748 matches
-
și-l amintea atât de bine, cine e bătrânul acela ciudat în halat care bate la mașină în biroul tău? Nu-mi spune că ai deschis un azil pentru gazetarii bătuți de soartă? Ai fi în stare. Era o notă mângâietoare în glasul ei, care lui Jack i se păru deopotrivă ispititoare și alarmantă. — Nu râde de el, mamă, o dojeni Louise pe un ton serios. Ben ne-a spus deja. Se numește Ralph și e bolnav de Oldtimers. Jack zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe jos, și ridicate pe pereți, noi avem covoare groase, în care piciorul ți se pierde, pe care așezăm multe perne și așa, țesând în aer cu mâna dolofană, cu aur pe deget și cu aur la încheietură, covorul persan, mângâietor, pernele umflate și moi, Rezvan se lasă victorios pe perete, sprijinindu-și spatele masiv de lemnul subțire, vibrând viu, gata să cadă sub atâta greutate, întinzându-și picioarele lateral, punându-și un braț sub cap. Noi așa mâncăm, stăm la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că dihotomia aceasta devenea mai reală ca oricând. Sătenii, cei mai vârstnici, firește, și-l amintesc și astăzi: spătos, cu privire blajină și ochi calzi, cu suflet blând și cu o voce care știa a fi, la nevoie, atât de mângâietoare ca susurul unui pârâu, dar și viguroasă, tunătoare chiar, când posesorul ei se considera îndreptățit să treacă la o schimbare de registru. Nu era lacom, deși nu s-ar putea spune nici că era filotim; primea cât voiai să-i
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de mărgele din plastic și sticlă colorată sau din boabe de porumb vopsite, schimbându-le necontenit între ele într-un clinchet adormitor și fulgerări curcubeice răsfrânte de argintul viu al oglinzii. Nemaiexistând nimic în lume în acele clipe decât foșnetul mângâietor al rochiilor de mătase și tafta mulate pe curburile trupului ei tânăr - extraordinar, nu-i așa? un trup care trebuie să trăiască și să se distreze, nu-i așa? - și foșnetul periei ce reușise, ca de atâtea ori, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prima oară, Îi păru rău pentru rănile infectate de pe fața doctorului Ransome. Întorcîndu-i favoarea, Îi spuse: — Dacă te duci vreodată la debarcaderele funerare de la Nantao, să nu bei apa de acolo. Jim se Întinse pe rumegușul moale, cu mirosul lui mîngîietor de pin. Prin ușile deschise ale depozitului de cherestea, urmări luminile de navigație ale avioanelor japoneze străbătînd noaptea. După cîteva minute, trebui să admită faptul că nu putea recunoaște nici una din constelații. Ca toate celelalte lucruri, de cînd Începuse războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zgură. Jim stătea culcat, fără să se miște, În timp ce focurile de la depozitele de petrol de la Hongkew jucau pe deasupra tribunelor, luminînd ușile frigiderelor furate, radiatoarele Cadillacurilor și lămpile nimfelor de ipsos din loja generalissimului. Partea a III-a 32 Eurasiaticul Lumina mîngîietoare a soarelui Încălzi stadionul. Din cerul fără nori căzu o rafală de grindină, vapori Înghețați dislocați de pe aripile unui avion american aflat la vreo șase kilometri deasupra rîului Yangtze. Luminate de soare, cristalele cădeau pe terenul de fotbal, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ești mereu singurel, De-ai fi cucule cu mine Amândoi am trăi bine. MAMA De când e lumea pe acest pământ Tu ești mamă chipul cel mai sfânt Ești un înger ești un strop de soare Și privirea ta-i mereu mângâietoare. Surâsul tău de mamă dulce-i și sublim Și mereu ești caldă ca un cer senin Ochii tăi de mamă, dulci ca două flori Strălucesc văpaie în multe culori. Ne-ai crescut în vreme cu dragoste divină Și nu te
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
MAMEI Brațul mamei când mă-nconjoară Mă simt protejată ca odinioară, Umezii ei ochi, calzi, mereu tăcuți Și glasul domol, ai vrea să-l tot asculți. Brațul ei ca cerul-i, ajunge orizontul, E viitorul meu, trecutul și prezentul, Privind mângâietor, ea ne-a purtat de seamă Și ne-a crescut încet, cum știe-a crește-o mamă! Doar mama nu te minte, copile, niciodată Și nici dușman nu poate să-ți fie vreodată, Chipul mamei blând, eu îl păstrez și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
