1,012 matches
-
știe că în Câmpia Română, în Câmpia Covurluiului și în Stepa deluroasă a Bahluiului și Jijiei, sunt o mulțime de așezări omenești noi, înființate aici îndeosebi în urma reformelor agrare din 1864, 1891 și 1918/22, când suprafețe imense din moșiile mănăstirești și boierești au intrat în proprietatea țăranilor proveniți în bună parte din regiunile de deasă populație din Subcarpați și din satele mari și vechi de la codru și deal. Ori nu cunoaștem să fi existat la baza acestor reforme agrare și
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Petru cel Mare și de țarina Ana. Un astfel de ucaz nu mai permitea intrarea în monahism decât a preoților văduvi și a militarilor trecuți în rezervă. Ecaterina a II-a merge și mai departe cu politica antimonastică, secularizând averile mănăstirești în totalitate, printr-un decret dat în 1764. Vorbim astfel de aproape un secol, din 1682, când s-a interzis pentru prima dată întemeierea de noi schituri în Rusia și până către anul 1780, când se semnalează o timidă tendință
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
însă, la moartea Bătrânului Ambrozie de la Optina, devenit mai târziu, Sfântul Ambrozie de la Optina, ucenicii acestuia găsesc printre hârtiile rămase în chilia sa, alte trei texte, asemănătoare cu cele venite de la Athos, pe care le și fac publice în mediul mănăstiresc. Călugării de la Sfântul Serghie - Sfânta Treime hotărăsc publicarea lor și astfel, în 1911, văd lumina tiparului și aceste din urmă trei texte, considerate a fi de la început continuarea textului athonit și editate chiar sub titlul „ A doua parte a mărturisirilor
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
că în lăzi s-a găsit lenjerie de "cocotă" din anul 1916. El consemna și observațiile directorului vămii din Constanța, care insista să spună că "după deschiderea unei jumătăți din toate lăzile, până în prezent s-au găsit numai câteva acte mănăstirești mai valoroase". (Vezi Relațiile româno-sovietice. Documente, vol. II, București, 2005, p. 21-22.) Peste decenii, preluând conducerea României, regimul comunist, prin Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, a căutat să determine guvernul sovietic să restituie Tezaurul aflat - cum bine scrie Viorica Moisuc
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
procese verbale cu obiectele de preț ridicate de la diferite mănăstiri și evacuate la Moscova Azi, 13 octombrie 1916, subsemnații, întruniți în baza ordinului Marelui Cartier General No.30/11 octombrie 1916, prin care Dl. Tzigara-Samurcaș este însărcinat a transporta Tezaurele mănăstirești, ne-am întrunit în Archondăria Sfintei Mânăstiri Slatina, județul Suceava, și după ce am deschis ascunzătoarea din peretele Paraclisului Sf. Nicolae, unde odoarele erau ascunse, am ales ca mai de preț următoarele odoare, pe care delegatul guvernului le-a ridicat spre
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Gherontie Negruț ss. Evloghie Nichita ss. Paisie Cozma ss. Ambrozie Florescu Primarul Comunei Găinești ss. Iacob Dumitral PROCES-VERBAL Nr. 2 Potrivit înaltului ordin al Marelui Cartier General Nr. 30/11 octombrie 1916, prin care subsemnatul sânt însărcinat a transporta Tezaurele mănăstirești, ducându-le provizoriu la loc de siguranță, azi, 14 octombrie 1916, de față fiind Cuvioșia Sa superioară și Consiliul Spiritual și Economic al Sfintei Mănăstiri Agapia, județul Neamț, am ales din vestmântăria mare următoarele odăjdii și odoare ce urmează a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
va întocmi porunci amănunțite despre felul cum trebuie să treacă pământul în seama comitetelor și cum acestea trebuie să orânduiască treaba pământului. Pădurile, apele, bogățiile de sub pământ, câmpurile de încercare, răsadnițele, ogoarele pentru sfeclă, precum și viile și livezile boerești și mănăstirești, bisericești și ale udelurilor și în sfârșit toate curțile boerești, fiind avere obștească a norodului, Vor trece în seama Comitetului Pământesc General al Republicei Moldovenești. 3. Să orânduiască treaba îndestulării norodului cu hrănile și mărfurile de întâia trebuință; să orânduiască
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
care exprimă voința și interesele întregului popor, este convins că acest act prietenesc va fi o contribuție importantă a colaborării frățești, de nezdruncinat, dintre popoarele sovietic și român“. Partea a III-a MĂRTURII 1. Al. Tzigara-Samurcaș: Trista soartă a odoarelor mănăstirești Mulți, față de situația gravă, părăsiseră țara, deși sub presiune tot mai mare viața își urma cursul. La 28 sept., Louis Basset, secretarul regelui Carol I și casier al Societății de Geografie, de la înființarea ei, plecă în Elveția, patria sa. Comitetul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pe îndârjitul reclamant împotriva mea. Întors la București, m-am pomenit cu vizita administratorului Casei Bisericei, Gârboviceanu, care, din întâmplare și trecând pe la Muzeu a cerut să vadă originalul adeverinței Mitropoliei din Iași, atestând depunerea celor șapte lăzi cu odoarele mănăstirești, deși ea fusese - oficial - confirmată de prefectul Iașilor ! După război, interesându-mă de soarta odoarelor depuse la Iași, am primit de la Ministerul Cultelor și Artelor, cu adresa nr. 19426/22 aprilie 1923, răspunsul că cele șapte lăzi depozitate la 3
