7,613 matches
-
partid și aici, și acolo, interese, culise care ies din când în când la vedere. Dezbaterea vie din PE pe tema referendumului din România, cu poziții reflectând toate grupările politice europene, mi-a trezit în primul rând un sentiment de mândrie - încă o dată, mă bucur că România nu e ignorată", precizează Cristian Tudor Popescu. CTP nu a ocolit nici discursul Monicăi Macovei, care a stârnit reacții dure din partea europarlamentarilor PSD și PNL. Ce a făcut Monica Macovei poate fi numit mai
CTP: Vadim Tudor, curcan ofilit; Macovei, cucuvea insomniacă () [Corola-journal/Journalistic/42355_a_43680]
-
că este ziua cea mai importantă din istoria modernă a României? ”E greu să spun exact, dar cred că totuși 23 August. 23 August a fost o întorsătură majoră în cursul războiului. Mai ales pentru noi, am avut o oarecare mândrie că am făcut-o noi singuri, fără nici un fel de ajutor. Și rușii nu au tras nici un foc, aici la mine în țară. Și am făcut ce-am făcut în momentul în care viitorul războiului, al naziștilor, nu era încă
Regele Mihai: 23 August, cea mai importantă zi din istoria modernă a României () [Corola-journal/Journalistic/42738_a_44063]
-
caracterele, fiindcă altfel ar însemna că nu-și cunoaște meseria. Nu va accepta niciodată banii cuiva în mod necinstit și nici obrăznicia cuiva fără să se răzbune așa cum se cuvine și fără patimă. Este un bărbat singuratic, iar unica lui mândrie este să îl tratezi ca pe un om mândru dacă nu vrei să-ți pară rău că l-ai întâlnit vreodată. Vorbește așa cum vorbesc bărbații de vârsta lui - cu un umor aspru, cu un simț viu al grotescului, dezgust pentru
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
cu sentimentul că votul este mai puternic decât sabia. Așa cum zicea, acum 130 de ani, Abraham Lincoln. Am votat cu sentimentul că în această toamnă electorală trebuie și poate să înceapă o nouă etapă în istoria României. O etapă a mândriei de a ne numi români la noi acasă”, a spus Vadim. Interesant este că la începutul aceluiași clip sunt două reclame la Samsung și Toyota care nu erau traduse în limba română. Corneliu Vadim Tudor s-a născut pe 28
Cum arăta Vadim în 1992 - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/43021_a_44346]
-
iar cel mai frumos rol îl consideră șansa de a fi construit un teatru. Consideră că marii artiști nu mai au nevoie să demonstreze cine sunt, ci să comunice, să împărtășească. Remarcă cu tristețe că publicul ocazional nu mai are mândria de a înțelege că a citi o carte sau a veni la un spectacol de teatru poate fi mult mai valoros decât orice ar putea impresiona o audiență restrânsă și snoabă. Își dorește să spună povești cu încăpățânare de visător
George Ivașcu, băiatul de cartier ajuns pe marile scene ale lumii () [Corola-journal/Journalistic/44897_a_46222]
-
oră. Se urcară într-o Dacie neagră, care-i aștepta cu motorul pornit în fața clădirii. Amândoi se așezară pe bancheta din spate. La combinat, Vasilică, directorul vrea să primim urătorii, dar nu fugi, că pot aștepta, timp este... Combinatul era mândria orașului. Mulți nu știau precis ce produce acel colos, întins pe câteva sute de hectare, cu hale imense, toate construite din metal, dar toată lumea cunoștea că mii de oameni erau angajați acolo și că tot în acel loc ai posibilitatea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de prietenele mele de afară. Bine că am venit eu, și nu vreuna din ele. Nu ar fi rezistat așa curajos ca mine. Într-un fel, îmi spun, m-am sacrificat pentru ele, și asta îmi dă un sentiment de mândrie și de ocrotire. Of. Ce bine te simți când ai impresia că ești un om bun. Când voi ieși le voi spune tot și ele nu vor păți asta niciodată. Se oprește din lins, că n-am cum să-i
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lungiți la holul acoperit de pătrate bej, maro, bej, motan obez, pisică hipnotizată, picioarele fos tei baschetbaliste care se înalță în bezna crăcănată de un bec prost. Ehe, ce frumoasă eram eu odată. Și geamul ușii de la balcon îi reflectă mândria burtoasă. Ușa băii se reazemă, ca un alcoolic resemnat, alături de picturile ei și o o poză cu bunicul. Avantajul morții la tinerețe este că nimeni nu va ști cum te umpli de riduri și nervi. De când a murit, nimeni nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe nerăsuflate își făcuseră efectul. Bărbații, bântuiți de pofte, îi priveau, cu un amestec indecent de dispreț și posesiune, goliciunea impudică, admirându-i prospețimea de dimineață buimacă, galbenă ca untdelemnul, în timp ce ea zâmbea nepăsătoare și provocatoare, jucându-și în ochi mândria de-a fi atât de râvnită. Pieptul ca o gușă de porumbiță săpa fântâni negre-n carnea lor. Ceva mai în spate, o curvulice de șaisprezece ani, inconștientă și vicioasă, râdea de nu mai putea. Râsul ei îl dezmetici, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
