1,030 matches
-
că aveau noroc că își puneau în sfârșit pirostriile, mirese practice care ar fi preferat să strângă bani pentru un apartament de lux și care deplângeau fiecare bănuț care nu putea fi recuperat. Dar nu mai avuseseră niciodată o mireasă mânjită cu ulei care avea obiceiul să fure eșantioane de sânge. — Dumnezeule, Fran, se agăță Henrietta de ea. Atunci știi care din ei e tatăl? — Tocmai asta e. Testul a fost neconcludent și mai durează o săptămână până voi afla. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adierea ușoară a vântului. Takamori, care se întorsese acasă neobișnuit de devreme, stătea pe verandă cu picioarele strânse sub el, devorând lacom o turtă dulce din orez - desertul de la cină. Era tratația lui Tomoe. — Uită-te la tine, ți-ai mânjit chimonoul, îl dojeni Tomoe. — Îmi pare rău. — Ai și de ce. Era proaspăt spălat. — Da, așa e. Ți-am spus că-mi pare rău. Takamori era cu gândurile aiurea, așa că nu după mult timp și-a șters iar degetele lipicioase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nimeni. Vorbea privindu-se și făcând pauze în care mângâia blana unui câine uriaș așezat la picioarele lui: "Ucid pentru că acesta e unicul lucru care-mi dă un sens. Destinul meu e să nu fiu înțeles decât dacă am mâinile mânjite de sânge... dacă nu cunosc mila și sunt foarte singur... Căci pe buzele celor care îmi vorbesc, observ mereu cum tremură frica și ura. Și atunci crește în mine nevoia de-a lovi. Încerc să-mi umplu singurătatea cu sânge
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
porc. Ar fi putut să fie acuzat de erezie, ca discipol al lui Mani. Nu vreau să stărui însă în aceste bănuieli, căci și eu am crezut mult timp despre cunoaștere că ar fi calea spre mântuire și m-am mânjit cu astfel de erezii gnostice. Judecătorul Romuald care mă însoțea, însărcinat fiind de regele Rodoald, l-a convins în cele din urmă să nu stea în calea misiunii care mă silise să înfrunt obositoarea călătorie de la Cividale la Pavia. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dea altă explicație decât cea a unui legământ tainic și fără să-mi dezvăluie numele. Nu înainte totuși ca Teja să se fi simțit obligat să explice cu glas răgușit motivul reținerii sale: unii vizitatori, simulând extazul sau jubilația spirituală, mânjesc prin fluxurile carnale ale plăcerii trupurile morților. Dacă n-aș fi fost eu preot, și el călugăr, l-aș fi pocnit. M-am mărginit să-l privesc drept în ochi. Mi-a simțit indignarea, a făcut o plecăciune și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
între degete. Flacăra lămpii împrăștia o lumină galbenă-roșiatică, iar eu vedeam în ea, cu mâhnire, clădirile, tavernele și bordelurile din Cividale. Nu fusese greu să mă las de băutură, însă femeile îmi cam lipseau. Ajunsesem să visez împreunări, trezindu-mă mânjit de propria sămânță. Odată cu trecerea săptămânilor, situația se înrăutățea, și chinul începea să se întrevadă în felul meu nervos de a mă purta și de a vorbi. Așa se face că l-am întrebat pe Rotari: - Tu cum îți descarci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
capul neclintit. Din pricina lacrimilor, n-am mai putut să văd nimic, sau poate că am leșinat. Nu-mi mai amintesc. Știu doar că m-am trezit pe când eram tras de subsuori pe o podea de cărămizi arse pe care o mânjeam cu sânge. Cei doi care mă târau s-au oprit brusc, și am văzut, ridicând cu greu capul, că doi preoți discutau cu centurionul în șoaptă. Am auzit doar atât: „Iute, haideți“. M-au tras în sus și au încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au prea înțeles la început ce se-ntâmpla. L-au oprit doar atunci când regele era gata să înfigă pumnalul în pieptul celui de-al doisprezecelea consilier. Scena respectivă era halucinantă. Mi s-a părut că privesc cu un ochi sângele mânjind podeaua salonului, și cu celălalt expresia lui Andras. Era din nou cea a unui om indiferent la ceea ce se petrecea. M-am agitat și eu odată cu ceilalți și, în confuzia generală, am urlat: - Puneți mâna pe Andras! Moment în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întâmpla