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
General (Secț. I. Bir. oper.) prin care eram însărcinat, din înalt Ordin „a inventaria și transporta Tezaurele monăstirilor din țară”, amenințate de invazia inamicului. Urmând înaltele indicațiuni date, de a proceda cât mai neîntârziat și a începe cu salvarea Tezaurelor mănăstirești din Moldova, m-am și prezentat a doua zi, chiar d-lui general Prezan, comandantul Armatei de Nord, la Bacău, de unde, primind permisiile rusești și românești de circulație, am pornit spre Mănăstirea Slatina din jud. Suceava, trecând apoi la Agapia
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Episcopiei, la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea (circa 1600). Amintiți în dania lui Alexandru cel Bun către mănăstirea Bistrița, din 1428, țiganii din Moldova au trăit secole la rând, ca robi domnești, boierești ori mănăstirești, până la desființarea robiei, în februarie 1856, când Adunarea Obștească din timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica (1854-1856), în decembrie 1855 în Moldova, și în Muntenia, sub Barbu Știrbei (1854-1856), a anulat-o prin lege în februarie 1856. Vreme de aproape
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
purta cu toată dreptatea [...] și să aibă a da samă pentru fiește-carele dintr-ai săi și ori-carele din ceata lui dacă se va răzleți ori va fugi aiurea într-altă ceată streină”. Episcopul atrăgea atenția dregătorilor (juzi domnești, boierești sau mănăstirești) să-i ajute pe țigani pentru a nu fi asupriți sau răpiți de alții. Fiind proprietatea Episcopiei, ei aveau dreptul să circule numai în țară, „iar a trece peste hotar nici într-on chip să nu li să dea”. Numai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dreptul de judecată asupra credincioșilor, cu excepția faptelor de maximă gravitate, cum erau crimele, pe care le judeca domnia. După ce a fost ridicată în rang, biserica episcopală din Huși a beneficiat și ea de privilegii speciale, pentru locuitorii așezați în „sloboziile” mănăstirești, precum și cei din satele, proprietăți ale Mitropoliei Moldovei și ale Episcopiilor de Roman, Rădăuți și Huși. În documentele păstrate, se prevedeau adeseori nu numai scutiri de natură economică, ci și de natură judiciară: poslușnicii să nu fie judecați de pârcălabi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un control asupra modului de organizare și de funcționare a breslelor. Breasla lăutarilor (scripcarilor). Din al doilea catastih, întărit la 17 februarie 1795 de episcopul Hușilor, Veniamin Costachi, aflăm că era cea dintâi breaslă din Moldova. Scripcarii hușeni erau „robi mănăstirești și boierești”, adică ai Episcopiei, care i-a cumpărat, i-a schimbat sau i-a primit în dar. Așa se și explică așezarea cartierului țiganilor, chiar lângă Episcopie. Se prevăd condițiile primirii de străini în breaslă. Punctul 4 al Catastihului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
zice curaj, a sosit duminica viitoare într-o brișcă încărcată cu aparatele necesare; mi-a plombat la repezeală dinți care ar fi avut nevoie de un tratament, a scos câteva măsele maicelor și a plecat în grabă, încărcat cu stofe mănăstirești... [Germanii strângeau pe capete tot ce le putea servi: mașini, aparate electrice, ventilatoare, curele, sticle, fără a mai vorbi de apro vizionări și vite...](Ibidem, p. 183. ) mizerii Noi mâncăm pâine groaznică de-a populației române. La București, două zile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
teribilă, i s-a făcut o puncțiune, s-a constatat puroiul în adâncime și, înainte de a putea fi operată, s-a sfârșit fără durere și liniștit. Au adus-o îndată la Pasărea și au așezat-o în mormânt, după obiceiul mănăstiresc, numai cu haina de pânză albă, fără coșciug, direct pe pământul groapei, cu capul între patru cărămizi, ca să nu-i zdrobească chipul când se va arunca țărâna pe dânsa. Din pământ ai ieșit și în pământ te vei întoarce. După
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mici amănunte ale cultului. Avea multe cunoștințe în lumea din București și protecțiuni serioase. Nu lipsea niciodată de la bise rică, chiar în timpul ultimei boli. Făcuse îmbunătățiri și visa să refacă clopotele luate de germani și să repare clopotnița. Regreta viața mănăstirească din copilăria ei, mai severă ca acum, și masa în comun la trapez. Era foarte indulgentă pentru păcatele lumești ale cucoanelor care veneau, în veselă sau intimă companie, să petreacă câteva zile la maici, considerând aceasta ca un venit pentru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
