1,122 matches
-
frumos iluminat. Toți împreună. Ora 10 acasă. Joi, 12 octombrie/30 septembrie. Tecuci. Manevre la Movileni-Furceni Ora 7¾ plecat la Movilenii de Sus, vreme minunată, ora 9 acolo, încălecat. Corpul de Nord, sub generalul Racoviță, pe poziții. Divizia din Galați mărșăluiește încoace, pentru a ataca pe flanc Corpul de Nord. Corpul de sud traversează Siretul pe un pod de pontoane și avansează spre Tecuci, Corpul de Nord se retrage. Acțiune puțină, enorm de cald. Ora 3½ terminat manevra. Înapoi la Tecuci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
sunt, din păcate, în bivuac. Ora 2½ la gară, Elisabeta sosește de la Sinaia cu doamnele, Becker și D. Sturdza. La gară toți ofițerii străini în ținută de gală, multă lume, doamne. Ora 3 plecarea spre Bârlad, ploaie torențială. Văzut trupele mărșăluind. Oprit în Berheci, Ghidigeni și Tutova. Vorbit cu Racoviță. Ora 4½ sosirea în Bârlad, mare întâmpinare, toată lumea la gară, ploaie puternică, e deja aproape întuneric. Prezentare, apoi în oraș cu o trăsură deschisă, cu patru cai, multe ovații, Te Deum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
001 pentru America - dar ecranul e mort. — O... Doamne! exclam, sforțându-mă să par supărată. N-am semnal! Ei, asta e, am să sun mai târziu... — Ba nu suni nici un mai târziu! Mergem până prinzi semnal. Hai! Suze începe să mărșăluiască spre King’s Road, și eu fug după ea plină de draci. Mai încearcă o dată, zice, când ajungem la prima trecere de pietoni. — Nimic, îngaim. Dumnezeule, Suze e incredibilă - parcă ar fi prora unei corăbii. Părul blond îi flutură în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
victoriei, legată numai de Comandant, care lua pentru el dimensiunile unui simbol uriaș și invincibil. Spre orele nouă dimineața ajunge la o răscruce de drumuri unde nu erau nici un fel de indicatoare. Așteaptă un grup de drumeți, care se auzea mărșăluind și vorbind. Îi întreabă de drumul spre Reșița și aceștia îl lămuresc și totodată îi spun că mergând țeapăn poate ajunge până seara acolo. Lăsase în urmă Cacova și se apropia de Ticvaniul Mare, simțind că nu-l mai țin
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Călin și încă vreo câțiva legionari veneau în țară cu un avion, care a fost bombardat înainte de a ajunge pe teritoriul Banatului și au trebuit să se lanseze toți cu parașutele. El a căzut undeva în apropierea Arad-ului. A mărșăluit până la Arad, în drum spre țară. La Arad a bătut la geamul unui prieten care, nefiind acasă, soția sa nu l-a primit când a auzit cine este și a trebuit să meargă mai departe. Deși era îmbrăcat în haine
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
funcțiune. Sute de lumânări aprinse sunt ținute cu atenție în căușul palmelor de oamenii din cortegiu. Mulți dintre aceștia sunt originari din Iași ; pelerinii aflați deja în așteptare, în rând, nu și-au părăsit poziția cu greu câștigată pentru a mărșălui pe străzi. Sunetul de toacă se aude obsedant, ca o mitralieră vegetală, din lemn de frasin : taca-taca-taca-taca, reverberează ecoul pe clădirile din jur, mă întreb cum reușește călugărița care o are în grijă să găsescă atâta energie în ea pentru
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pe Ceaușescu și pe soția sa. Ei vor ca defilarea de la 23 august, din acest an, să aibă loc pe acest bulevard. Nu va fi posibil. Trebuie ca cetățenii Bucureștiului să refuze, în caz că utopia va deveni realitate până atunci, să mărșăluiască pe aceste locuri udate cu lacrimi și sânge nevinovat numai pentru a satisface setea de glorie, boala grandorii celor doi tirani. Toată lumea trebuie să priceapă că birul pe care-l impun ei a început să capete caracteristicile unei avalanșe care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
grupuscule politice care încearcă să câștige capital politic făcând treaba de care nu se ocupă legiuitorii, poliția, jurații și judecătorii. Sâmbătă, 16 octombrie, cu aprobare de la autoritățile orașului, vreo zece, douăzeci de membri ai Partidului Neonazist American au încercat să mărșăluiască pe trotuarele unui cartier din Toledo, Ohio, spre a protesta, spun ei, împotriva activităților criminale ale bandelor care terorizează orașul. Membrii unor bande formate în majoritate din afro-americani i-au întâmpinat pe neonaziști cu bâte, cărămizi și pietroaie. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
