1,426 matches
-
aflată la dejun, la Carol și la Sitta, constată că „Mihai e mai minunat ca oricând. Surâzător, cuminte, începe să participe la toate, să observe oamenii, să zâmbească când e mulțumit. Este cu adevărat adorabil. Sitta, poate realmente, să fie mândră de el”. Duminică, 29 ianuarie. La ora 1130, la Palatul Cotroceni, vine o delegație de muncitori (acțiune organizată de responsabila acțiunilor de binefacere ale Reginei), pentru a o felicita pe Mignon cu prilejul logodnei cu regele Serbiei. Au fost prezenți
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Foarte bine, Mirciucă, ești un copil mare și inteligent. Mulțumesc, mama. Mircea s-a îmbujorat instantaneu. Era ca o vioară bine acordată, ieșită din mâna lutierului Stradivarius și condusă cu unică și supranaturală artă interpretativă de genialul Paganini. Ah, ce mândră era mama de copilul ei cel mai mare! Dar noi! Ne uitam la el ca la un produs de pe altă planetă. Era frumos ca un prinț... Corpul bine legat, nu prea înalt, cu un cap expresiv încadrat de un păr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu stupefacție că trei trandafiri, cei mai luminoși și mai catifelați, nu se mai aflau la locurile lor. Tulpinile firave fuseseră brutal frânte, încât se înălțau din pământ fără a mai purta în vârfuri acei bulgări ușori de petale înfoiate, mândre de culoarea lor desprinsă parcă din soare. Exasperat, domnul învățător interogă pe rând copiii din cartier și căută fără izbândă, dar cu o îndârjire feroce, timp de două săptămâni făptașul. Cu soția purtă certuri prelungite, reproșându-i pe drept că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
se bucura de faptul că astfel „a Încetat vechea deprindere a boierilor de a pune femei la cârciumi și mai ales de a alege [pe] cele frumoase, pentru ca vinul să se vândă repede” <endnote id="(43, pp. 162-163)"/>. Am văzut mândrele bând Și m-am pus și eu la rând, Cu trei mândre alăturea [...] ; Vinu-i bun și oca mică, Crâșmărița-i frumușică <endnote id="(309, p. 289)"/>. Evident, acest obicei nu a dispărut, nici În cârciumi, nici În casele boierești. Într-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de a pune femei la cârciumi și mai ales de a alege [pe] cele frumoase, pentru ca vinul să se vândă repede” <endnote id="(43, pp. 162-163)"/>. Am văzut mândrele bând Și m-am pus și eu la rând, Cu trei mândre alăturea [...] ; Vinu-i bun și oca mică, Crâșmărița-i frumușică <endnote id="(309, p. 289)"/>. Evident, acest obicei nu a dispărut, nici În cârciumi, nici În casele boierești. Într-o casă de boier fanariot din Bucureștii Începutului de veac XIX, anume
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a fost „Îndrăgostit nebunește” timp de șapte ani (cum zice o legendă din secolul al XIII-lea) <endnote id="(509 și 767)"/>. În aceste cazuri pare să fie vorba de un pattern legendar preluat din povestea biblică a Esterei, evreica „mândră la stat și frumoasă la chip” care l-a sedus pe regele persan Ahasverus (Xerxes I) al Persiei (486-465 Î.e.n.) (Cartea Esterei 2, 7). Dr. Iuliu (Iehuda) Barasch călătorea În 1841 de la Berlin la București, traversând Galiția pentru a ajunge
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
presupusa frumusețe a evreicelor din epoca biblică. „Ești frumoasă, Lea !”, Îi spune evreul habotnic Manasse nepoatei sale, În piesa omonimă publicată de Ronetti Roman În 1900. „Dumnezeu ți-a dat moștenire frumusețea mamelor noastre străbune. Așa de frumoase și de mândre se plimbau reginele noastre pe coastele muntelui Zion” <endnote id="(650)"/>. Și personajele evreice dintr-o piesă puțin cunoscută a lui Liviu Rebreanu (Jidanul, 1914) sunt frumoase (drăguțe, cel puțin) și Îmbrăcate elegant (cu bun-gust, cel puțin), după cum le caracterizează
