873 matches
-
tăcut pînă la întoarcerea lor. 6. Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să-i vorbească. 7. Dar cînd s-au întors fiii lui Iacov de la pășune, și au auzit lucrul acesta, s-au supărat și s-au mîniat foarte tare pentru că Sihem săvîrșise o mișelie în Israel, culcîndu-se cu fata lui Iacov: așa ceva n-ar fi trebuit să se întîmple niciodată. 8. Hamor le-a vorbit astfel: "Fiul lui Sihem s-a lipit cu toată inima de fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Și cum am ridicat glasul și am țipat, și-a lăsat haina lîngă mine, și a fugit afară." 19. După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: "Iată ce mi-a făcut robul tău", stăpînul lui Iosif s-a mîniat foarte tare. 20. A luat pe Iosif, și l-a aruncat în temniță în locul unde erau închiși întemnițații împăratului; și astfel Iosif a stat acolo, în temniță. 21. Domnul a fost cu Iosif, și și-a întins bunătatea peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
mînă, pentru că Domnul era cu el. Și Domnul îi dădea izbîndă în tot ce făcea. $40 1. După cîtăva vreme, s-a întîmplat că paharnicul și pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpînul lor, împăratul Egiptului. 2. Faraon s-a mîniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor și pe mai marele pitarilor. 3. Și i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniță, în locul unde fusese închis Iosif. 4. Căpetenia străjerilor i-a pus sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
înțelepții Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon. 9. Atunci, mai marele paharnicilor a luat cuvîntul, și a zis lui Faraon: Mi-aduc aminte astăzi de greșeala mea. 10. Faraon se mîniase pe slujitorii lui; și mă aruncase în temniță, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai marele pitarilor. 11. Amîndoi am visat cîte un vis în aceeași noapte; și anume, fiecare din noi a visat un vis, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
meu; dar voi, suiți-vă înapoi în pace la tatăl vostru." 18. Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif, și a zis: "Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, și să nu te mînii pe robul tău! Căci tu ești ca Faraon. 19. Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicînd: "Mai trăiește tatăl vostru și mai aveți vreun frate?" 20. Noi am răspuns domnului meu: "Avem un tată bătrîn, și un frate tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
nu Eu, Domnul? 12. Du-te, dar, Eu voi fi cu gura ta, și te voi învăța ce vei avea de spus." 13. Moise a zis: "Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiți." 14. Atunci Domnul S-a mîniat pe Moise, și a zis: "Nu-i oare acolo fratele tău Aaron Levitul? Știu că el vorbește ușor. Iată că el însuși vine înaintea ta, și, cînd te va vedea, se va bucura în inima lui. 15. Tu îi vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
nu lase ceva din ea pînă a doua zi dimineața." 20. N-au ascultat de Moise, și s-au găsit unii, care au lăsat ceva din ea pînă dimineață; dar a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mîniat pe oamenii aceia. 21. Astfel, în toate diminețile, fiecare strîngea cît îi trebuia pentru hrană; și, cînd venea căldura soarelui, se topea. 22. În ziua a șasea, au strîns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
-o șacalilor din pustie. 4. Iar dacă ar zice Edomul: Suntem nimiciți, dar vom ridica iarăși dărîmăturile!" așa vorbește Domnul oștirilor: "Să zidească ei, căci Eu voi surpa, și se vor numi: "Țara răutății" și "poporul pe care S-a mîniat Domnul pentru totdeauna!" 5. Veți vedea cu ochii voștri lucrul acesta, și veți zice: "Mare este Domnul dincolo de hotarele lui Israel!" 6. Un fiu cinstește pe tatăl său, și sluga pe stăpînul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
ale celor ce nu mai sunt”. Dar ambivalența sacrificiului nu poate fi evitată: „Nu-ți mânji mormântul cu sânge”, îl avertizează Tamora. Căci sângele vărsat tocmai pentru ca fantomele eroilor morți să nu se întoarcă și să ceară răzbunare va stârni mânia altor morți, a altor răzbunători, cu atât mai mult cu cât corpul sacrificat al lui Alarbus va fi mutilat, batjocorit, pângărit. Așa se face că, încă de la sfârșitul primului act, sângele va cere sânge: Titus îl va jertfi pe propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pentru cei vii? 20. La Lege și la mărturie!" Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. 21. El va pribegi prin țară, apăsat și flămînd, și, cînd îi va fi foame, se va mînia, și va huli pe Împăratul și Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus, 22. fie că se va uita spre pămînt, iată, nu va fi decît necaz, negură, nevoie neagră, și se va vedea izgonit în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și mîna Lui tot întinsă este. 5. "Vai de Asirian, zice Domnul; nuiaua mîniei Mele, care poartă în mînă toiagul urgiei Mele! 6. I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit; l-am trimis împotriva unui popor pe care sunt mîniat ca să-l prădeze și să-l jefuiască, să-i calce în picioare ca noroiul de pe ulițe. 7. Dar el nu judecă așa, și nu acesta este gîndul inimii lui, ci el nu se gîndește decît să nimicească, decît să prăpădească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și numai vuietul ei vă va îngrozi. 20. Patul va fi prea scurt, ca să te întinzi în el, și învelitoarea prea îngustă, ca să te învelești cu ea. 21. Căci Domnul Se va scula ca la muntele Perațim, și Se va mînia ca în valea Gabaonului, ca să-Și facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. 22. Acum, nu batjocoriți, ca nu cumva să vi se strîngă mai tare legăturile; căci am aflat de la Domnul, Dumnezeul oștirilor, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
