754 matches
-
e însoțit de hohote de râs ale asistenței. E drept că P. e foarte pitoresc, dar... râsetele din partea unor persoane respectabile, cu morala intactă, sunt puțin cam aprobatoare și încurajatoare. De aia și P. povestește foarte bine dispus, lăudându-se, mândru de tot ce a făcut. „Și mai avea o vorbă: Dacă nu știi - te-nvăț, dacă nu poți - te-ajut, dacă nu vrei - te oblig!»“. Tatăl lui Vasiliu a învățat cele două lozinci, a lui Lenin și a lui Stalin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nimic. Expresia Îngrijorată a chipului său nu se potrivește cu Înfățișarea-i războinică. Omar crede că citește În privirea lui o monstruoasă mărturisire. Ofițerul murmură: — Mi-aș fi dorit atât de mult s-o scop, aș fi fost atât de mândru să mă Înfățișez Înaintea ilustrului Khayyam, aducând-i soția nedemnă! Dar am ajuns prea târziu. Toți oamenii din palat fuseseră masacrați de soldați. Omar a Înaintat spre ofițer, l-a apucat cu toată puterea, fără a reuși, totuși, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ori trăisem În postura de asediat. Îmi rămânea Întregul Orient de descoperit, de la Bosfor la Marea Chinei: Turcia, care tocmai se revoltase odată cu Persia, Își alungase Sultanul-Calif și se fălea, de-atunci, cu deputați, senatori, cluburi și ziare de opoziție, mândrul Afganistan, pe care britanicii sfârșiseră prin a-l cotropi, dar cu ce preț! Și, bineînțeles, toată Persia rămânea de străbătut. Nu cunoșteam decât Tabrizul și Teheranul. Dar Isfahanul? Dar Șirazul, Kashanul și Kirmanul? Dar Nichapurul și mormântul lui Khayyam, piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mi îngrop capul în mâini. — Ce mă fac? zic deznădăjuită. Ce mă fac, Suze? Nu pot să le spun c‑am fost dată afară. Pur și simplu nu pot. Spre iritarea mea, simt lacrimile scăldându‑mi ochii. Sunt așa de mândri de mine. Și eu nu fac altceva decât să‑i dezamăgesc tot timpul. — Ba nu‑i dezamăgești! se oțărăște Suze la mine. N‑a fost vina ta că ăia de la Cafeaua de dimineață au avut o reacție exagerată. Și pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o ipoteză îmbietoare:) Desigur, dacă se lasă cu ceva gologani... ― Ar fi mai bine să recitiți contractul, zise Ash. Și pentru a nu mai persista nici o îndoială, recită cu glas clar, ca al calculatorului central, de care era atât de mândru: "Oricare transmisie emisă sistematic, indicând o posibilă origine inteligentă, trebuie să facă obiectul unei investigații." ― Nesupunerea duce la confiscarea întregului salariu și a primelor. Contractul nu pomenește nimic despre vreo recompensă grasă în cazul ajutorării unei persoane în pericol. Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se aruncă-ntunecat. Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, Ale trestiilor sunet ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri gigantici de lungi sulițe de-argint, Toat-a apei, a pustiei și a nopții măreție Se unesc să-mbrace mândru veche-acea împărăție, Să învie în deșerturi șir de visuri ce te mint. Râul sfânt ne povestește cu-ale undelor lui gure De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure, Sufletul se-mbată-n visuri care-alunecă în sbor. Palmii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-n ziua cea de ieri, Lumina și-o revarsă. {EminescuOpI 179} Căci este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniștit Și tremurând din apă Și împle cu-ale ei scântei Cărările din crânguri. Sub șirul lung de mândri tei Ședeau doi tineri singuri: - " O lasă-mi capul meu pe sân, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a instalat plictisul. S-au recrutat noi combatanți, au fost chemați rezerviști din casele de bătrâni, aziluri de nebuni și din canalizările orașului. Au fost angajați ieniceri din rândul dracilor, care, plătiți în valută, își vânzoleau ecusoanele capsate pe coadă, mândri de noua misiune, la care nici Talpa Iadului nu s-ar fi așteptat. Cert e că în partea adversă nu se simțea, psihologic, nicio cedare. Foșnind, luminând și vălurindu-se continuu, armata grâului nu voia să plece. Pe când reporterii au îmbâcsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zise el întinzând mâna dreaptă pe lângă mine pentru a fi unită cu o mână surprinzător de albă. Vladimir. Uitasem de el. De fapt, nici nu mi-am