6,186 matches
-
artistică de o veridicitate extrem de sugestivă. Cocoșul de lut din Baigou Cocoșul de lut din Baigou, provincia Hubei din nordul Chinei, într-o formă plinuță și simplă, a devenit una dintre jucăriile cele mai reprezentative din nordul Chinei. Cocoșii de lut sunt de trei dimensiuni, cel mai răspândit are aproximativ 25 cm, iar cei mai mici, șase cm. Realizarea cocoșului mai mare presupune o tehnologie mai complicată, la fel ca și cea pentru figurinele umane. Orășelul Baigou din provincia Hubei din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai mici, șase cm. Realizarea cocoșului mai mare presupune o tehnologie mai complicată, la fel ca și cea pentru figurinele umane. Orășelul Baigou din provincia Hubei din nordul Chinei este cunoscut ca locul de obârșie al jucăriilor populare. Cele de lut din această localitate au o tematică bogată, cele mai reprezentative fiind păpușile și personajele din opera locală. Figurinele ce redau personaje din operele locale, indiferent dacă reprezintă unul sau mai multe dintre acestea, sunt realizate în așa fel încât între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
colecționari. Dincolo de eleganță, cea mai mare realizare a porțelanurilor este smălțuirea completă, care-l face un bun depozitar de lichide și ușor de curățat și întreținut. Locuințele de pământ din sudul Chinei Locuințele de pământ sunt construcții cu pereți din lut și structură de lemn, întâlnite mai ales în satele minorității Kejia, din sud-vestul provinciei Fujian, sudul Chinei. Clădirile de pământ au forme diferite: rotunde, pătrate, dreptunghiulare, semicirculare, ovale. Cele rotunde erau construite în scop de apărare și aveau un singur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Suzhen 486 Capitolul XV ARTĂ PLASTICĂ 489 POPULARĂ 489 1. Arte populare 491 Teatrul de umbre chinezești 491 Teatrul de umbre din Longdong 491 Teatrul de umbre din provincia Shaanxi 492 Teatrul de umbre din provincia Shanxi 492 Jucării din lut 493 Cocoșul de lut din Baigou 495 Jucăriile brodate din Shaanxi 495 Tigvă pentru lăcuste verzi 496 Zmeiele 497 2. Obiecte decorative 498 Picturi pentru Anul Nou Chinezesc gravate pe lemn 498 Decupaje din hârtie 499 Pictura pentru Anul Nou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ARTĂ PLASTICĂ 489 POPULARĂ 489 1. Arte populare 491 Teatrul de umbre chinezești 491 Teatrul de umbre din Longdong 491 Teatrul de umbre din provincia Shaanxi 492 Teatrul de umbre din provincia Shanxi 492 Jucării din lut 493 Cocoșul de lut din Baigou 495 Jucăriile brodate din Shaanxi 495 Tigvă pentru lăcuste verzi 496 Zmeiele 497 2. Obiecte decorative 498 Picturi pentru Anul Nou Chinezesc gravate pe lemn 498 Decupaje din hârtie 499 Pictura pentru Anul Nou în Shanxi 503 Tigrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au lucrat acolo, zise ea. Un prieten de-al unchiului meu a lucrat acolo un timp. Am putea merge la el să-l rugați. Merseră întâi la casa lui Mma Tsbago. Era o casă tradițională botswaneză, construită din cărămizi de lut nears ocru și înconjurată de un zid scund, un lomotana care împrejmuia o curte micuță, situată în fața și de-a lungul casei. În afara zidului se aflau două coșuri din paie pentru cereale, pe un fel de catalige, și o poiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aterizare, dar, în afară de asta, nu era decât întuneric. Ferestrele casei nu dădeau spre oraș, ci spre depărtări, iar dincolo de marginea grădinii nu era decât savana, copăcei, petice de iarbă și arbuști țepoși și, ici-colo, câte un mușuroi de termite, din lut roșiatic. Se simțea singură. Mai erau alte două persoane care dormeau în casă: fratele ei, care nu se trezea niciodată noaptea, și bărbatul acela cumsecade, care-i reparase scaunul cu rotile și care îi luase la el. Nu-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu Panghelică? Fă-ți o cruce mare că încă mai ai insomnii, n-ai aer de una, de alta și mai dai cu cărțile de pereți! Musiu, cât ești nesigur, încă ești viu! Ce poftești? Să fii ca boțul de lut din Praga cu adevăru’ scris în frunte? Între noi fie vorba, nici ăluia nu i-a prea mers, c-au retușat inscripția... Prinde bine puțină oblojeală pe răni, asortată c-o prișniță pe ceafă din când în când, dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