investigațiilor. În 1971 am publicat o serie mare de dovezi. Le-am reluat, parțial, dar completate în 1997. În ultimul an (2003), Ion Vicovan, în "Dați-le voi să mănânce!", Editura Trinitas, 2003, Iași, face cunoscute date inedite despre asistența mănăstirească a bolnavilor mintali din țările române. Ion Vicovan acoperă un rol important în istoria psihiatriei românești, demonstrând cât de extinsă a fost asistența psihiatrică pe lângă mănăstirile și chiar bisericile din principate. O parte din afirmațiile autorului urmează a fi completate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
aminti, în limita documentației, și de alte ospicii și de nume de psihiatri, inedite până în prezent. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ Ospiciul de la mănăstirea Neamț a fost cel mai important ospiciu de alienați din trecutul Moldovei. Tradiția spirituală a marelui centru mănăstiresc, un personal medical de calitate, un inventar relativ bogat au contribuit la profilarea unei activități care, în realitate, a fost o activitate de spital. La ospiciul de la mănăstirea Neamțului a lucrat, un timp, Panaite Zosin, care, cum știm, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la minte din mănăstirea Golia pururea s-a aflat în cea mai tristă și mizerabilă stare, atât în privința localității, cât și a tratației pătimașilor, care totdeauna i-au ținut în fiare și butuci", menționa raportul comisiei amintite. Până la secularizarea averilor mănăstirești, între Comitetul Sănătății și mănăstire au continuat fricțiunile, eforturile Comitetului de-a ameliora situația de cazare a bolnavilor și încercările de a se constitui un salar noului medic numit de comitet, Emil Max, întâmpinând refuzul egumenului care uza de prerogativele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
importantă asupra acestui ospiciu, singurele referințe pe care le-am putut găsi fiind acele menționate doar de episcopul Melchisedec (1884) și mai târziu de O. Stănciulescu (1932), un distins magistrat și istoric al justiției românești. Documentele de arhivă privind Fondul Mănăstiresc fiind distruse în mare parte în timpul bombardamentelor din 1944, neexistând documente despre acest ospiciu, singura sursă pe care am putut-o utiliza a fost un dosar care figurează la Arhivele Statului Iași, care relatează despre o revizie generală a ospiciului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ca bun creștin și bun român care în privința umanității a dat tot concursul maladiilor (sic) infirmi găzduiți de atâția zeci de ani la bolnița acestei monastiri". Din mai multe fragmente ale procesului-verbal rezultă că Ospiciul a derivat dintr-o bolniță mănăstirească mai veche care, cum se vede, exista de zeci de ani. Prezintă interes datele cu privire la organizarea Ospiciului, la dotarea sa și la metodele de tratament. La data reviziilor starea imobilelor era proastă. Epitropul Lupu menționează că: "terenul și binaua acelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
bolnavă avea papuci, chiar mai multe perechi, câte 2 cearșafuri, fiecare pat având una sau două mindire în stare bună. Un bogat inventar de obiecte de cult, similar cu acela pe care l-am menționat la Ospiciul Golia, denotă caracterul mănăstiresc al ospiciului. Un preot slujea și împărtășea pe bolnavi fără nici o retribuție. Printre personalul sanitar, în afara medicului, ca personal calificat, exista un post de subchirurg, ocupat de C. Isăcescu. În rest, numai salariați necalificați. Din raportul analizat rezultă că sumele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
tutun. (Foto-Regal) Pag. 146. Biserica Galata, zidită de Petru Șchiopul Vodă, la 1584. Posedând averi importante, Mânăstirea Galata a fost, mult timp, reședință domnească și loc de petreceri și serbări. Apoi câtva timp își pierdu importanța; palatele domnești și clădirile mănăstirești căzură în ruină; până ce, la 1799, Alexandru Ipsilante le ridică din nou, la strălucirea și faima de altădată. Numele de "Podul lui Ipsilante", pe care-l poartă una din străzile din marginea aceasta a orașului, atestă existența unui pod, clădit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
iar peste câțiva ani Evlia Celebi (cărturar otoman) nota că românii „trăiesc În bune relații cu cei din neamul armenesc ; nu le plac Însă deloc evreii” <endnote id="(76, p. 717)"/>. Dimpotrivă, Cantemir credea că, În Moldova, ospitalitatea (anume cea mănăstirească) nu depinde de confesiunea străinului sau de limba pe care o vorbește, dar de data aceasta el pare că se exprimă În termeni exagerați : „Trebuie să lăudăm chipul cum sunt primiți oaspeții În toate mănăstirile din Moldova. Căci orice drumeț
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]