grăbit: Rămân, să te-ntorci mai repede! Clar, râse el, și genele ei se zbătură într-un început de alarmă când îi văzu silueta înaltă ștergându-se prin dreptul geamurilor și dispărând. Știa bine că așa era. Un val de mândrie îi umflă pieptul. N-avea rost să se prefacă. Toate câte le plănuiește și le potrivește viața (dacă n-ar fi fost spaima cu rănitul pe câmp, n-ar fi fost întâlnirea lor de-acuma!) sunt plăcute și bune, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din jurul ei se dilată încărcată de bucuria și nerăbdarea care-o apucară. "A reușit, a reușit", tresări încordându-se și strângându-se, înfiorată în ea,, să-i facă mai mult loc pe canapeaua confortabilă. Glasul îi radia de ușurare și mândrie: Știam eu c-ai să reușești. Nici nu se putea. Doctore, urcă în față, îl pofti Tudor pe necunoscutul cu care venise, și ea fixă din fugă un chip mobil și nervos, cu ochelari care schiță un gest de salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pentru toți cetitorii- și mai ales pentru lucrătorii acestei instituții- o punte nevăzută între moșii și strămoșii noștri, pe de o parte, și, pe de alta, între noi, copiii, nepoții și strănepoții noștri. E un neprețuit izvor de cunoștințe, bucurie, mândrie și totodată, un îndemn sacru și solemn, adresat, deopotrivă, semenilor și urmașilor pentru lucru bine făcut. Câte din instituțiile și întreprinderile țării pot spera ori se pot lăuda cu o astfel de carte pentru minte și inimă, precum cea de
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
de bucurie, despre cele trei săptămâni de fericire și câte ceva despre cele șapte luni de durere. Mult nu mai este, măcar sper... Mihu XXII. 31 decembrie De ce nu-mi dai voie să te ajut? Să nu-mi spui că din mândrie. Nu poate fi vorba despre asta în postura în care ne aflăm noi, de atâta timp. Știu că voi, bărbații, aveți acest sentiment foarte bine conturat și îl justificați în fel și chip... Dar lasă-mă să-ți spun că
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
doar fizic sunteți mai puternici decât femeile. Atât. Și știi foarte bine că am dreptate. Suferințele sufletești vă pot devasta la fel de mult, doar că voi vă ascundeți mai bine, nu lăsați să se vadă mai nimic, în exterior. Tot din ...mândrie. A te arăta în fața celorlalți, dar mai ales în fața ființei iubite, așa cum ești tu pe dinăuntru, cu toate stările și sentimentele prin care treci, indiferent care ar fi acestea, nu poate fi un semn de slăbiciune. Dimpotrivă, mie, un astfel
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
financiare pentru că atât mi-a spus: „Parcă suntem blestemați”. Eu cred că nu sunteți blestemați și mai cred că mama vă ocrotește foarte mult, dar voi nu știți să cereți și nici să acceptați ajutorul de sus. Orgoliul fără rost, mândria prost înțeleasă nu fac casă bună cu echilibrul și înțelepciunea, cu Iubirea și Lumina. Voi nu știți să spuneți „Mulțumesc Doamne!”, la voi în casă este invocat aproape la orice frază întunecatul, în loc să invocați Lumina; voi nu știți să iertați
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
gesture familiare, văzându-se lucrând la masa la care altul citește, “o mică corabie de fericire, simplă, umilă și pacinică”. Logodnicul și întâlnirea cu el sunt scopul ei existențial, el este câteodată ca o idee, imaterial. Scenariul întâlnirii dezvoltă orgolii, mândrie, prejudecăți, situații de gândire provincială. Tensiunea este eliberată gradat în valuri sinusoidale, exaltarea crește și descrește odată cu ideile care sunt pe de o parte favorabile împlinirii erosului, pe de altă parte potrivnice sentimentelor:”căutau unul într altul un ideal și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
