Străină, zgribulită și-n neștire, Privea la chipu-i nalt și depărtat, Iar luna plină, lunecând subțire, După colini a dispărut treptat. Și cum atunci când cineva-n ogradă Drept pâine-i zvârle-o piatră dinadins, Ca stele mari de aur în zăpadă, Cățeaua ochii triști și i-a prelins. Lesnea Și-n înălțimea albastră ea privea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de puțin autorul galant din Ars amatoria. Schimbare Poate că moartea nici măcar nu există... Aia zice că e vorba doar de o schimbare de lăcaș, sau de o stare nouă a făpturii. Încă de pe acum, îmi simt trupul spiritual cum lunecă într-o altă ființă. Am conștiința împăcată, de parcă astfel am viețuit dintotdeauna; acum cred cu-adevărat că fluxul meu vital nu va putea fi întrerupt. Limită Aș dori să scriu o ultimă carte, în care să-mi imaginez clipa precisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Argonauților. În vis mă găseam exact în locurile acelea și luam parte concret la faptele pe care le povestisem. Am avut o senzație anume, de parcă tocmai mă dedublasem, mă transformasem în două ființe autonome ce se desprindeau din același corp, lunecând încet una pe lângă cealaltă. M-am deșteptat de spaimă, fără să mai reușesc să adorm. În zorii zilei următoare, am primit vizita unui pretorian care m-a invitat să-l urmez. Deci trebuia să mă confrunt cu Augustus exact cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
la mine și mă iubește, așa lamentabil cum sunt. M-a strâns în brațe. A știut să mă mângâie; mi-a șters lacrimile cu atâta blândețe, așa cum numai o mamă poate să o facă. Masacru În asfințit, soarele se destramă lunecând într-o baie de sânge. Stau întins pe plajă ca un infirm și primesc în corp căldura agonică a astrului muribund. Reînnoirea acestui eveniment produce în mine întotdeauna același efect; lumina crepusculară îmi străpunge dureros ochii și tâmplele. E ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
e și cazul meu; se neliniștește și mă avertizează să nu mai adorm pe plajă, în timpul amurgului. În momentele acelea, nu pot să-i refuz promisiunea. Promisiune zadarnică și neputincioasă față de lenea letală care mă face, de fiecare dată, să lunec într-un somn agonic. Bătrânețe Câteodată, noaptea, nu reușesc să adorm deloc. Se-ntâmplă să rămân treaz din cauza unor junghiuri năprasnice care mi se strecoară în oase. Umblu turbat prin grădină fiindcă numai mișcarea continuă îmi ușurează starea aceasta. Aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că intru în eul Medeei. Toate astea izbuteau să-mi inoculeze în vine o vigoare neașteptată prin torpoarea suavă ce pusese stăpânire pe sângele meu. Frig Nu este iarnă încă, dar frigul a pus stăpânire pe picioarele mele și acum lunecă încet de-a lungul trupului meu întreg, făcându-l al său. Nu mai pot să mă încălzesc în nici un fel. Întâlnire Aia mă aștepta de parcă ne-am fi dat întâlnire. Mătușa aceea, preoteasă în templul Venerei din Eryx, îi prevestise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai simțeam în stare să lucrez, m-am depărtat, frânt, lungindu-mă la umbra unui stejar crescut în mijlocul câmpului. Pe când mă fura somnul, am avut o viziune înspăimântătoare: un hău imens se deschidea la picioarele mele și eu vedeam cum lunec încet înăuntru, fără nici o posibilitate de-a mă opri. Pe măsură ce eram înghițit, simțeam cum ceva umed și răcoros îmi acoperă picioarele și tot trupul. Aveam impresia că materia trupului meu se transformă treptat într-un nămol rece care se mișca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
perfecțiune a eului meu individual. Reîncarnare „Morții sunt cu toții egali și vin aici ca să se cunoască mai bine. Se reîncarnează doar cei care vor să-și continue experiența cunoașterii.” Convalescență Trăiesc într-o convalescență calmă; îmi simt trupul și mintea lunecând încet către pacea lăuntrică. Parcă duc, înscrisă pe piept, o efigie a mea pe care eu nu o cunosc. Nu mi se permite s-o cunosc. Ea mi se imprimă în carne și dincolo de carne și parcă mă umple de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cristaliza un altul mai tare și mai solid. Părea că materia pietroasă se forma sub ochii mei, traversând niște clivaje precise, programate de cineva în mod calculat, în concordanță cu ideea de rezistență la orice perforare. Am văzut platouri întregi lunecând ca niște lespezi uriașe, grăbindu-se să ia locul altora instantaneu și încastrându-se geometric în spațiile trasate de mâna unui arhitect invizibil. Tocmai modul lor riguros de a se structura m-a frapat și, în vis, am avut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
