766 matches
-
dar nu-i ascunsese dezaprobarea ei absolută, din cele mai bune intenții și sentimente. De la el învățase doară să iubească pământul cu pasiune și să înțeleagă însemnătatea lui. . . Dar vorbele au o asprime pe care nu o au sentimentele. .. Se mâhniseră reciproc. Era, desigur, stăpân pe averea lui, dar dacă vroise să vândă, de ce nu se gândise la ei? Făcuse apel la Drăgănescu în atâtea împrejurări și acum opera o tranzacție așa de interesantă pentru toți, neglijând complet să-i pună
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
drept-credincioșii cei cinstiți care vor binele Țării. Ajută-ne stăpâne! mi-a zis... Și ocrotește-ne de ghearele lor otrăvite! Abia mai târziu am băgat de seamă că era purtătoarea vorbelor mincinoase ale hrăpăreților hicleni... Asta, măi copii, m-a mâhnit peste măsură și veți avea de pătimit că ați slobozit în lume asemenea făptură!.. Luați aminte că mai aveți încă multe de învățat pe lumea asta!.. Nu cumva voi sunteți aceia, care, demult, v-ați omorât între voi pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu numai pe cel al inimii. E și bine și rău. E bine că băiatul va fi școlit, se va bucura de ocrotire și dragoste, dar e și rău că va fi nevoit să părăsească cortul părinților lui. Nu te mâhni, fecioraș mo, i se adresă bulibașa lui Vișinel. Ca să răzbești prin viață, trebuie să rămâi mereu bengalo 1. Tu ești tot al nostru și noi suntem ai tăi cât vom trăi. Vom pleca pentru un timp departe de aici. Chiar dacă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai puteam suporta, eram terminat psihic de atâta hărțuire. M-au mai chemat la școală să predau, elevii mă cereau la clase, însă nu am mai putut, când am intrat în clasă am izbucnit în plâns”, povestește profesorul. Este uneori mâhnit de ceea ce se întâmplă acum cu învățământul românesc și crede că în școli domnește acum o totală lipsă de autoritate, care se răsfrânge negativ asupra calității actului educațional. „După ’89 mă așteptam ca lucrurile în România să fie cu totul
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a Marianei, câțiva clienți permanenți ai MaxiBarului, între care și nea Ovidiu, care a pupat întruna icoanele, bolborosind ceva de Sorinel și de haltere, și nașii plus domnul și doamna doctor. Mișu, cu un trandafir roșu la butonieră, era cam mâhnit: slabe speranțe să scoată bani suficienți de America. Poate la masă să mai vină cineva. Era 1 Martie și buchetul de nuntă era cel mai frumos mărțișor pe care-l primise Mariana vreodată. Se despărți cu greu de el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Vremea-i rea și ceața-i deasă. Moșu-nfruntă vijelii... Tot umblând din casă-n casă Ca să lase jucării Celor ce sunt buni copii... ILEANA: Vă mai spun și eu, să știți, Că, dacă nu stați cuminți, Moșu1o să se mâhnească Și pe noi să ne-ocolească... EMILIAN: Văd că Moșul întârzie... Poate că s-a rătăcit. Fiindc-aici s-a construit Un local de școală nou.... Eu mă tem că el ne caută Să ne lase-al său cadou Pe la
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
idee de chimie organică, și-ți arde de zâmbit în bancă! Poftim la loc! "Rău". Eram sigur și eu, și clasa, că profesorul se hotărâse să mă lase corijent. Și asta n-ar fi fost nimic, deși m-ar fi mâhnit foarte mult, că nu mai rămăsesem corijent niciodată până atunci: dar, în urma notelor obținute de mine pe trimestrul al treilea, puteam să rămân repetent chiar, cu toate că aveam note bune la toate celelalte materii! Și slabă speranță de îndreptare cu atâția
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
gândești la fete! Faci poezii, ai pretenția absurdă că ești sentimental... și, când colo, dumneata nu ești capabil să-mi dai definiția sentimentului! Pentru asta, ți-am pus 3 la Psihologie pe ziua de azi. Prea mult nu m-a mâhnit această apreciere puțin măgulitoare pentru mine. Psihologia o simțeam fără s-o învăț din manual și eram convins că am să-mi îndrept nota mai devreme sau mai târziu. Dar motivul pentru care îmi dăduse nota rea, mă ridică și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în care "ne așteptăm din viitor", adică ne aruncăm în brațele unor proiecte de sine și ne raportăm continuu la ceea ce ne-am propus, constituie în același timp și o fugă de sine, cel prezent, cel a cărui existență ne mâhnește. O mare parte din proiectele de sine către care fugim sunt forme de escapism, ce provin și dintr-un fel de neînțelegere a propriei naturi, a modului nostru de-a fi. Ajungem să ne trăim astfel viața ca o continuă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
