2,168 matches
-
carnea de capră. "Puchero", o altă mâncare specifică Argentinei, este o tocană cu carne de vită fiartă, șuncă sărată, cartofi și alte legume. În Argentina, mâncarea picantă este neobișnuită. Cu toate acestea, în nord-vestul țării se mănâncă o tocană cu mămăligă în care se pun o mulțime de cărnuri diferite, cârnați și legume asortate cu chimion, boia și ardei iuți. Aceasta tocană picantă poartă numele de "locro". În meniurile argentiniene găsim feluri de mâncare cu carne de vânat, cum ar fi
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
orchestrei, sorbindu-i cântările. Asculta cu atenție, urmărea mișcările dirijorului și se minuna cum treceau melodiile pe la diferite instrumente. Acasă punea pe o măsuță din curte o măturică, pe care Virginia o folosea la periatul covoarelor și, alături, făcălețul de mămăligă, apoi se așeza pe scăunelul lui și începea concertul. Era un fel de om-orchestră." Cei care îl vedeau se minunau de talentul copilului și-i spuneau mamei sale că micuțul va ajunge probabil dirijor, bun instrumentist sau un mare cântăreț
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
ziarist” (subiectul nu este substantiv sau pronume personal), "Paul est un journaliste renommé" „Paul e un ziarist renumit” (numele are atribut). 6. [Apoziție|Apoziția]] poate fi de asemenea fără articol: "Nous avons mangé de la polenta, plat traditionnel roumain" „Am mâncat mămăligă, mâncare tradițională românească”. 7. În limba scrisă, în enumerări lipsesc frecvent articolele: "Financiers, urbanistes, économistes, juristes et autres chercheurs s’occupent de ce problème" „Financiari, urbaniști, economiști, juriști și alți cercetători se ocupă de această problemă”. 8. În titluri, incripții, meniuri
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Sbârnă, Valentin Marin (coordonatori), "Dicționarul General al Revoluției Române din Decembrie 1989." 20) Ionuț Șerban, " Ideea de Revoluție la români." 21) Teodora Stănescu-Stanciu, Gheorghe Neacșu", Constituția României 1991. Documente (vol. I)." 22) Teodora Stănescu-Stanciu, "Ilustrarea unui eșec." 23) Sergiu Nicolaescu, "Mămăliga a explodat!" 24) Oamenii Revoluției "(coordonator Ioana Ceaușescu)" 25) Dumitru Mazilu, "Revoluția Română, zile și nopți de dramatism și speranță." 26) Marian Cojoc", Revoluția Română în Dobrogea." 27) Constantin Buchet, "România, frontul informațiilor și sfârșitul Războiului Rece (1980 - 1989)." 28
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
ambele în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Este unul dintre cei mai cunoscuți regizori români de teatru la nivel mondial. Printre spectacolele montate de , se numără: "No Mom`s Land", la Teatrul Luni de la Green Hours, București, "De ce fierbe copilul în mămăligă", "E doar Sfârșitul lumii" - toate la Teatrul Odeon din București, "Trei surori" sau "Alge-Bernarda's house remix" la Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe. A lucrat și în afara Bucureștiului, astfel a montat piesele "Femeia mării" la Teatrul Național „Vasile Alecsandri
Radu Afrim () [Corola-website/Science/308031_a_309360]
-
din momentul în care asemenea demersuri ies din „ringul” personal și plonjează în spațiul public, avem o problemă. De ce? Păi, dacă mă joc la mine pe computer cu sunete prefabricate, cânt în baie și dansez, sau sculptez cu bucăți de mămăligă în bucătărie și, eventual, rezultatul îl arăt unui prieten e una, iar dacă îl scot pentru uz extern, îl expun, îl prezint spre delectarea unor receptori, e alta. Mai mult, într-o societate supramediatizată cum este societatea noastră, atari confecționări
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
d. ?) a fost un erou popular din Singapore, participant la eliberararea acestei țări de sub jugul colonial olandez. s-a născut la 20 martie în anul 1865 în satul Pașcani, plasa Bujor a județului Chișinău, Basarabia, în familia lectorului bisericesc Paneleimon Mămăligă. În anul 1886 se afla în Singapore, ca soldat al Armatei imperiale ruse. Anterior fusese la Vladivostok (Orientul Depăratat), Hankou, Fuchjou și Canton (China). În anul 1892, sau anterior, a intrat în serviciu la rajah-ul insulei Siameze Lomboc. Printre
Vasile Mămăligă () [Corola-website/Science/330097_a_331426]
-
1886 se afla în Singapore, ca soldat al Armatei imperiale ruse. Anterior fusese la Vladivostok (Orientul Depăratat), Hankou, Fuchjou și Canton (China). În anul 1892, sau anterior, a intrat în serviciu la rajah-ul insulei Siameze Lomboc. Printre misiunile lui Mămăligă au fost unele cu caracter diplomatic și altele cu caracter militar, legate de aprovizionarea cu arme a rajah-ului. În anul 1894 a participat nemijlocit la răscoala împotriva colonizatorilor olandezi. În același an, în luna noiembrie, după suprimarea revoltei, a