roze, nefă cute; cu trupul zvelt, purtat pe picioarele subțirele de adoles centă, În pantofii ei de lac cu tocul jos și prea nimeriți mersului ei din cale-afară de juvenil. Dar, pe lângă asta, serafică la ocazii, lăsând adică să-i lunece din ochii ei verzi boabe diamantine de lacrimi pure, izvorâte fie și la o cârciumă, sub focul mărturisi rilor mele neinspirate; sau surâzând și râzând cu dințișorii ei perlați printre care am dibăcit, de m-am cutremurat, cei doi canini
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe pământul de ape sticlind/ Aud cum cresc lichenii/ în ochiul oglinzilor negre/ și-n încăperea strâmtă unde m-am întors/ văd cum se prelinge pe ziduri/ vorbire străveche,/ nevindecatele răni/ de pe trupul leprosului// Cu fața spre asfințit/ în singurătate/ lunec/ cu treptele casei/ în mlaștinile zămislitoare/ de putredă frăgezime” (Al patrulea amurg). În următoarele cărți se reiau aceleași teme și motive, cu variații de ton. Universul din Multcălătoare / Preatrecătoare (1981), din nou întunecat, e înghețat, împietrit, veșted („regatul de iască
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
grabă. Urcă. Voi fi și eu lângă tine. Am luat pieptiș cele 120 de trepte ale turnului. Iată-mă-s sus. În timp ce îmi trag sufletul, îmi rotesc privirea peste culmile Repedii, ale Cetățuii, Galatei, Copoului, Aroneanului și o las să lunece în voie pe valea Holbocii...Ce feerie! - Cum ți se înfățișează lucrurile văzute de aici, dragule? - Trebuie să-ți mărturisesc cu mâna pe inimă că cele văzute de aici nu pot fi egalate de alte priveliști, oriunde s-ar afla
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să străbată ultima bucată de drum, cu gropi pline cu apă, dar mai rare și mai puțin înfricoșătoare decât acelea peste care trecuseră. Dădu drumul la căpăstrul calului din stânga și se întoarse să urce în căruță când, deodată piciorul îi lunecă și se prăvăli într-o groapă mai adâncă, apa rece îi trecu peste cap, maimai să se înece. Maria sări din căruță, îi dădu mâna să iasă din groapă. Curgea apa murdară de pe el ca de pe snopul de cânepă când
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
oarecare maleabilitate, un tact al tranzacțiilor abile. Intransigența nu trebuie să fie căpoasă, îndărătnică, ci lucidă, degajată, curajoasă și demnă. Maleabilitatea să nu fie lașă, complezentă, defetistă. Trebuie să rămâi arbitrul compromisurilor tale, simțul oportunității să nu te facă să luneci pe panta oportunismului rentabil, conjunctural. Poți concede, dar nu trebuie să cedezi. Când ți se pune problema compromisului, ți se pune și cea a distingerii esențialului de inesențial. Trebuie să știi să alegi și să decizi ce e esențial, și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
când, în Parlamentul Rusiei, încolțit de Elțîn să citească numele celor numiți de el în ultima vreme în posturi de răspundere și care s-au dovedit a face parte din tagma puciștilor și partizanilor lor, Gorbaciov a exclamat : „să nu lunecăm pe panta isteriei anti-comuniste !” și când a mai declarat și că el nu e o giruetă și nu-și reneagă convingerile socialiste. Ca și cum a voi, după trei sferturi de secol de teroare comunistă, să repudiezi orice urmă de socialism ar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dregători mari în împărăție, unii generali, alții senatori. A intrat la Odesa în palatul generalului, cu mânile lui butucănoase, cu cismele unse cu dohot, și nu mai știa să vorbească îngrijit, nu mai știa să umble pe parchet luciu a lunecat și a căzut. La masă nu mai știa să se slujească de furculiță și cuțit. Nu mai trăia apoi nimeni dintre ai lui. S-a plictisit, despărțit cu totul moralicește de copiii lui. Și ei au fost bucuroși și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fără măsură. Salut, Caucaz