suporte, resemnată, trufia și despotismul lui don Álvaro, un soț inflexibil, căruia Îi fusese de-ajuns, cu toate acestea, „dezonoarea” fiicei sale pentru a se prăbuși În deznădejde, după cum era el În realitate: ca o statuie greoaie, de nisip și lut. Încă Înainte de a se căsători, o uimise faptul de a le vedea pe prietenele ei tremurînd uneori cînd vorbeau despre soții lor, iar uneia dintre verișoarele ei - sora lui Roberto - logodnicul ei ridicol Îi atrăsese atenția În noaptea nunții, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tocmai le uitase. După ce făcuse acea tentativă chemînd-o la post "pentru a discuta pe îndelete", fusese desigur într-un moment de cumplită slăbiciune, feminitatea guvernantei îl sîcîia nu doar cînd dormea, dar și cînd înota prin zăpadă ori țopăia prin lutul cleios, ocolind butucii de vie care țineau coasta rîpoasă să nu se prăvale peste așezare, și atunci i se părea că o vede în fața ochilor, exact în aceeași rochie de catifea vișinie, ca o flacără întunecată ce alunecă de ici-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care exprima singura fantezie pe care și-o permisese Radul Popianu de multă vreme încoace. Altfel adjutantul era un om cît se poate de exact și cu picioarele pe pămînt. Nu pe oricare pămînt, ci pe pămîntul galben, cleios, pe lutul Vladiei. O dată cu plecarea prințului și fuga, pentru că fugă fusese de fapt plecarea lui Bîlbîie, care nu-și luase cu el nici măcar briciul, săpunul și piatra acră pe care le ținea pe pervazul ferestrei, lăsînd toate fleacurile, de la ciorapii de lînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o explicație plauzibilă aerodromul trebuie ferit de băltirea apei, se poate întîmpla o nenorocire dacă roțile se înfundă în noroi ori patinează. Ca să fie mai convingător, a făcut demonstrația cu o căruță care s-a înfundat pînă la osie în lutul galben, mocirlos în acel sfîrșit de aprilie. N-a spus nimănui că a ales cu mîna lui cea mai grea dintre căruțele Cramei, întărită cu șină de fier, cu scîndură de stejar pe fund. Și nici că asemenea șanțuri, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Era, cine s-ar fi putut îndoi de asta, un ideal care strălucea palid și îndepărtat, asemenea unei stele tremurătoare, dar totuși veșnice. Și lui Radul Popianu îi plăceau aceste întîmplări, anecdote, povești, care încet, dar sigur se împămînteneau în lutul galben al Vladiei, încît după o vreme, trecuseră de acum cinci ani, păreau a fi la fel de adevărate pe cît de adevărată era Vladia însăși. Așa după cum promisese, niciodată nu a contrazis, nu a dezmințit, nici măcar nu a comentat orice s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dimineața Comanei", o foaie săptămînală care nu făcea altceva decît să adune știri senzaționale din alte gazete, curiozități și bîrfe regale, dar nu s-a ales decît cu bani pierduți, cine era nebun să bată drumul îngrozitor, prin marea de lut cleios, de la Comana la Vladia să cumpere cu cîțiva lei mai puțin aceleași mărfuri pe care domnul Bercu le aducea chiar din depozitul en-gros local? Pe scurt, era de acum evident că Vladia se îndrepta cu pași siguri, e drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
da vreodată nu puterea, ci măcar un simbol al acesteia, așa, o zorzoană, un atribut de formă, va ști să facă din el un ciomag atît de tare și de noduros, încît va sparge multe capete. Acum era moale ca lutul, un Golem neînsuflețit, dar ar fi fost îndeajuns să sufle cineva peste el puțin din duhul puterii doar o clipă, atunci Golemul va răsturna lumea cu fundul în sus. Guvernul simțea că îi fierbe cazanul sub picioare și pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pasiunea adevărată, toate se amestecau și din ele nu mai rămăsese decît o imagine de o surprinzătoare putere de convingere viața omului, acolo, sus, la înălțimea care domina așezarea era cu totul altceva decît viața celui care se tîra pe lutul galben, alături de butucii șerpuitori ai viței de vie. Acolo, sus, se trăia cu adevărat, fericirea era fericire, nefericirea nefericire, iubirea era