75,079 matches
-
fu, distribuite la nivel internațional încă din 1980. La început, Hollywoodul s-a mulțumit să împrumute: regizori (John Woo, Misiune imposibilă), actori (Jackie Chan) și... instructori de arte marțiale deveniți apoi regizori (ca Sammo Hung sau Yuen Woo-ping, responsabil pentru luptele din Matrix). Apoi a venit timpul coproducțiilor, care au amplificat prestigiul și profitul cinematografiei hongkongheze; nu doar cu Statele Unite, ci și cu China, căci astfel se câștiga accesul direct la o enormă "piață de desfacere", iar bugetul filmelor putea crește
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
Oscarul, iar Eroul a fost doar nominalizat, ultimul mi se pare net superior ca scenariu și ca relatare formală a poveștii... Două sunt inovațiile narative din Tigru și dragon: prima - dacă e să-l credem pe regizor - constă în plasarea luptelor într-un context dramatic, fapt neobișnuit pentru filmografia chineză de gen (da, și acest film ține tot de wu xia). Iar contextul amintește de vechea schemă a tragediei - două forțe, ambele legitime în existența lor, se înfruntă. A doua inovație
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
trei surse diferite. Scenariul, de un umor sec, redundant în inepția sa voluntară, e contraponderea banalităților vândute îndeobște ca "filozofie chineză" de către lung metrajele cu arte marțiale. Filmul își bate joc de genul kung fu inventând nume de tehnici de luptă aberante (tehnica "Ochilor luptători": "te uiți la adversar până se înmoaie și lasă garda jos"), de Tigru și dragon (lupta prin copaci e compensată prin tehnica "săritului pe iarbă" înaltă de 2 metri) și chiar de cele ale lui Wong
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
chineză" de către lung metrajele cu arte marțiale. Filmul își bate joc de genul kung fu inventând nume de tehnici de luptă aberante (tehnica "Ochilor luptători": "te uiți la adversar până se înmoaie și lasă garda jos"), de Tigru și dragon (lupta prin copaci e compensată prin tehnica "săritului pe iarbă" înaltă de 2 metri) și chiar de cele ale lui Wong Kar-Wai (producătorul acestui film și regizorul lungmetrajului O iubire imposibilă). Deși reușit, filmul lui Jeff Lau e foarte eterogen, scenariul
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
anume formă muzeificată, Brâncuși sugerează, într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul reprezentării cît și de bovarismul construcției imaginare, posibilitatea unei alte lecturi a sculpturii, mult mai apropiată de un anumit spațiu al inocenței. Cel de-al doilea front de luptă deschis împotriva sculpturii tradiționale, cel care ar corespunde aspirației postbizantine din opera lui Paciurea, este, și în concepția lui Brâncuși, tot unul cu sursă bizantină, și anume Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
Focă, de }estoasă, de Cocoș sau de oricare alta din aceeași categorie, aceste lucrări pot fi percepute ca o acțiune simetrică, abreviată pînă în vecinătatea interjecției, la Himerele lui Paciurea. Însă momentul care închide cea mai amplă și mai profundă luptă a sculpturii împotriva ei înseși, este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i figurativ și terminînd cu Pasărea în văzduh, cu acea flamă care despică spațiul prin propriile-i energii luminoase și calorice. Ceea ce Brâncuși începuse prin
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
ale sărmanei noastre voințe. Nu sîntem stăpînii evenimentelor ce se întorc împotriva noastră." Poartă iraționalitatea un nume? Un Dumnezeu scenograf, inexistent și totuși cel mai adesea de la sine presupus în spatele decorului, al construcției de idei și fapte, acesta e personajul luptei lui Ionescu cu timpul, cu sine, cu totul. Un Dumnezeu care trăiește echivoc în propria-i interioritate. Scrisul are, în mod declarat și programatic, valoare terapeutică. E psihanaliză, e - mai mult - căutare, în înțelesul plin al cuvîntului. Cititorul va descoperi
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
Îți spun: premiul Academiei mă așteaptă... Acest ins mă plictisește tocmai când, la televiziuni, rând pe rând, se anunță împerecheri oarecum bizare pentru nespecialiști, dar absolut necesare pentru ca o specie sau alta să poată supraviețui într-un habitat geografic unde lupta pentru existență și supremație ia forme din ce în ce mai evoluate și mai sofisticate. Înțeleg din reportaje că nu trebuie să mai mire pe nimeni că o viperă se îndrăgostește de-un șobolan și se dedau la un concubinaj compromițător pentru ambele specii
Bocncănitul de toamnă - enigmistică electorală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12503_a_13828]
-