Vasile Mămăligă () [Corola-website/Science/330097_a_331426]
-
să apară tot felul de materiale, au apărut negustorii evrei, iar lumea cumpăra mai ales pentru sărbători, haine noi și încălțăminte. În trecut, hrana era pâinea dospită, (chită) sau nedospită (azimă) iar mai tîrziu s-a început a se consuma mămăligă, fiindcă se făcea mai repede și se consumau lemne mai puține. Ca „udătură”, oamenii aveau animale, păsări, legume, fructe, hagimă și pur (ceapă și usturoi sălbatic), linte, bob, cartofi etc. Măcinatul porumbului se făcea la morile de apă(călugării aveau
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
laturile monumentului sunt înscrise numele eroilor din satul Vorovești căzuți pentru apărarea patriei în cel de-al doilea război mondial: Gheorghe Burada, Vasile Constantinescu, Gheorghe Drănceanu, Gheorghe C. Dumitrașcu, Neculai Florăscu, Toader Gavril, Pavel Grigoraș, Vasile Hriscu, Florea Lău, Petru Mămăligă, Constantin Musteață, Neculai Musteață, Constantin Mutihac, Constantin Ghe. Mutihac, Dumitru Tanană, Vasile Tanană, Constantin Tătaru, Neculai Timofte, Gheorghe Văcaru și Vasile Văcaru.
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
sovietice, cu excepția "Rîpei de la Mîndrești", un teritoriu de 472 hectare al comunei Giurgiulești, transferat în 1992 Ucrainei, anume orașului Reni. Frontiera moldo-ucraineană are ca extremitate nordică un colț unde converg frontierele româno-ucraineană și moldo-română, la 4 km est de satul Mămăliga din Ucraina, pe râul Prut. De acolo, ea urmează un traseu atât terestru, cât și fluvial, pe malul Nistrului care separă cele două state de două ori. Acest traseu care separă localitățile cu majoritate românofonă în 1940 de cele cu
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
bondițe, căciuli. Din lînă toarsă femeile, fetele, împleteau broboade, îmbrăcăminte pentru iarnă. Încălțămintea o confecționau din piele, bunăoară opincile. Boierii purtau cizme și ghete. Din mîncărurile preferate erau: răciturile, sarmalele, plăcintele, zama, sosul, friptura, copturile cu nucă, dulciurile, jambolul, brînza, mămăliga, ș.a. Casele se făceau din nuiele lipite cu lut, acoperișul era din stuf ori șindrilă. Casele boierilor băcioieni se deosebeau de cele țărănești. Erau construite din piatră, acoperite cu oale, cu foișor, pridvor, cîteva odăi. Dupa întemeiere, satul și-a
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
foloseau iarna pentru încălzire, dar și la fiertul mâncării. Hrana nu era prea diversificată și nici vasele din care se mânca. Membrii unei familii mâncau cu toții, cu lingură de lemn, dintr-o strachină mare, în care se punea lapte și mămăligă. Se mai prăjea carne de porc într-o tigaie și apoi se punea la mijlocul unei mese înconjurată de 3 mămăligi. Principalele animale din gospodărie erau caii, boii și vacile. Boii erau principalele animale folosite la plug. Țăranii se ajutau unii
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
mânca. Membrii unei familii mâncau cu toții, cu lingură de lemn, dintr-o strachină mare, în care se punea lapte și mămăligă. Se mai prăjea carne de porc într-o tigaie și apoi se punea la mijlocul unei mese înconjurată de 3 mămăligi. Principalele animale din gospodărie erau caii, boii și vacile. Boii erau principalele animale folosite la plug. Țăranii se ajutau unii pe alții și lucrau în mici echipe în funcție de unelte și animale de lucru. Cei care erau mai săraci și nu
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
nici arendaș, nici plugar nu se pot înjuga ei înșii la plug și c-au ajuns la sapă de lemn cu toții aproape. Iată cauza sigură a restanțelor. Pentru a le încasa va trebui să li se vânză oamenilor ceaunele de mămăligă și cenușa din vatră. Ce le pasă d-lor roșii de starea economică a unui județ pricinuită de chiar dumnealor? Regula fanarioților este: să scoți lapte din piatră. Se va găsi deci ienicerul care să aplice {EminescuOpX 118} administrația d-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și din jidani neasimilați și neasimilabili, fac negustorie, speculă, camătă, ocupă miile de funcții publice, trăiesc din gheșefturi și din politică. Populația rurală în marea ei majoritate, mai ales cea mai depărtată de târguri, n-are drept hrană zilnică decât mămăligă cu oțet și cu zarzavaturi, drept băutură spirt amestecat cu apă; foarte rar, la zile mari, și nici chiar atunci în multe cazuri, se învrednicește să mănânce carne și să bea vin; trăind sub un regim alimentar așa de mizerabil