vin și eu la premieră?“. Mă asigură că nu vrea să creeze mare agitație, așa că va veni singur și discret! Respectând consemnul discreției, i-am transmis dorința președintelui doar directoarei, care, ciudat, nu părea surprinsă. În dimineața premierei, În sală mărșăluia o armată deloc discretă de tipi În uniformă, cu câini-lupi dresați. Mi-am amintit că și la Londra, când au venit prințul Charles și Diana la Turandot, defilau prin sală câini asemănători. Dar ceva era nou acum... de afară, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de-abia aș fi plecat, totul îmi părea la îndemână. Acum vin de la o procesiune italiană. Au scos afară moaștele unui sfânt (de fapt, o statuie) și, în sunet de fanfară, zeci de oameni cu lumânări aprinse în mâini au mărșăluit pe străzi. Fetița care m-a însoțit m-a strigat „mama!”. I-am zis că nu-i bine și mi-a spus că sunt ca o mamă pentru ea și că mă roagă mult să nu mă-ntorc în România
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
lor descărnate invocau milă, gesturile lor mecanice nu aveau nici un sens, vocile lor inaudibile păreau că aparțin morților. Am înțeles brusc că ne pierdusem cu toții condiția umană. În acea clisă de murdărie colcăitoare, nu mai eram decât niște cadavre vii, mărșăluind fără sens într-un oraș mort, aflat în prada șobolanilor și a pisicilor. Am conștientizat neputincios starea de degradare cumplită. În mieunatul pisicilor care se împerecheau impudic în piețe, mi se părea că percep semnalele neechivoce ale unei depravări ieșite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
erau. Astă-toamnă, când am ieșit pe stradă, venind în weekend acasă, din Berlin, unde locuiesc acum, la manifestațiile cu Roșia Montană, la una dintre ele i-am văzut de la distanță, în aceeași seară, dar în locuri diferite, pe Stelian TĂnase mărșăluind într-o parte și pe Gabriela Adameșteanu măr‑ șăluind în altă parte. Și ei fac parte dintre puținii oameni din Piața Universității pe care i-am văzut și la Roșia Montană. Și îmi amintesc conflictul monstruos dintre ei din ’91-
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
niște bannere cu sloganuri scoase parcă din Scânteia anului 1946. Plus niște caricaturi grotești ale lui Coposu și Paler ; chiar dacă Paler fusese director la un moment dat în Televiziune și simpatizat de mai de toți cândva, acum devenise odios - și mărșăluiau așa... Parcă erau într-un lagăr, într-o pușcărie unde deținuții fuseseră scoși la aer, așa se mișcau în cerc... A.M.P. : Te întrebi totuși ce s-a întâmplat, pentru că în Piața Universității, la manifestații, după părerea mea, au fost
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ca niște proaste („Tu ești Emi nescu al meu!“, Îmi spunea una când o mângâiam pe frunte). Ei, dar până să ajungem la ele, În Crucea de piatră din Dudești, În Gramont din spatele Mitropoliei sau la Chiriță din Dealul Spirei, mărșăluiam, ca vai de pantalonii noștri, prin nopți Întunecoase și cu zloată, cuprinși ca de o dulce sfâr șeală la gândul fetelor fără mofturi și frământați tot drumul de acea diaree proprie marilor senzitivi și care ne obliga, până să ajungem
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
izolată de restul lumii din afara graniței. Părea că toată lumea era ferecată cu lacăte și interdicții de a comunica cu exteriorul. Acum visele unei întregi națiuni deveniseră pline de tensiuni și frământări de tot soiul. Carlina fusese marcată de această Revoluție, mărșăluise pe străzi ca orice visător dornic de libertate. Dincolo de așteptările și lăudata libertate acum se conturau tot mai evident puternice conflicte politice și economice. Măsurile administrative ale țării și virtuțile unei conduceri decente erau departe de așteptările tuturor. Națiunea spera