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la orgă, la Notre Dame. Cîntă pentru toată lumea, concertează gratuit, dăruiește arta sa dumnezeiască oricui ar vrea să-l asculte. Doamne! Cum am așteptat duminica aceea! Și iată-mă, gătită cu noul meu taior albastru, de care eram atît de mîndră, coborînd pe Avenue de la Bourdonnais spre cheiul Senei, cu o oră înainte de cea anunțată. Gust astfel plăcerea unei plimbări de-a lungul Senei, în Parisul pustiit de exodul extra muros al amatorilor de evadare duminicală. Depășesc agale pod după pod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
că voi fi mamă, că nimic nu mi se părea umilitor să lupt pentru copilul meu. Și aici răspund la toate mamele care m-au bârfit și m-au judecat că nu eram măritată și am avut tupeu să fiu mândră: eu am reușit să fiu mamă fără să am un soț să mă întrețină și sămi dea numele lui. A fi doamnă nu-i totuna cu a fi mamă. Numele de mamă nu se cumpără, se câștigă, dar trebuie să
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
și de înălțătoare sub steagul patriei, că te făcea să plutești. Țin minte că am venit până acasă doar cu bluza, chiar dacă era frig și asta doar că să-mi vadă toată lumea cravata și să mă admire; eram grozav de mândră de noul meu statut de apărător al patriei mele, în slujba ei și a steagului, dar nu numai eu gândeam așa. Era o cinste să devii pionier în slujba patriei pentru fiecare elev al școlii. Pentru că am ajuns aici, vreau
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
Și totuși, din cînd În cînd, inima Americii, tremurînd de indignare, trimite un spasm nervos prin spinarea blîndă a Anzilor, și astfel pămîntul e asaltat de valuri turbulente de șoc. De trei ori s-a prăbușit din Înălțimile sale cupola mîndrei biserici Santo Domnigo, cu zgomot de oase frînte, iar zidurile ei vechi s-au crăpat și ele și au căzut la pămînt. Însă fundația pe care se odihnește a rămas neclintită; imensele blocuri ale Templului Soarelui Își expun cu indiferență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aminte, cântam "Aida" la 9 dimineață, aria "Nilul" din actul al III-lea, și îmi spunea "hai, cântă-mi, că vreau să-mi impostez vocea pentru diseară, că am spectacol". (râde). Iubea foarte mult vocea mea și..., în sfârșit..., era mândră de vocea mea. Și eu eram mândră că era profesoara mea. De altfel, suntem în relații foarte bune. A fost așa de scumpă, acum, de curând, mi-a trimis un vraf de note, eu sunt și pedagog la Universitatea Națională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
modelul unei medalii”, Societatea Numismatică Română fiind însărcinată să o realizeze iar Grigore C. Tocilescu să pună la dispoziție creatorilor elementele de referință necesare. Comitetul central executiv studențesc emite un apel către studențimea română cu această ocazie: Copii răzleți ai mândrei noastre nații De mai trăiește-n voi simțire vie Veniți atunci de vă cunoașteți frații, Sădiți în inimi vechea bărbăție Avânturi mari, eterne aspirații Și numele pe veci slăvit vă fie!... „Cu prilejul ceremonialului de la Putna lui Ștefan cel Mare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mănoasă, Țări cu frați de-un neam și-o lege Sub același falnic Rege, Astăzi toate împreună Vin la patria română. 3 Între Tisa, Nistru, Mare, Cât e munte, câmp și zare Pân - la Dunărea albastră Este iarăși țara noastră. Mândra Românie mare Azi en sfântă sărbătoare, Să-nvârtim hora frățească Pe moșia strămoșească.” * Pentru ca moșia strămoșească să rămână statornică, indiferent că a fost organ de propagandă pentru unirea politică a tuturor românilor, fie că s-a numit organ democrat al