curând. Am pierdut mare parte din darurile pe care le primisem la Alexandria și, oricât m-aș învârti în joc și oricât ar cânta cele două coruri, nu capăt mai mult de la Cel de Sus. Doamne Dumnezeule, stâlpul acela mânjit de spermă și sânge! Am crezut că monahul își pierduse mințile din pricina pustniciei, și mi-a părut rău, căci astfel se pierdea și medicul, singurul demn de acel nume în Cividale. M-am prefăcut a-i lua în serios cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care primea de la rege poruncile pentru cancelarie, și i-am spus că voiam să-mi văd fiul. Ansoald și-a stăpânit cu greu bucuria și a dorit să-mi sărute mâinile, punându-mă în încurcătură. Degetele și fața îi erau mânjite de cerneală, și-și lăsase mustăți și barbă odată cu avansarea lui în postul de scrib. L-am luat cu mine la regina Gundeperga, și în timpul călătoriei am putut să aflu ce probleme avea și cum progresase. Mi-a cerut sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deloc, și instinctiv mă feream de el, de privirile lui porcine, de firea alunecoasă și rea ce i se citea pe față; ciudat era și faptul că evita orice atingere fizică, de parcă i-ar fi fost frică să nu-l mânjim cu ceva. Ni s-a îngăduit să asistăm la funeraliile care au avut loc la San Pietro cu fast și fără incidente. După care, cu o grabă care m-a uluit, în timp ce noi tândăleam la Laterano, în doar trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vei veni și tu. Aici te aștept. Cuprins de o spaimă nebună, am înșfăcat copăcelul de aur și l-am lovit cât am putut de tare în cap și în mutră. Din tâmpla despicată a țâșnit sânge și mi-a mânjit mâna; după câteva clipe, un jet și mai violent, țâșnit dintr-o tăietură adâncă la gât, mi-a umplut fața și pieptul. A încercat atunci să se ridice, drept care, țintuindu-l la pământ pe acel monstru, i-am mai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
clipă înainte să plonjeze în valuri. Longobardul m-a întrebat dacă putea să capete copăcelul cu sângele lui Iisus și racla pe care o lăsasem pe altar. I le-am dăruit, fiindu-mi scârbă de sângele lui Andras, care le mânjea, și convins de falsa lor sfințenie. VI Am alergat spre Rotari așa mânjit de sânge cum eram. Văzându-mă în ce hal arătam, a sărit din pat și, pentru o clipă, i s-a făcut frică de mine. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
capete copăcelul cu sângele lui Iisus și racla pe care o lăsasem pe altar. I le-am dăruit, fiindu-mi scârbă de sângele lui Andras, care le mânjea, și convins de falsa lor sfințenie. VI Am alergat spre Rotari așa mânjit de sânge cum eram. Văzându-mă în ce hal arătam, a sărit din pat și, pentru o clipă, i s-a făcut frică de mine. L-am apucat pe servitorul care tocmai îi făcea un masaj după ce-l frecase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
păcatul unei planete pe care a fost pedepsit să o curețe de păcat prin cei aleși, capabili să citească secretul zeilor, cei care sunt în stare să audă glasul îndrumător al naturii chiar în spatele foii de hârtie pe care o mânjesc cu atâta îndârjire în scopul îndeplinirii unei neînțelese, exilate vieți de poet - pulbere de stele în suflet de înger închis în josnica piele de om. Sacrificat pentru a fi neînțeles, el este armonia din natură, căci există armonie în natură
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
deplină: în firele de oameni de la marginea pâlcului de mistere se pare că niciunul nu a reușit să se cațere pe arborii existenței lui, așa cum nici pădurea întreagă nu va reuși să zărească oamenii cățărându-se. Sunt prea mici, neînsemnați, mânjiți în subconștientul lor pentru a scânteia în fața unor adevărate inimi lipsite de păcat, cum se găsesc în scorburile seculare ale puieților de stejar, de două ori mai falnici decât stejarii înșiși și de zeci de ori minuscule în fața firului de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că aș putea fi eu cu el în seara aceea. Abia puteam să recunosc asta față de mine, dar în nici un caz față de sora mea, care nu era foarte drăguță în acel moment, cu