politica nu are prea multe tangențe cu morala. Se poate! Reușită În politică reușesc mai ales cei ce pot minți cu seninătate și convingere. Subiectivism Este în firea omului (copil sau matur) să se bucure de laude și să se mâhnească atunci când este criticat. Viciu Este mai ușor să reziști tentațiilor unui viciu decât să te debarasezi de el, după ce s-a înrădăcinat. Troc Binele făcut cu intenția vădită de a fi răsplătit cu un alt bine nu se poate numi
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
subt ape Răsfățul ce nici marea turcească nu-l încape, Și ușuratul Hoge, mereu soitariu, Încheie-acum Bosforul cel limpede-n sicriu Cu mâlul giulgi. - Eu, unul, n-am vrut să cred. Și iată, Lucești în bucuria cetății înviată! Dar ne mâhnești c-o față prea tristă; hai, curînd! Nu sta pe punte, coabe cu pântecul flămînd! Noi ți-am adus năutul dorit, și sumedenii De roșcove uscate și tăvi cu mirodenii. - Coboară, iscusite bărbat, și ia din plin. Dulceagul glas al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vorba de a-l prezenta pe Moréas, sarcină deloc agreaibilă, ci de a lămuri un temei de controversă cu d-l Singevin, ceea ce este cu totul pasionant. Încât aceste rânduri îi sunt cu deosebire destinate. D-l Singevin ne-a mâhnit deunăzi numindu-l pe Moréas "mare poet de mâna a doua". Ori, noi îl considerăm pe Moréas din Stanțe, la fel ca și pe Rimbaud din Iluminații, un foarte mare poet, pur și simplu. Iată motivele: La Rimbaud admirăm geniul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nemaipomenită, nu spune decât nu și nu; atunci toate argumentele mele devin inutile și e nevoie să treacă un timp ca să înțeleg că împotrivirea se datora „trecătoarei mele ieșiri din cercuri“, ca să folosesc cuvintele ei. Firește, asemenea momente m-ar mâhni adânc dacă n-ar cuprinde și ele ideea consolatoare că, din toată lumea asta, ea m-a ales pe mine. De fapt, Zenobia susține că tot ce fac e foarte important și se necăjește de câte ori îmi pierd încrederea în mine; ea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lor vană... Știu... Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis- Plumb, și furtună, pustiu, Finis... Istoria contemporană... E timpul... toți nervii te vor... O, vino odată măreț viitor. Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu știe nimeni Mâhnit de crimele burgheze fără a spune un cuvânt Singur să mă pierd în lume neștiut de nimeni Altfel, e greu pe pământ... * Sepulcre violate Vagabondând, într-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului porți,- Acolo, cioclii își bat joc
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Tăutul, în Iași la anul 7114(1606), martie 30.” Am rămas dezorientat: „Adică cum au dat mănăstirea și cu tot venitul ce se va aduna de la dânsa?” Eram gata să-l întreb pe bătrân, dar de unde să-l iau? Priveam mâhnit în jur. Călugărul, însă, parcă mi-a ghicit gândul și m-a readus la realitate: „Ia seama, fiule, că tot venitul ista nu-i lucru puțin. El cuprinde venitul de la satele, moșiile, viile, prisăcile, morile, heleșteele și cine mai știe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
scârțâind sub pașii apăsați ai lui Gaston. O clipă mai târziu, Gaston deschise ușa și fața de cal își făcu timid apariția. — Vă rog să mă scuzați. — Gas, vino și stai cu noi. Gaston a intrat în cameră. Privind puțin mâhnit spre Tomoe, și-a îndoit, stângaci, genunchii și s-a așezat. — Tomoe-san. Am vorbit cu fratele tău. Mulțumesc pentru tot ce-ai făcut pentru mine, dar eu îi spun lui Tomoe-san au revoir. Atât Takamori, cât și Tomoe, au insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