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Opera literară, București, 1970; Virgil Vintilescu, Caragiale, Slavici, Macedonski, Timișoara, 1970, 181-278; Pervain, Studii, 423-467; Stănescu, Cronici, 13-18; Sasu, Progresii, 57-61; Ist. lit., III, 361-418; Teofil Bugnariu, Ioan Domșa, D. Vatamaniuc, Ioan Slavici (1848-1925). Biobibliografie, București, 1973; Dumitrescu-Bușulenga, Valori, 74-91; Mîndra, Clasicism, 132-153; Piru, Varia, II, 172-179; Săndulescu, Citind, 43-55; Todoran, Secțiuni, 87-137; Oarcăsu, Destine, 35-56; Popa, Spații, 7-24; Zaciu, Bivuac, 42-56; Munteanu, Aristarc, 246-255; Popa, Forma, 172-177; Ioan Slavici. Evaluări critice, coordonator Virgil Vintilescu, Timișoara, 1977; Ioan Slavici interpretat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
voinică, Par’ că-i trasă-ntr-o verigă. Dacă În această privință părerile rămân Împărțite, În ceea ce privește al doilea element al portretului feminin, anume tenul, acesta trebuie să fie Întotdeauna cât mai deschis. Fără excepție, În toate textele de epocă analizate, mândra e „ca omătul albă-n piele” sau „ca ghiocu’ Îi albuță”. Desigur, varietatea antropologică a satului ardelean și mai ales Înfățișarea țărăncii arse de soare și vânt contraziceau flagrant un asemenea model marmorean. El se impune Însă, probabil, tocmai din
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Deie-i Dumnezeu pedeapsă. Dar registrul sentimental al mentalității țărănești cuprindea, de fapt, o gamă mult mai largă, În care dragostea liberă ocupa un loc privilegiat, În ambianța unui hedonism lipsit de complexe, așa cum o arată formulele de genul: Hai, mândro, să ne iubim, De luat să nu gândim ori Io iubesc, mândra iubește, Casa ni se pustiește. Ele sunt absolut semnificative pentru această atmosferă morală lejeră. Iar infidelitatea conjugală generează un Întreg folclor, extrem de savuros, care Îi atestă frecvența și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fapt, o gamă mult mai largă, În care dragostea liberă ocupa un loc privilegiat, În ambianța unui hedonism lipsit de complexe, așa cum o arată formulele de genul: Hai, mândro, să ne iubim, De luat să nu gândim ori Io iubesc, mândra iubește, Casa ni se pustiește. Ele sunt absolut semnificative pentru această atmosferă morală lejeră. Iar infidelitatea conjugală generează un Întreg folclor, extrem de savuros, care Îi atestă frecvența și Încearcă să o legitimeze din punct de vedere moral. Femeia destăinuie fără
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dă gură. Învățăceii sunt conștienți de faptul că Blajul Înseamnă, pentru ei, asumarea unei vocații intelectuale și religioase incompatibilă cu impulsurile lor afective și care se identifică, În mentalitatea ecleziastică greco-catolică a vremii, cu celibatul: De când sunt la diecie Mie mândră nu-mi trebùie! De-oi mai diecì vrun an, Nu-mi va trebui șuhan! Pendularea clericilor blăjeni Între atitudinile proși anticelibatare, surprinsă În aceste versuri populare culese la 1838, se poate verifica prin intermediul unor opțiuni individuale concrete, ale elevilor aflați