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
taică-meu și de mine și nu ne-a mai lăsat să ne ducem În altă parte. Ne-a reținut În Moghilev. Și cam ce teme de discuție aveați? Ce vorbeam? Cum o să scăpăm, dacă o să scăpăm... Când aveam o mămăligă cu marmeladă era sărbătoare la noi. Asta era mâncarea cea mai bună pe care am mâncat-o În lagăr. Mai mâncam la resturi, lături de la domnii de la popotă, mai dădeau câte o ciorbă... Cum ați aflat că puteți să mergeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
duceau În piață, departe... Era foarte departe... dar noi stăteam așa, gândindu-ne cu teamă: oare se mai Întorc acasă, oare nu-i prind... că n-aveau voie să părăsească unitatea. Cumpărau pâine neagră, necoaptă, fantastic de proastă, ceva pentru mămăligă, dar nu bun. Ne-am chinuit acolo, dar ne duceau și pe câmp, la Tatarovca, la muncă. Și tatăl meu a cunoscut un partizan care venea seara și ne aducea vești: ne spunea cum e, ce e, cât de aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de purici dimineața. Mulți s-au Îmbolnăvit și au murit acolo. Pe pajiștea asta stăteau niște cai bătrâni, bolnavi, le curgea din răni... Pe caii ăștia Îi tăiau, făceau supă și ne dădeau să mâncăm la masă o bucată de mămăligă - și asta În fiecare zi, câteva luni cât am stat acolo. În octombrie pantofi n-avea nimeni, că stam În apă când lucram... Și am luat niște cartoane și le-am legat la picioare, că era deja zăpadă. Acolo, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai avem ceva de schimbat, bani n-aveam. Unul avea o cămașă, un palton, o pereche de pantofi, nu știu ce, unu’ mai avea ascuns pe undeva un inel, și atunci s-au făcut niște schimburi. Îți dădea făină, cartofi, pâine sau mămăligă și tu Îi dădeai ce aveai. Rezistai o zi, două, trei cu schimbul ăsta - iar te duceai și schimbai, și a cincea oară nu mai aveai ce să schimbi. Și Încă ceva: În fundul acestei crescătorii de porci era lăsată Încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu un om: „Hai, Îmbrăcați-vă și plecăm de aici” - „Ce, cum?” - „Tăceți din gură, veniți cu mine”. Și ne ia pe mine, pe soră-mea și pe mama, ne-a pus În căruță, a adus cu dânsul și niște mămăligă, niște mâncare... Ce se Întâmplase? Uite ce ne-a povestit: M-am dus la Peșciana, iar acolo m-am interesat la oameni, care mi-au spus că Într-adevăr este acolo o fabrică și cei din armata română - erau și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că am rezistat din cauză că nu le mai aveam. A fost groaznic, groaznic... foamete... Când tata s-a mai pus pe picioare, cu hainele pe care le mai avea a Încercat să facă troc. Dădea o haină - primea o bucată de mămăligă sau o ulcică cu lapte acru. Asta era ocupația și asta era fericirea, că a putut cât de cât să ne ajute să nu murim chiar de foame. Tot acolo era și o soră de-a lui tata cu fiica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
decât adulții? M-au Întrebat la un moment dat: „Ce vrei tu, ce jucărie vrei, ce-ți dorești?”. Și am spus: „Eu nu vreau nimic. Vreau să stăm Într-o căsuță mică, cu un gemuleț mic și să am destulă mămăligă cu lapte bătut”. Asta era delicatesa supremă. Cum era fratele, cum vă jucați...? A-a-a, cum ne jucam... Sub ocupația nemțească foamea era, bineînțeles, foarte mare. Ne duceam undeva unde aruncau nemții gunoaiele. Odată am ales niște mațe de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
teme mai interesante, mama dumneavoastră vă Încuraja, probabil... Ne Încuraja. Ce putea să spună? Se vorbea de mâncare. Căuta fiecare să vadă ca nu cumva cineva să mănânce mai mult. Mâncarea noastră era din făină de porumb, un fel de mămăligă foarte moale, cir - așa, ca s-o prelungești, că făina nu există. În loc de zahăr se lua melasă. Melasa e unul din produsele fabricii de zahăr. Am mai mâncat și cu zahăr din ăsta care mirosea a gaz, să știți. Făină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acolo, ne-au repartizat o porțiune din orașul Șargorod, Înconjurată cu sârmă ghimpată: se numea ghetou. Și acolo, pe familii, fiecare ocupa câte o cameră - se dormea pe jos, cu ce aveai, dacă aveai. Primeam zilnic câte o bucată de mămăligă din făină de mazăre. Era ca o cărămidă. Asta era porția pentru o zi. Într-o zi m-am strecurat pe sub sârma ghimpată și am plecat. Și m-am dus În niște sate de lângă Șargorod la cerșit. Unii te goneau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]