universul să te facă fericit/ă ca să dorești, în continuare, să-l cunoști, să nu te plictisești de ceea ce-ți poate oferi, să aștepți ceva nou de la el. Noi nu putem schimba nimic. Pentru că depindem mult de el și mândria noastră e mai puternică, decât dorința de a încerca să schimbăm ceva. Și atunci ...așteptăm... așteptăm minunea. Sunt sentimentală, prea sentimentală, ca să pot opune rezistență acestei lumi pline de răutate. Sunt o persoană care are inimă și pe care o
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
P.H.L. propune însă o perspectivă analitică, „tipic masculină” asupra acestui episod de absolută intimitate. Eroul său, numit în continuare Domnul R., are un mic șoc, de „responsabilizare” pe de o parte; în același timp, simte o plăcere tipică, legată de mândria masculină. Dar nu vrea să-i dea importanță. Altceva i se pare cu adevărat demn de analizat. Meditând la ultima întâlnire cu Teodora, se contemplă pe sine cu o oarecare detașare. I se pare a fi un torent ce-și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
unghia degetului mare de la picior. Nu, nu a fost nici pe departe așa ceva. În primul rînd Virgil era perfect sănătos. Apoi el nu era omul care să se preocupe de fleacuri. Doar nu-s copil! își zicea el cu multă mîndrie. Și, la o adică, nici nu era el cel care trebuia să pregătească toată treaba. Atunci Vlad de ce mai era considerat șeful expediției? Dar, de, vedeți voi? Virgil a făcut în noaptea aceea ce nu ar fi putut face nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bine se lăsa mîncat de lupi! Încordarea acelei situații se spulberă repede, deoarece nu departe de ei se arătă neînfricatul Napoleon. Zic "neînfricatul", deoarece nu Napoleon era fugăritul, ci cel care fugărea. Și, în goana lui, ținea capul sus, cu mîndrie de dulău sadea, iar coada o flutura ca pe un steag. Un ied! Un ied! strigară cu toții ușurați de povara fricii. Napoleon fugărește un ied de căprioară! Într-adevăr așa era. La cîțiva metri în fața lui Napoleon abia mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care avea rîme și diverse insecte. De, ca orice pescar. L-au lătrat cîțiva cîini, niște copii din clasele primare l-au chemat să se joace împreună, promițîndu-i mere și pere busuioace, dar Bărzăunul nici măcar nu întoarse capul. Nu din mîndrie, să fim clari. De așa ceva nu putea fi acuzat unul ca el de nimeni. Ci, uite-așa, n-avea chef să se joace în ziua aceea, pentru că-și pusese în gînd să rezolve o problemă destul de grea. Trebuia, cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lie down with tears And waken but to weep. And, if our blood alone Will melt this iron earth, Take it. It is well spent Easing a saviour's birth. "Nu mă ispitiți, pentru că eu/ Am cunoscut ceasul iluminării, Lăuntrica mândrie a poetului,/ Certitudinea puterii.// ...Părinte, care le împlinești pe toate,/ Fie-ți milă de somnul nostru sfâșiat./ Pentru că noi ne culcăm cu lacrimi/ Și ne trezim doar pentru a plânge// Și dacă doar sângele nostru/ Poate înduioșa pământul de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și tatăl lui îi povestea mereu despre o mamă frumoasă și blondă, a cărei pierdere l-ar fi lăsat cu totul năuc și singur, să nu fi fost el, copilul ei și al lui, odorul lui, sufletul lui, lumina și mândria și mângâierea, fiul pe care nici n-a știut că și-l dorise atât până nu l-a avut, până nu a deslușit în el mintea atât de ageră și vocea limpede și spiritul proaspăt și ochii frumoși, clari, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vestească nunta guvernatorului Andaluziei cu văduva seniorului de Murcia și să-l facă pe Tariq să și întindă mrejele spre sultan... ...nu uita de aurul lui Musa! Aurul s-a împuținat, iar Musa nu-și mai încape în piele de mândrie la vederea fiului celui blond, care cârmuiește nu prin puterea armelor, cât prin cea a minții. Nunta copilei ascunse de lume cu Theodomer i-a domolit temerile și l-a făcut să-și drămuiască darurile către sultan. Și încă n-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
el, așa cum poartă toți lupii, mirosul strămoșilor lui. Putea vedea Arus, mirosindu-l, ploile și soarele multor anotimpuri; putea simți nebunia libertății de-a alerga încotro vedea cu ochii, fericirea de-a se ști stăpîn absolut peste pădurile seculare; precum și mîndria de-a fi deținător al învățăturilor primite de la mai-marii înțelepți ai atîtor generații miros de lup adevărat. Mai era ceva acolo, un iz, o adiere, o nuanță pe care Arus n-a recunoscut-o. Lupino ducea cu el, fără îndoială
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]