ochii roșii de la plâns și cu obrajii mânjiți cu sânge și cu zeamă de coacăze. Prima dată am zis nu. El și-ar fi dat seama imediat, pentru că nici un văl nu putea ascunde diferența de înălțime dintre noi. Avea să mă refuze și apoi aș fi devenit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îl ucisese. Apoi smulsese cuțitul din mâna reginei care voia să și-l înfigă în inimă. Nehesi m-a dus la Re-nefer, care stătea în țărâna din curte, cu capul sprijinit de perete, cu praf în păr și cu unghiile mânjite de sânge. Au trecut ani până când am înțeles de ce nu m-a lăsat să mor, de ce uciderea celor iubiți de ea n-o umpluse de furie împotriva mea, care fusesem cauza tuturora. Dar Re-nefer se învinuia doar pe ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care e comoara cea mai de preț a țării și, sub nici o formă, partidul n-ar expune această comoară vreunui pericol. Atunci Janika s-a așezat pe o bancă, și-a luat prosopul de pe față, gura și bărbia îi erau mânjite de sânge, și ne-a spus în șoaptă că taică-su i-a spus lui că va veni sfârșitul lumii, care va începe cu un război atomic, și că știe el în mod sigur că nu ne-a mințit colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ori pe-atâtea, iar când bunicul se apleca să mă pupe, decorațiile se ciocneau între ele, zăngănind. Nu-mi plăcea când mă pupa, fiindcă avea fața unsuroasă de la cremele pe care și le prepara singur, iar când mă atingea, mă mânjea și pe mine, zile întregi după aceea aveam în nări mirosul ăla nesuferit de lavandă, nu ne întâlneam prea des, iar de când tata fusese dus la Canal, aproape deloc, pentru că bunicul și bunica n-o prea aveau la inimă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Am oprit în fața casei, am coborât, bunicul a încuiat mașina, apoi a dat mâna cu mine, dar nu mi-a mai spus cât de mult se bucură c-am venit, s-a aplecat doar și m-a pupat pe obraji, mânjindu-mă iarăși cu cremă, când s-a dus la poartă s-o deschidă, mi-am șters fața, atât cât am putut, cu mâneca de la cămașă, însă tot degeaba, pentru că simțeam pe mai departe mirosul ăla dezgustător de lavandă. Ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ne războim cu ei, asta se vede și din faptul că Prodan, fără să crâcnească, s-a lăsat maltratat. În primul moment, la toate astea, Prodan n-a avut replică, și-a luat mâna de la umăr, am văzut că era mânjită de sânge, nu doar palma, dar și degetele toate, și privindu-și palma de parcă atunci ar fi văzut-o pentru prima oară, a strigat că sângele numai cu sânge se spală, a făcut un pas înainte și i-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
târâm cât mai încet, iar ceilalți se risipiseră deja care-ncotro, de nici nu-i mai auzeam. În timp ce ne târam, eu am nimerit cu palma în ceva lipicios, deși mi-am retras mâna repede, era prea târziu, palma mi se mânjise de o mâzgă neagră de la o dâră de rășină, sau poate de catran, care străbătea lanul, i-am atras atenția și lui Puiu, apoi cu cealaltă mână am smuls din pământ un mănuchi de grâu, încercând să-mi curăț palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în cealaltă, sub un teanc de bancnote vechi mototolite, am găsit un cărțoi legat în piele, cu titlul, scris cu aur, Istoria enciclopedică a omenirii de la facerea lumii până în prezent, când l-a văzut, caporalul a aruncat pe jos paltonul mânjit de noroi, în buzunarele căruia începuse să cotrobăie, a luat cartea în mână, a răsfoit-o, spunând că asta fusese lectura preferată a lui taică-su, în copilărie îi povestise și lui multe din ea, pentru taică-su istoria fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de s-au făcut țăndări, iar așchiile au zburat prin aer, risipindu-se în toate direcțiile, pe asfalt, între timp oamenii se împingeau spre ușa de la intrare, cineva m-a înghiontit de-am căzut pe jos, palmele mi s-au mânjit de noroi, aveam o stinghie chiar sub nas, scria pe ea, cu litere mari și negre, CUBA, am zărit-o doar o secundă, apoi cineva i-a dat un șut, eu m-am târât în patru labe, repede, mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]