acum sigură. S-a obținut/ o victorie cel puțin/ contra limbajului figurat,/ a alunecărilor/ de teren și de sens. Eternitatea/ autentică - se dovedește/ în ciuda tuturor aparențelor -/ nu suportă polisemia./ Metaforele, ca și viermii,/ sînt la fel de periculoase" (Profesorul îmi mai spune). Lupta bardului cu convențiile, precum cea a lui Iacov cu îngerul, nu poate eluda structura ideatică și morală ce se află nu o dată în spatele acestora, e însoțită, prin urmare, de un respect subiacent al lor. Miza rămîne, firește, indecisă. Necumințenia adoptă
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
de ,cultură", îmi zic, ci și de un anumit stil de a te împotrivi lor. Am ales între bibliografie și pustiu, mai ales că bibliografia era deja convertită în creații de cei mari, deci salvată" (pag. 83). Alesese ,pustiul": adică lupta și sacrificiul (ghilimelele nu trebuie să ne înșele: evitau grandilocvența) pentru libertate. * Avea 42 de ani - de 12 ani în exil - pe cînd scria aceste rînduri. Avusese timpul necesar de a-și defini destinul. Scrisoarea se încheie cu cuvintele eu
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
eu îmi apăr pustiul (chiar și neamul). Pentru că, atunci cînd, acceptînd o bursă de studii, a plecat din România, nu-și dorise a intra într-un profesionalism limitat sever, aducător de promovări științifice occidentale, ci pentru a se integra în lupta cea mare și largă, pluridimensională, împotriva ,mocirlei și confuziei de valori din țară". Virgil Ierunca a crezut în lupta de exil: ,României, exilul i-a dat șansa prezenței neîntrerupte într-o realitate vie" - (scrie în aceeași misivă). Exilul - ,acest spațiu
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
nu-și dorise a intra într-un profesionalism limitat sever, aducător de promovări științifice occidentale, ci pentru a se integra în lupta cea mare și largă, pluridimensională, împotriva ,mocirlei și confuziei de valori din țară". Virgil Ierunca a crezut în lupta de exil: ,României, exilul i-a dat șansa prezenței neîntrerupte într-o realitate vie" - (scrie în aceeași misivă). Exilul - ,acest spațiu blestemat de istorie în care fiecare încearcă să salveze identitatea spirituală a unei Românii reale". Virgil Ierunca s-a
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
se întrevede posibilitatea înșfăcării unui ciolan (la orgoliul domniei sale, a rămâne un simplu membru de partid - așa ni-l înfățișează CV-ul publicat pe Internet - e, probabil, ceva de rușine). Lucru foarte posibil, având în vedere nebunia din interiorul partidului, luptele între fracțiuni și reapariția alături de Iliescu a inamicului politic numărul unu al lui Severin, Petre Roman. Dl Severin și-o fi spus că acesta e momentul să încerce să redevină, ŕ la Petru Rareș, ceea ce-a fost - ba chiar
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
instalează dependența, orice alte preocupări își pierd importanța pentru consumator" devine, astfel, o frază cu dublu sens. Încercați însă Prînzul dezgolit. Cînd Houellebecq a publicat acest prim roman în 1994 era cunoscut ca poet. S-a spus despre Extinderea domeniului luptei că ar fi varianta generației info a Străinului, în realitate, personajul este doar un tipar: funcționarul (în acest caz, informatician) de treizeci de ani care muncește mecanic, integrîndu-se forțat colectivului, respectînd blazat regulile, burlac, hîrșîit în dragoste, cu o viață
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
Nu ai înnebunit... Timpul, care veghează totul, a oferit soluția împotriva vrerii. Timpul, care cunoaște răspunsul, a continuat să curgă." William S. Burroughs, Junky, traducere și note de Sorin Gherguț, Editura Polirom, Iași, 2005, 230 p. Michel Houellebecq, Extinderea domeniului luptei, traducere de Emanoil Marcu, Editura Polirom, Iași, 2005, 210 p. Frédéric Beigbeder, Memoriile unui tînăr țicnit, traducere de Marie-Jeanne Vasiloiu, Editura Pandora-M, Tîrgoviște, 2004, 152 p. Georges Perec, Un om care doarme, traducere, prefață și note de Nicolae Baltă
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
Publicul e în continuare atras mult mai mult de roman, criticii caută tot în roman măsura talentului unui scriitor, iar autorii de proză scurtă și buni, și constanți sînt foarte puțini. Din cei optsprezece scriitori care s-au aruncat în luptă pe terenul (minat?) al prozei scurte o dată cu Desant '83, exceptîndu-l pe Mircea Nedelciu care nu mai e, doar Ioan Lăcustă, Cristian Teodorescu și Mircea Cărtărescu au supraviețuit ca povestitori. Ioan Groșan și-a reeditat de curînd Caravana cinematografică și pare
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
de carne friptă/ Copleșea lumea:/ Ca boii, ca păsările îngrămădiți/ Și fără apărare.// Răspândiți apoi în pivnițele babilonului/ Deprindeau un cântec/ Al robilor uniți: cântau muncitorii,/ Cântau și cei munciți; și cei cu pământ/ Și cei săraci - lipiți: Hai la lupta/ Cea mare..." (Înfierarea); , Prin curte, unul câte unul,/ Din boxele de porci sunt scoși țăranii -/ Cei ce-au dormit către vânt,/ Vești stranii cunoscând și zvonuri/ Adeverite mai târziu: pe-un pat de lemn/ Sunt împilați; călăii îi încalecă,/ Cu