din fața căminului, punându-și în valoare profilul și mai ales rochia de un negru spaniol, intens, strălucitor. Într-adevăr, femeia era atent observată. Ochiul lui Ledoulx îi examina expresia, pielea foarte albă, părul negru, ochii mari, privirea puternică, dar și mângâietoare, buzele fin conturate. Femeia pe care o vedea nu semăna deloc cu o văduvă îndoliată, ofilită și lăcrimoasă. Arăta bine, chiar prea bine. Dar dincolo de ceea ce vedea și îi plăcea fără rezerve, Ledoulx se trezi strâns în limitele îndoielii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acelui destin prin unda de parfum a petalelor de trandafiri stivuite în tipsii de argint. Urmărea mâna care prefira acele petale printre degete. Simțea din plin încărcătura senzuală a acelui gest. Îi amintea de răcoarea pulberii de curcubee, de vibrația mângâietoare a degetelor, de alunecarea luminii și a umbrei peste trupurile goale, de transfigurarea îmbrățișării surprinse în apropierea cascadei din pădure... Obrazul tras, expresia încordată, tresăririle nervoase erau dovezi ale unui imens consum interior. Prințul era cu totul singur între interesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mi-a șoptit ocrotitoare, că mi se fac farmece cu buruieni, ce să-mi pierd mințile din dragoste. Nu i-am spus Laurei niciodată un cuvânt de iubire, cu toate că în nopțile târzii ale Duminecilor binecuvântate, când sub mâna mea ușor mângâietoare se conturau tot mai plini sânii ei de carne tare, fecioara cobora, tremurătoare, pleoapele cu gene lungi și grele. Abia mai târziu, după ce am pierdut-o, sau mai bine zis după ce mi-am închis-o în suflet, efemer, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bidiviii obosiți. - Dumnezeule! Ce liniște-i aici! Un loc mult mai singuratic decât pădurea, a șoptit Eleanor. - Urăsc codrii, a declarat Amory, cutremurându-se. Urăsc orice frunziș sau lăstăriș pe Întuneric. Aici, afară, spațiul este atât de vast, atât de mângâietor pentru spirit... - Panta lungă a unui deal lung. - Și luna rece rostogolind pe ea lumină de lună. - Și tu cu mine, ultima și cea mai puțin importantă imagine. Noaptea era liniștită. Drumul drept, urmat de ei până sus, pe muchia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care a ajuns până în Coreea a pierdut puterea, iar acum un nou shōgun începe să-și întindă stăpânirea. Însă, fără sprijinul shōgunului n-am fi putut să facem o asemenea călătorie și să ajungem până aici, în Mexico. Starețul zâmbi mângâietor: — Cunoști Japonia mai bine decât noi. Dacă tu spui că așa stau lucrurile... atunci te credem. Starețul acesta cumsecade își făcea griji pentru mine ca nu cumva să ajung de batjocura și de râsul tuturor. Chipul lui sfielnic îmi amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
călduță, fără noroi, zi bună de drum. Am găsit-o pe măicuța Natalia măturând prin curte. Pe sârme și pe gărduțul din fața casei întinsese rufele ce cu puține minute în urmă le terminase de spălat, să se usuce la soarele mângâietor de primăvară. Am lăsat jos gențile și sacoșele, m-am apropiat, sărutându-i mâna și rugând-o să nu mai plângă. Plângea chiar înainte să ne vadă că venim. Ne-a invitat în aceeași cămăruță din marginea casei sale. Pe
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
241. „Știința a câștigat mai ales din cărțile prin care au pierdut creatorii lor.” Thomas Fuller 242. „Acela căruia îi place cartea, nu va duce lipsa unui prieten credincios, a unui sfătuitor înțelept, a unui tovarăș bine dispus, a unui mângâietor eficace.” Isaac Barrow 243. „N-a fost supărare pe care un ceas de lectură să nu mi-o fi risipit. De câte ori te simți nefericit și ai nevoie de uitarea necazurilor, când, rănit de viață, dorești un suprem balsam, când, sătul
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
mustață de femeie care nu își reneagă masculinitatea, ci se mândrește cu ea și face din respectiva mustață un accesoriu de cochetărie ori chiar un element afrodisiac (căci nu era vorba despre o mustață aspră și soldățească, ci despre una mângâietoare și provocatoare, în același timpă. Era ciudat. Nu fac altceva decât să pictez ceea ce sunt eu și ceea ce este în capul meu, declarase Frida. Ce-i drept, cu excepția lui Vincent van Gogh (ale cărui autoportrete în avalanșă programatică pot fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