24. Nici un locuitor nu zice: Sunt bolnav!" Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui." $34 1. Apropiați-vă, neamuri, să auziți! Popoare, luați aminte! S-asculte pămîntul, el și ce-l umple, lumea cu toate făpturile ei! 2. Căci Domnul este mîniat pe toate neamurile, și plin de urgie pe toată oștirea lor: El le nimicește cu desăvîrșire, le măcelărește de tot. 3. Morții lor sunt aruncați, trupurile lor moarte miros greu, și se topesc munții de sîngele lor. 4. Toată oștirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. 11. Iată, înfruntați și acoperiți de rușine, vor fi toți cei ce sunt mîniați pe tine; vor fi nimiciți și vor pieri cei ce ți se împotrivesc. 12. Îi vei căuta, și nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciți, vor fi pierduți cei ce se războiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea, orice limbă va jura pe Mine. 24. "Numai în Domnul", Mi se va zice, locuiește dreptatea și puterea; la El vor veni, și vor fi înfruntați toți cei ce erau mîniați împotriva Lui. 25. În Domnul vor fi făcuți neprihăniți și proslăviți toți urmașii lui Israel." $46 1. "Bel se prăbușește, Nebo cade; idolii lor sunt puși pe vite și dobitoace; idolii pe care-i purtați voi au ajuns o sarcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
vedea rușinea. Îmi voi răzbuna, și nu voi cruța pe nimeni." 4. "Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oștirilor, Sfîntul lui Israel." 5. Șezi într-un colț, și taci, fala Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor. 6. Mă mîniasem pe poporul Meu, Îmi pîngărisem moștenirea, și-i dădusem în mîinile tale, dar tu n-ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrînului. 7. Tu ziceai: În veci voi fi împărăteasă!" și nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
dragoste veșnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. 9. Și lucrul acesta va fi pentru Mine ca și cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pămînt, tot așa jur că nu Mă voi mai mînia pe tine și nu te voi mai mustra. 10. Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, și legămîntul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
smerite, și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16. Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mînie necurmată cînd înaintea Mea cad în leșin duhurile, și sufletele pe care le-am făcut. 17. Din pricina păcatului lăcomiei lui, M-am mîniat și l-am lovit, M-am ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui. 18. I-am văzut căile, și totuși îl voi tămădui; îl voi călăuzi, și-l voi mîngîia, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. 5. Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale, și își aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mîniat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veșnic, sau putem fi mîntuiți? 6. Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mînjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză, și nelegiuirile noastre ne iau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Tine: de aceea ne-ai ascuns Fața Ta, și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre." 8. Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul, și Tu olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea mîinilor Tale. 9. Nu Te mînia prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar, spre noi, căci toți suntem poporul Tău. 10. Cetățile Tale cele sfinte sunt pustii, Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate! 11. Casa noastră cea sfîntă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
iată-Mă!" către un neam, care nu chema Numele Meu. 2. Mi-am întins mîinile toată ziua spre un popor răzvrătit, care umblă pe o cale rea în voia gîndurilor lui! 3. Spre un popor, care nu contenește să Mă mînie în față, aducînd jertfe în grădini, și arzînd tămîie pe cărămizile de pe acoperiș; 4. care locuiește în morminte, și petrece noaptea în peșteri, mîncînd carne de porc, și avînd în străchini bucate necurate. 5. Și care totuși zice: "Dă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
că nu era puțin lucru pentru om să aibă pe Dumnezeu în preajma lui, să-i poată cere sfatul ca unui bun părinte, oricând avea vreo nevoie” (36, p. 4). Din cauza unei greșeli umane sau a păcatelor omenești, „Dumnezeu s-a mâniat foc și-a depărtat cerul atât de mult, că nu degeaba zicem noi : departe cât cerul de pământ” (36, p. 4). într-o legendă culeasă la celălalt capăt al spațiului românesc (Bucovina), fenomenul este prezentat și mai concludent : Dumnezeu, supărat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
deci în noua formă a eposului - un ne-legiuit și a fost tratat ca atare. Putem recunoaște funcționarea unui astfel de mecanism psihosocial în legenda lui Lycaon, cel transformat în lup de către Zeus pentru că i-a sacrificat acestuia un copil. Mâniat de gestul lui Lycaon (fiul lui Pelasgos, strămoșul mitic al pelasgilor), Zeus trimite potopul, de care scapă într-o ladă doar Deucalion și Pyrrha, al căror fiu, Hellenus, este socotit strămoșul grecilor (helenilor). Subtextul mitului pare evident : înlocuirea unei mentalități
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a termenului chief la mijlocul secolului al XIX-lea : Un arap de la Fez, care călătorește cu noi [pe vapor], pătimește de boala mărei și se vaietă, invocând pe Alah ! Mă apropii de el și îl întreb turcește : Chief ioc ?... El se mânie și îmi întoarce spatele. [...] Apoi [după masa de prânz] ne suim pe terasa locantei pentru ca să bem cafeaua și să ne facem chieful. Cine a gustat viața orientală știe că chieful este partea cea mai importantă a vieței ; deci aprinzându-ne
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
desfășoare activități misionare în Japonia, Ordinul Sfântul Petru a început să vorbească de rău alte ordine. — Iezuiții uită că ei înșiși le-au dat motive japonezilor să-i prigonească pe creștini. Ar face bine să se gândească cine l-a mâniat pe răposatul taikō. Diego îl privea sfios cu ochii săi roșii. Uitându-se în ochii lui, misionarul se gândi că era în zadar să se sfătuiască asupra vreunui lucru cu acest confrate nătâng. Fără să poată vorbi mulțumitor limba acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]