cu fruntea albă, Slobod pământ al munților Mi-apari sălbatic însă mândru. Prăpăstiile îți sunt altare, Și ceața serii stă pe culmi Cu-aripi ce fâlfâie-n înalt Născând fantome ca-ntr-un vis Când luna lunecă pe cer În spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rolul major și dominant nu numai În „educarea și iluminarea poporului”, dar și În unificarea forțelor creatoare, de apropiere și de „imitare” a orgoliosului Apus cultural, modelul și farul nostru În ultimele secole. Din filosof, spre regretul meu, Liiceanu a lunecat tot mai mult În rolul unui fel de „popă laic”, al unui ins Îmbibat de etică, de sfaturi „Înțelepte” În tot felul de probleme În care, În fapt, nici nu era nevoie de luminile sale sau de pregătirea sa excelentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
simțurile și perspicacitatea să luăm, În sfârșit, act de realitatea În care am fost aruncați și, mai ales, să devenim conștienți și cu adevărat emoționați de faldurile, relieful și „promisiunile” de existență care sunt ascunse În această realitate peste care lunecăm cel mai adesea Îmbibați de un fel de torpoare sau semi-conștiență, tocind-o! Și, Într-adevăr ca pe niște copii, ea trebuie să ne „amenințe” cu sfârșitul, cu extincția implacabilă, cu Neantul, pentru a crea În noi acele felurite reacții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a schizoidiei și schizofreniei, iar la „dreapta”, la extrema dreaptă a celor patru pulsiuni esențiale - melancolic, flegmatic, sangvin și coleric -, percep pulsiunea și boala paranoidiei și a paranoicului. Deci, Îmi spuneam În nesfârșite ceasuri de auto-observare și teamă, dacă voi „luneca”, În accesele mele de furie sau ațâțare, chiar și de entuziasm neînfrânat, nu voi putea „luneca decât” spre „dreapta”: din sangvinitate, trecând iute prin coleră, ca să „poposesc” În paranoidie! Iar, În nu puține stări de veghe, ce țin de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
flegmatic, sangvin și coleric -, percep pulsiunea și boala paranoidiei și a paranoicului. Deci, Îmi spuneam În nesfârșite ceasuri de auto-observare și teamă, dacă voi „luneca”, În accesele mele de furie sau ațâțare, chiar și de entuziasm neînfrânat, nu voi putea „luneca decât” spre „dreapta”: din sangvinitate, trecând iute prin coleră, ca să „poposesc” În paranoidie! Iar, În nu puține stări de veghe, ce țin de un fel coșmar al conștientului și al vizibilului, am avut realmente stări și viziuni paranoice: ba am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
puternică” a psihicului care, ca un sandou elastic, ne aduce Înapoi, În lumea proporțiilor echilibrate și „calme”, normale, În lumea „cunoscută”, unde putem schimba „semnale” cu alții, aflați și ei la „mijlocul diagramei”, și nu dincolo de „marginile” ei. Și, pentru că „lunecasem” nu o dată În stări zise psihotice - deși, e adevărat, minute doar și de o manieră destul de superficială, În fapt având Încă controlul stării mele de spirit, trăind o stare abnormală, dar În același timp bănuind că ea poate fi falsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
toate părțile, ne mai săturându-și ochiul Său Sfânt de toate cele frumuseți ale locului, Înaltpreamăritul ajunse în dreptul unei săritori la care se vede că nu luă băgă sama și făcu un pas mai puțin prevăzător, că deodată simți că lunecă, iar în încercarea Sa de a-Și recăpăta echilibrul, scăpă sacul din spate, care se dădu de-a rostogolul, se desfăcu la gură, pentru că în graba plecării la drum, Domnul cel Mare nu-l legase tocmai cum trebuie, și-l
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
începe (sfârșește) cuvântul?, Găsește repede și bine! (cuvinte care conțin un sunet dat), Sforăie calul, Bate gongul, Fă/spune ca mine? (vezi și posibilitatea exersării pronunțării unui sunet în structuri repetitive de tipul ,,Luna lacul luminează,/lebăda pe el plutește,/ Lunecând pe luciul apei,/Capu-n pene-și odihnește.296), Focul și vântul, Cocoșul și gâsca, Șarpele și albinuța, Trenul și vântul (exersarea pronunțării corecte a unor sunete)297 etc.; corespondența sunet literă: recunoașterea raportului, familiarizarea cu acesta, recunoașterea literei și
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]