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
Costa-Gavras adaptează piesa Der Stellvertreter de Rolf Hochhuth, al cărui gust pentru subversivitate politică regizorul îl împărtășește. Scopul său e dus la capăt cu ajutorul unui tandem de personaje: Kurt Gerstein, ofițer SS-Waffen și un preot iezuit, Riccardo Fontana. Cei doi luptă pe fronturi diferite, dar complementare: primul încearcă să aducă vestea genocidului la urechile Vaticanului (fapt declarat de personajul istoric la procesul de la Nürenberg), altul încearcă să îl determine să acționeze în baza acestor cunoștințe. Fontana, jucat de Mathieu Kassovitz, debordează
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
chiar efecte salutare pentru patrie! Cum asta? Se știe că pesediștii, or fi având ei multe defecte, dar sunt turbați după cultură. Când dau de cultură, nici nu mai gândesc și trec direct la muncă (de aici mobilizatorul strigăt de luptă pentru integrarea europeană , Noi muncim, nu gândim"!). Sunt în stare să facă totul pentru cultură, ca-n vremea epocii de aur. Ziariștii care taxează drept chiuluri absențele parlamentarilor pesediști de la ședințe sunt de rea credință, căci se știe bine că
Metrul cub de cultură by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11471_a_12796]
-
în sensul dorit de Malraux sau Gide, e o corvoadă, o pacoste, o sarcină nefastă. Din orice revoluție (burgheză, proletară sau culturală), artistului îi priește revoluția în sine și nu sensul ei politic: Ceea ce mă interesează este să existe o luptă; să existe un act de libertate" (p. 86). Starea anarhică, predispoziția revoluționară la schimbare sunt prielnice artei ca stimulente ale efervescenței creatoare, însă angajarea într-o direcție socială sau politică îl costă pe scriitor chiar independențromaniaa sa. Un sens de
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
anume formă muzeificată, Brâncuși sugerează, într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul reprezentării cît și de bovarismul construcției imaginare, posibilitatea unei alte lecturi a sculpturii, mult mai apropiată de un anumit spațiu al inocenței. Cel de-al doilea front de luptă deschis împotriva sculpturii tradiționale, cel care ar corespunde aspirației postbizantine din opera lui Paciurea, este, și în concepția lui Brâncuși, tot unul cu sursă bizantină, și anume Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
Focă, de Țestoasă, de Cocoș sau de oricare alta din aceeași categorie, aceste lucrări pot fi percepute ca o acțiune simetrică, abreviată pînă în vecinătatea interjecției, la Himerele lui Paciurea. Însă momentul care închide cea mai amplă și mai profundă luptă a sculpturii împotriva ei înseși, este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i figurativ și terminînd cu Pasărea în văzduh, cu acea flamă care despică spațiul prin propriile-i energii luminoase și calorice.
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
care aș vrea s-o am din naștere. Ruxandra Petrescu: Indiferența care face atât de bine uneori! 22.Cum aș vrea să mor. Stela Giurgeanu: Nu aș vrea să mor! Alex.Leo Șerban: Într-un cataclism planetar. Andrei Manolescu: În luptă dreaptă, la peste 100 de ani. Proust: Mai bun - și iubit. 23.Greșelile care-mi inspiră cea mai mare indulgență. Dan C. Mihăilescu: Cele cauzate de foame. Andrei Manolescu: Cele recunoscute. 24.Deviza mea. Andrei Gorzo: Fac și io ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11511_a_12836]
-
în deșertul unor imense confuzii, intră, prin însăși circulația lor extrem de restrînsă, de-a dreptul confidențială, mai degrabă într-o zonă a magiei decît într-una pragmatică și devine, pe nesimțite, nu un act punitiv, ci unul exorcizator. În contextul luptei pe care Paula Ribariu, acest David transparent și fragil, a angajat-o cu Muzeul Național de Artă Contemporană, cu acest Goliat infatuat, semidoct și dogmatic, întrebarea de la început este pe deplin legitimă. Textul care urmează, comentariu mai vechi la o
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
caute și să povestească războaie mai vechi. Legende de cîmpie, unde totul se vede pînă departe și totuși, de la oarece distanță, nimic nu se deslușește prea bine. Unde locurile seamănă mult unele cu altele și unde, prin zmeuriște, se dau lupte de infanterie. În amintirea, spune dedicația cărții, scrisă ,în numele generației mele", rudelor nostre de sînge, veteranilor din războiul antifascist. Sînt de pus, aici, două întrebări. Întîi, ce înseamnă rude de sînge? Zare Popescu, istoric reușit fără loc, de fapt un
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]