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de „pesimist papagal” (Pesimistul de la Soleni). Dar cartea nu e lipsită de merite, în special prin descripția de medii pariziene și bucureștene, deși, axată pe o biografie puțin relevantă, problematica ei majoră se irosește la nivelul banalității. Prezentat drept „natură [...] mândră și cu totul superioară”, protagonistul, Eugeniu Soleanu, nu justifică această caracterizare auctorială de vreme ce comportamentul îl înfățișează ca depravat, scârbit uneori de el însuși și dispus să atribuie vina pentru eșecurile pe care le suferă determinismului crud, inerent existenței. Încercând, probabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
lit. (1941), 320-332, Ist. lit. (1982), 370-381; Haneș, Scriitorii, 123-241; Cioculescu-Vianu-Streinu, Ist. lit., 124-132; Chițimia, Folcloriști, 37-42; Macrea, Lingviști, 81-104; Perpessicius, Mențiuni ist., 525-553; N. Romanenko, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Chișinău, 1957; Dima, Studii, 31-60; George Munteanu, B.P. Hasdeu, București, 1963; Mîndra, Incursiuni, 55-62; Brădățeanu, Drama, 77-112; Studii și materiale despre B.P. Hasdeu, Chișinău, 1966; E.M. Dvoicenko-Markova, Russko-rumânskie literaturnâe sviazi v pervoi polovine XIX veka, Moscova, 1966, 134-156; Brădățeanu, Istoria, I, 275-297; Cornea, Oamenii, 202-248; Vrabie, Folcloristica, 183-199; Cicerone Poghirc, B.P. Hasdeu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
224-229; Piru, Ist. lit., 112-117; B.P. Hasdeu și contemporanii săi români și străini, I-III, coordonator, introd. și postfață Al. Săndulescu, București, 1982-1984; Săndulescu, Portrete, 53-90; Studii și materiale despre Alexandru și Boleslav Hâjdeu, Chișinău, 1984, passim; Cornea, Itinerar, 151-195; Mîndra, Ist. lit. dram., I, 170-183, passim; Anton F. Komerzan, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Chișinău, 1986; Vistian Goia, B.P. Hasdeu și discipolii săi, București, 1987; Anghelescu, Textul, 166-173; Vasile Sandu, Viața lui B.P. Hasdeu, București, 1989; Cornea, Aproapele, 264-299; Manolescu, Istoria, I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
va fi așezat alături de alte personalități culturale marcante - Titu Maiorescu, E. Lovinescu, Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade - în cadrul campaniei dirijate împotriva lor în 1947-1948. Mustrările îi sunt adresate lui G. Călinescu de Nicolae Moraru și de Vicu Mîndra, care îl acuză de a fi contribuit la „mărirea confuziei ideologice” a intelectualității române. Încercările de disculpare nu au fost suficiente, efect nul având și declarația lui Călinescu privitoare la faptul că face „critică și literatură în baza ideologiei marxisto-leniniste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
Studii, 291-320; G. C. Nicolescu, Viața lui Vasile Alecsandri, București, 1962; G. Călinescu, Vasile Alecsandri, București, 1965; Brădățeanu, Istoria, I, 137-147, 229-274; Ist. lit., II, 451-488; Vrabie, Folcloristica, 63-104; Ivașcu, Ist. lit., I, 471-482; Manolescu, Teme, I, 84-86, V, 163-167; Mîndra, Incursiuni, 34-54, 235-251; Piru, Analize, 38-80; Ion Roman, Vasile Alecsandri. Orizonturi și repere, București, 1973; Alexandru Ciorănescu, Vasile Alecsandri, tr. Maria Golescu, New York, 1973; Doina Curticăpeanu, Vasile Alecsandri - prozator (Profilul memorialistului), București, 1977; Al. Piru, Introducere în opera lui Vasile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Contemporanul, passim; Victor Vișinescu, Sofia Nădejde, București, 1972; Ist. lit., III, 584-585; Z. Ornea, Curentul cultural de la „Contemporanul”, București, 1977, passim; Victoria Frâncu, Un roman mai puțin cunoscut al Sofiei Nădejde: „Tragedia Obrenovicilor”, RITL, 1978, 3; Dicț. lit. 1900, 607-609; Mîndra, Ist. lit. dram., I, 202-204; Dicț. scriit. rom., III, 379-380. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]