dat seama de faptul că mai era lângă mine. Vladimir Chronosi, răspunse acesta mândru. Încântat! E trecut de unșpe, așa că mă voi duce să mă culc. Pe mâine, Corvium! zise acesta și plecă cu umerii aduși în față spre cele mai apropiate scări. Pe tine chiar te cheamă Vladimir? întrebai uimit. Da. Vladimir Chronosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din ochii tăi cei verzi Ca două mistice smaralde” (Cincinat Pavelescu). Ramona îl petrecu cu privirea și își aduse aminte de un aforism francez: ”Il a l’air d’un type qui a invènte l’amour”. Maurice ieși în stradă; mândru că și-a îndeplinit mandatul. Ajuns pe esplanadă se opri gânditor ca un consul roman. „Privea în jur înfășurat în toga și zicea că e bine să se împământenească acolo și să construiască un water-closet”.(James Joyce) O întrebare îl
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
călcat,vase de lut,linguri de lemn,un samovoar etc. A devenit și numismat. Are toate monedele și bancnotele tranziției. Un ziarist i a trecut pragul casei și a scris un articol intitulat „Muzeul din apartament”. Acum este din nou mândru. Alături de o pianina clasică are și o pianină electronică.Cânta și la chitară. Intre timp soția s-a resemnat. Dar și-a luat revanșa.S-a înnoit... „Ca și Veronica Micle Damele ce le cântați Știu ca să desfunde sticle, Dar
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
vezi! Nu mai mult de un degetar de zeamă! I-o poate pune în băutură sau în mâncare. Nu are nici un gust deosebit. ― Atunci, mâine la chindie sunt la poarta ta. ― Te aștept, zmeule. Rămâi cu bine, Zaura! ― Mergi sănătos, mândrule. După această întâlnire cu țiganca, inima lotrului parcă voia să-i iasă din piept. Nu i-a bătut așa nici când potera - căutându-l - a trecut la un pas de bordeiul lui din codru și nu l-a descoperit... A
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
folosind, din când în când, biciușca de piele, prinsă de o vargă de alun. Pe la biserică, i se alătură Mihai a lui Ghiță Toader, cel mai mare fecior al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu le mai știe, băiete și baba mea, care mă judecă! răspunse
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
bun Tu ești bun, cu omul drept Te porți după dreptate, 27. cu cel curat ești curat, cu cel îndărătnic Te porți după îndărătnicia lui. 28. Tu mîntuiești pe poporul care se smerește, și cu privirea Ta, cobori pe cei mîndri. 29. Da, Tu ești lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu. 30. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid. 31. Căile lui Dumnezeu sunt desăvîrșite, cuvîntul Domnului este curățit; El este un scut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
îndoia, i se mlădia și i se contura, ca o flacără pe care o aprinzi în bătaia vântului și de la care aștepți să-și ia forma finală, încât, într-o bună zi, își spuse sieși cu încântare, peste fire de mândru: „Acum, chiar că totul este desăvârșit și gata de pus în practică! Iar eu am în mine și curaj, și hotărâre. La treabă, deci, viteazule rănit!” După aceste gânduri nebunești, la foarte scurtă vreme, dânsul plecă spre locuința fetei în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la tot ce a fost între noi prima oară. E dureros să arunci ani din viață și e imposibil. Timpurile cele mai grele le păstrezi, căci ți-au aparținut numai ție și ți-au dăruit o experiență de care ești mândru, iar eu trebuie să uit un timp când Ioana, fecioara, se emoționa, roșindu-și minunat obrazul de obicei palid, sau atâtea ore de comun acord între noi, când tineri de tot, făceam la tot pasul descoperiri. (A face descoperiri în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nefericit. Nu suporta să i se piardă din vedere anii îndelungați ca bătrân al clanului Oda din cauza puținelor fapte de merit ale acestui om. De ce să fie pus Shibata Katsuie într-o poziție inferioară cuiva care purta acum, atât de mândru, kimonoul dar, pe vremuri, la Kiyosu, nu fusese nimic mai mult decât un nevolnic care se ridicase din poziția de curățitor de șanțuri și măturător de bălegar? În acea zi, pieptul lui Katsuie era ca un arc întins la limită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