doar o parte din bolboroseala divină cu care este comparată de un celebru filozof poezia, și anume bolboroseala: „Îngrămădire a unor umbre. O îndrăcire / a pașilor lor... // Doamne, ce pași se aud? Nu e surâsul / pașilor / tăi? Surâsul pașilor / tăi, mângâietor: pretext al unor jocuri / răsturnate / îndepărtate, de neînțeles.“ (Îngrămădire a unor umbre) Antologia dovedește, printre altele, că premiile literare nu garantează nimic. Oralitat ´ i Este la modă desolemnizarea limbajului poetic. Mircea Cărtărescu a declarat chiar, acum câțiva ani, că agramatismele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nu vreau să trebuiască sa fac casa praf. — Nu, sigur că nu, spuse Sammler. Deci ce e Unu? III Spre casă. Pe Second Avenue se auzea hârșâitul primăvăratec al patinelor cu rotile pe trotuarul gol pe dinăuntru, sfărâmicios, o asprime mângâietoare. Întorcându-se dinspre noul New York al apartamentelor comasate spre vechiul New York al pietrei brune și al fierului forjat, Sammler văzu prin cercurile mari negre din gard margarete și lalele, gurile acestor flori deschise și strălucinde, dar pe galbenul pur ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zece pungași deodată și i-ați fi biruit, într-un final glorios. Numai că și nevastă-mea, și eu având niște cuțite la gât, chiar n-avea rost să fac pe nebunul. Când însă unul dintre hoți, cu mișcări aproape mângâietoare, mi-a scos ceasul de la mână, mi-a sărit țandăra. Enervat și inconștient totodată, cu mâna deodată liberă i-am bătut obrazul, spunând, într-un esperanto expresiv: „Memory from my padre!“. În acel moment, șeful care superviza totul, un tip
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
acționeze. Se târâ Încet lângă Erina și Îi puse ușor palma peste buze. Femeia se trezi, dar nu spuse nimic. Lumina lunii, care pătrundea prin pânza cortului, făcea ca totul să se vadă ca printr-o mătase fină, Întunecată, dar mângâietoare. Erina observă că Oană are mâinile libere și că desface funia cu care erau legate Încheieturile ei. Înțelese că Începeau evadarea, dar nu Înțelegea cum. Cortul era păzit, tabăra la fel. Căpitanul privi În jurul lui, dar nu găsi nici un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Când o vei revedea, îți vei da seama că iubirea nu va trădat, ba dimpotrivă depărtarea a făcut-o mai puternică. Toate acestea le vei simți când o vei îmbrățișa. —Când mamă? Se ridică, îmbrățișând-o pe Ștefania pentru cuvintele mângâietoare, simțind-o tot mai aproape pe Cecilia. —Curând, fiule, curând. Este deja iarnă, au trecut câteva luni de când ma părăsit și eu sunt tot singur. —Pardon! Nu te-a părăsit. A plecat să-și realizeze un vis. O admir pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
În fața toamnei și-a tristeții Cu gândul iarăși ispitit, 76 De-avîntul surd care destinde Tot mai departe largu-i zbor Deasupra zărilor murinde, A sumbrei văi, a tuturor. II De-a lungul tristelor răzoare Pe care vântul grămădi Atâtea crengi rătăcitoare, Mângâietoare vei veni? Din golul toamnei vei renaște Iubirii mele, vis fugar, Și însetatul va cunoaște Beția vinului tău rar? Vei fi atunci Izbăvitoarea? Deși umbrit de-un mort trecut, Îmi vei aduce totuși floarea Neprihănitului sărut? Și-n pacea-ntinderii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vă admir pentru răbdarea cu care m-ați ascultat, amin.“ „Sunt convinsă totuși că ai febhă, poate de la pumnul ăsta bandajat, ia să văd“, a spus doamna Gerda. Și, lăsând jos olița, mi-a pus pe obraji niște degete foarte mângâietoare. „Ia mâna de pe mine !“, am strigat eu atât de tare, încât, de la capătul celălalt al coridorului, ecoul a răspuns : „de pe mine...“. „Vai !“, a spus doamna Gerda, uluită de neașteptata mea grosolănie, „Dah eu îți sunt ca o sohă...“. „Surori ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ANA (vine, se înclină în fața împăratului): Măria Ta... PRICINĂ (mohorât): Bine, bine... treci de-a dreapta mea. (Ana trece în dreapta împăratului) LINGUȘITORUL: Fiica mijlocie a Măriei Sale, cu părul ca arama frunzelor de toamnă, cu mers ușor de căprioară tânără, cu glas mângâietor... Domnița Dana! DANA (intră, la fel ca Ana) PRICINĂ (tot mohorât): Hm... da... Treci lângă soră-ta. (Dana trece) LINGUȘITORUL: Fiica cea mică a Măriei Sale, cu părul bălai ca lumina primăverii, mlădie ca trestia în vânt, înțeleaptă ca zicerea bătrânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sfințenie, consideră că acele concepte nu trebuie să fie prilej de glume și giumbușlucuri. El replică însă că nu știe de ce tocmai fiii spirituali ai celor care și-au bătut joc de lucrurile cele mai sfinte, adică de cele mai mângâietoare credințe și nădejdi ale fraților lor, ar avea dreptul să pretindă ca anumite chestiuni să fie tratate cu seriozitate. Dacă s-au găsit unii care să-l ia peste picior pe Dumnezeu, de ce să nu luăm peste picior Rațiunea, Știința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]