profundă, iar ura mistuitoare. Ceva încă nu era prea clar, nu se stabilizase în memoria celor din Vladia, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adâncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curând urmat de pietriș, apoi de pământ roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dârele rădăcinilor; retezate de custura sapei, râmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lângă groapa care se făcea tot mai adâncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce‑i drept, tresăltând pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stâncii o bătucise de atâta somn Împovărător, de atâta Încremeneală a trupurilor, ori când mai palpitase lutul trupului, când mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mâncase de la duritatea diamantină a stâncii grotei. Zăceau cu fața‑n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ei, a Priskăi, cu o patimă dureroasă, doar că acum avea chipul a două femei Îngemănate, În timp, de amintirea sa Într‑unul singur, Într‑o deplină potriveală, căci trupul se zămislise din pulberea și cenușa a două amintiri, din lutul a două făpturi, din care visul sorbise doar un suflet, pe al ei. Iar cele două chipuri i se Învârtoșau În cuget, În Închipuire, frământând lutul din care ele fuseseră zămislite, Încât aproape nu mai avea cum desluși două femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deplină potriveală, căci trupul se zămislise din pulberea și cenușa a două amintiri, din lutul a două făpturi, din care visul sorbise doar un suflet, pe al ei. Iar cele două chipuri i se Învârtoșau În cuget, În Închipuire, frământând lutul din care ele fuseseră zămislite, Încât aproape nu mai avea cum desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Începea un drum de țară, vara prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și ploaia preface praful Într‑o noroială aurie vârtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca‑n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și până și trăsura domnului subprefect lăsau urme adânci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
E una dintre insulele Molucce. Nu-i decât la o aruncătură de băț de Noua Guinee, care e ultima insulă din lume și, dacă vrei să știi, e locul unde m-am născut eu, pe jos, Într-o colibă de lut. Acolo mi-am petrecut cea mai mare parte din copilă rie, În afară de o raită prin nesfârșitele Întinderi americane, apoi În Fiji, cu o scurtă Întrerupere În Australia, apoi aici. N-ai cum să mă-ntreci dacă-i vorba de origine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
căruia resimțea tot felul de dureri sâcâitoare, mai ascuțite sau mai surde. I-au revenit În minte câteva dintre locurile pe unde dormise, pe dușumeaua de lemn a unei colibe Dayak, ascultând cum grohăiau porcii pe dedesubt, pe pardoseala de lut a unei locuințe Sepik, În bena unui camion care mergea la Bromo, proptită de niște saci de orez, Înconjurată de cuști cu pui pline de găinaț. Reușise să doarmă foarte bine În acele ocazii, nu se trezise niciodată cu dureri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
povestea asta, prezise Eleanor. — Știu, spuse Adrian. — Și-atunci de ce o faci? — Dacă iese mișcarea, o să-ncasez niște drepturi de autori... Cei de la Chronicle plătesc destul de bine, din câte știu. Ai putea să-ți cumperi cuptorul ăla nou pentru ars lutul. Pe Eleanor n-o mulțumi deloc această explicație. — De ce, Adrian? El ezita o clipă înainte de a-i răspunde. — Ei bine, știi că am o pană de inspirație în legătură cu tema următoarei antologii? — Habar n-am avut. — Ei bine, am această pană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Fanny se duse la masa fără să mai aștepte altă invitație și se servi cu o ceașcă de cafea. — Ce-ați scris despre Adrian? o întreba Eleanor. — Nu ghiciți? Idolul adolescenței mele, care s-a dovedit a avea picioare de lut. Omul care-și chinuia familia din cauza unei cronici nefavorabile. Scriitorul care a trebuit să iasă din bucătărie deoarece nu suportă căldură de-acolo, dar care a pretins că de fapt nu-l mai interesează gătitul. Adrian devenea tot mai glacial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]