său stăpân și că n-avea să-l apere decât pe moștenitorul de drept, Seniorul Samboshi. În acel timp, Hideyoshi ținea în Kyoto magnifica slujbă pentru Nobunaga, care atrăsese atenția întregii națiuni. Faima crescândă a lui Hideyoshi îl făcea pe mândrul Katsuie să cugete dacă era cazul să acționeze și cât de repede. Dar munții din Echizen nu întâmpinau urzelile lui Katsuie decât cu zăpadă. Plănuia mari campanii, însă nu-și putea urni armata pentru a le pune în aplicare. Pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prelungiți urmărirea! La aceste cuvinte ale oamenilor de pe mal, urmăritorii se opriră. Ii se apropie în galop, răgușit aproape de tot, zbierând la oameni în timp ce alerga în susul și-n josul malului: — Stăpânul nostru a spus că aceia care devin atât de mândri de victorie, încât se lasă duși de val și fug după dușman vor apărea în fața curții marțiale la înapoierea în tabără. Înapoi! Întoarceți-vă! În sfârșit, entuziasmul orbesc li se risipi și toți oamenii se retraseră de pe țărmul râului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poate (a se vedea ce i s-a întâmplat lui Lucifer). Ioan Scărarul ne zice de altfel, referindu-se în special la bolile spirituale: ”pe cei neînfrânați poate că-i vor tămădui oamenii, pe cei vicleni îngerii, iar pe cei mândri Dumnezeu”. Părintele Arsenie Boca spunea că doar Sfânta Liturghie mai ține lumea pe pământ. Acest lucru împreună cu mijlocirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos către Tatăl Ceresc. Îndrăznesc să afirm că și rugăciunile noastre. Dacă nu s-ar mai ruga nimeni pe
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
țară și de frumusețea florilor de mină. Mai peste ani, de la cei din Șurdeștii Maramureșului, am achiziționat asemenea minuni poliedrice a căror strălucire îmi luminează cărțile în bibliotecă. Cristale care se oferă parcă, model al devenirii umane. Și cât de mândru am fost, în 1977, când „Europa Liberă” ne-a dat de știre, că miile de mineri din Valea Jiului i-au cerut tiranului dialog în spațiul cărbunelui trudit... și cât m-au îndurerat urmările !... Ocazia salvatoare eșuată a stârnit atâtea regrete
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
neagră să-mi acopăr Fața murindă să n-o vadă lumea (p. 52) În voința lor cea mare fu eternitatea lor. (p. 54) Vai! În mine trăiesc Titanii și nu Olimpul. (p. 57) 13 Atât de palid, de adânc, de mândru Și de frumos cum în viața mea N-am mai văzut vun chip. - Un singur viciu În lume-avea - ș-acela-i ședea bine: Mândria. 1044 {EminescuOpXV 1045} PACEA PĂMÎNTULUI VINE S-O CEARĂ (p. 68) 13 Eu nu vorbesc de Dumnezeul de-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fie aruncați în carceră, fără speranță. Printre prizonieri și prăzi, Tiberius poruncise să se afle și soția învinsului Arminius, Thusnelda, care căzuse în mâinile romanilor fără ca el, disperat, s-o poată salva. Ea mergea neobosită, cu ochii ei limpezi și mândri pierduți în gânduri îndepărtate. Gajus nu putu s-o vadă și nici măcar să și-o închipuie, prins cum era în cortegiul ce mergea în fața lui, dar îl auzi pe tatăl său, când prietenii îl felicitau, murmurând pe când îi îmbrățișa: — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
diferite, mii de granițe, deosebiri radicale între supuși, de la germani la blemii din Nubia. Aceasta genera zi de zi probleme neașteptate, impunea noi modalități de guvernare, maleabile și rapide. Structurile vechii Republici libere apăruseră într-o porțiune restrânsă a Mediteranei; mândrul Senatus, divizat acum în diferite curente, nu mai era indicat pentru a controla imensitatea imperiului. Senatorii fuseseră obligați să-și recunoască superiorii: din când în când, din Senatus se evidenția cineva născut să comande - un consul, un triumvir, un pater
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unde, simțindu-se protejat de abis, reușea chiar să adoarmă. Se spunea totuși că un pescar cu temperament napolitan, capricios, izbutise să se cațăre pe stâncă până sus, înșelând vigilența paznicilor, și să ajungă pe terasă pentru a-i oferi mândru împăratului cel mai frumos sparus auratus, un pește teleosten, din care nu mai fusese prins vreun exemplar în marea aceea. Tiberius pusese însă să fie ucis pe loc, ca să nu dezvăluie nimănui drumul pe care-l descoperise. După mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]