DIN MINȚI ȘI LA PALOAREA LOR LA CEA MAI MICĂ DURERE DE CAP DE CÂND ȘTIAU CĂ BOALA ÎNCEPE PRIN CEFALEE; ȘI LA SENSIBILITATEA LOR IRITATĂ, SUSCEPTIBILĂ, SCHIMBĂTOARE, ÎN SFÂRȘIT, CARE TRANSFORMĂ ÎN JIGNIRE O SIMPLĂ UITARE ȘI CARE SE MÂHNEȘTE DE PIERDEREA UNUI NASTURE LA PANTALONI. I se întâmpla adesea lui Tarrou să iasă seara cu Cottard. El povestea apoi în carnetele sale cum se pierdeau în mulțimea întunecată din ceasurile amurgului sau ale nopții, umăr lângă umăr, scufundându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sângele-n obraji, cum niciodată nu i se mai întâmplase în casa aceea unde intrase de-atâtea ori. Înainte vreme, părea că domnișorul nici n-o vedea, ceea ce pe ea, care credea că se cunoaște, o neliniștise și chiar o mâhnise. Să nu-i acorde nicio privire! Să nu o privească așa cum o priveau alți bărbați! Să nu o devoreze din ochi sau, mai bine zis, să nu-i lingă cu privirea ochii, și gura, și fața toată! — Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Mi-e greu să înțeleg de ce, inclusiv câteva rrome educate care conduc ONG-uri occidentale consideră că e rasism să te amesteci în căsătorirea fetelor la 12 ani, retragerea lor de la școală, imposibilitatea de control a propriei reproduceri. M-a mâhnit enorm să mi se spună că doar rasismul ne împinge să contestăm „specificul etnic”, mai ales când știu de la cele din România faptul că atâtea femei rrome s-ar descotorosi bucuroase de acest chip al specificității. Dakmara G. este una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ucenicul, așa cum Își plânsese alți prieteni, cu aceeași demnitate, cu aceeași resemnare, cu aceeași durere cuviincioasă. „Băuserăm același vin, numai că ei s-au Îmbătat cu două-trei rânduri Înainte de mine.” Cu toate acestea, de ce să tăgăduiască, pierderea manuscrisului l-a mâhnit cel mai profund. Ar fi putut, desigur, să-l refacă; și-ar fi amintit cea mai măruntă inflexiune. Se pare că, n-a dorit-o; În orice caz, dintr-o asemenea retranscriere nu dăinuie nici cea mai mică urmă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Bogdan NEDELCU Privește-mă-n ochi fără teamă și spune De crezi cum cred eu că de n-ar fi iubire, Pământul sătul s-ar opri din mișcare Și timpu’ ar rămâne pe loc în neștire . De crezi că mâhnite în noapte s-ar stinge Cu lacrimi sordide și stele și lună, Că soarele-n zori ar uita să răsară Și-întuneric din cer ar uita să apună . De crezi că-n deșerturi pictate de ură, Cu sute de vorbe
Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_844]
-
nimic. Cel care iubește nu poate goni Întruna. La un moment dat trebuie să se oprească. Tu Însă... Mă uit, Tezeu, cum spumegă valurile În urma corăbiei tale și-mi spun că e un destin ce te soarbe mereu. Dar mă mîhnește felul cum ai fugit, hoțește. I-a fost oare frică de lacrimile unei femei celui care a ucis Minotaurul? Sau i-a fost cumva rușine de destinul său? Aceasta Îmi arată Însă, Tezeu, că n-ai priceput nimic din dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
luminez drumul de Întoarcere. Aceasta-i menirea mea și a dragostei, să dau oricărui labirint o ieșire. Rolul meu s-a terminat după ce ai ieșit din labirint. Dacă plecai atunci fără să-mi adresezi un cu-vînt, nu m-ar fi mîhnit. Dar ai insistat să merg cu tine la Atena, vorbindu-mi Înflăcărat despre dragostea ta. Și abia atunci te-am iubit numai pe tine...) Pe puntea corăbiei ce se Îndepărtează de insula Naxos, Tezeu gîndește, desigur, altfel... (...Și tu, Ariadna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
o să vină?" ...În cupe ceru-albastru așa intens ardea Că-n clipa-aceea Zuhra cu trup de nea dansa. Poezia salvează pe poet și conferă demnitate vieții și universului: Că ești sărac și singur, prin beznă că ți-e mersul, Nu fi mâhnit ! Bogat ești: ai Dragostea și Versul! ...Ce-naltă-i demnitatea și cât subjugă versul Cu farmecul său liric și dulce universul! "Scrise cu nespus", negrăitul emanând din versurile poetului din Șiraz lărgește indefinit secretele noastre zariști lăuntrice. Inefabilul împlinește suprema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și lucrul acesta este perceput, pînă la urmă, de spectatorii cu vocație : cînd comedienii se prefac că joacă, și publicul se preface că că se uită - zice Dodin. Iar histrionii foarte populari, care alcătuiesc o „echipă națională de televiziune”, Îl mîhnesc teribil pe autorul cărții :”Sunt Îngrozit de puterea de detașare și de răceala lor. Nu le simt durerea, impulsul. Unii numesc asta meșteșug”(56). Poate nu credeți, dar cunosc monștri sacri ai scenei românești, care cuceresc - În lipsă de artă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]