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dăm un iureș unde nici gândesc: "Deșteptareaaaa!!!". Și iar! Și iar! Zi și noapte! Noapte de noapte. Noaptea mai cu osebire! Îi hăituim, să n-aibă clipă de odihnă, răgaz de îmbucătură... Și, a doua zi, osmanlâii, cu ochii cârpiți, mărșăluiesc spre Suceava, lălăind, târșind papucii prin pulberea de cenușă fierbinte, sub un soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă, atârnați prin crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
El l-a asigurat pe Hitler că România stă la dispoziția Reichului german cu toate resursele sale militare și economice” și „cu armata română reînarmată și cu efecivele completate, el, se pune la dispoziția Fuhreruluii oricând și este gata să mărșăluiască până în Caucaz și Ural. România era cel mai important partener militar al Germaniei, însă, abia la 22 septembrie 1942, Mihai Antonescu îi propune lui Ribbentrop reglementarea raporturilor româno-germane printr un tratat. Prelungirea războiului și obligațiile economice și militare mereu sporite
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
unui cataclism, politicienii corupți și egoiști erau de vină, prin lipsa lor de dragoste adevărată față de țară. Iată-mă deci nu numai student, ci și legionar, în cămașă verde, cu diagonală neagră și pantaloni negri înfundați în cizmele ca smoala, mărșăluind ca militarii în formație, ziua pe străzile Sibiului, noaptea pe șoseaua ce duce de la Sibiu la Turnu-Roșu. Condeiul meu nu putea rămâne acum străin de această activitate înviorătoare. Am publicat vreo două articole fulminante în ziarul legionar local, atunci înființat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
21 decembrie urcam din măruntaiele metroului bucureștean spre gura de la Piața Romană și auzeam strigăte de "Jos comunismul, jos Ceașescu!" Un val crescând de entuziasm, frică și catarsis liberator (acum ce mai contează!) mă cuprinseră la vederea coloanelor de oameni mărșăluind prin piață un spațiu dintr-o dată necunoscut, transformat în scena de teatru a revoluției. Rememorarea acelor evenimente nu este facilă amintirea trăirilor personale se amestecă cu poveștile celor din jur, articolele și cărțile despre revoluție, ca și transmisiunile televizate ale
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
aripa dreaptă a armatelor austriece În Bucovina și Galiția sau o operațiune comună nu era de luat În calcul Întrucât armata română s-ar fi găsit Într-o astfel de ipostază prea departe de bazele sale logistice. Ea trebuia să mărșăluiască spre Moldova meridională pentru a aștepta atacul rus pe un aliniament defensiv ce includea linia Galați - Nămoloasa - Focșani (cu corpul 4 Armată desfășurat Între Focșani - Tecuci - Adjud - Bârlad). Prin urmare, valoarea militară a României pentru aliați a depins, cel puțin
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
ei definitivă În R.F. a Germaniei, În ’76, crezând a poposi doar pentru cîteva zile, eventual câteva săptămâni, Înainte de a lua drumul Clujului. Pe străzile Bucureștiului am Întâlnit o uriașă și splendidă dezordine, o mulțime de mașini, de oameni care mărșăluiau neostenit, scandând „Timișoara nu uita - noi am fost salvarea ta!” și altele, iar vis-à-vis de casa mea, pe strada Luterană, pe o vitrină uriașă din spatele hotelului București, se lăfăia, trasată cu litere groase, sângerii, o lozincă din care m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ajung medicii veterinari când sunt conduși de “trupeți”. Calvarul meu militar luase sfârșit, căci regimul din spitalul bucureștean era cel acordat unor colegi de breaslă, mai tineri. Am fost repartizați fiecare În laboratorul sau secția specifică și odată pe săptămână mărșăluiam cântând, spre locul de instrucție: “Frunză verde, verde, de stejar / Dragă-i viața când ești militar.” O simțisem din plin. Instrucția de front o făceam sub comanda plutonierului Avramescu.Ni se părea foarte obositoare (așa e omul) și solicitam pauze
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
discută cu o doamnă irlandeză întâlnită pe traseu. Alături sunt niște spanioli, iar în dormitorul de vis-a-vis și-au făcut apariția trei - tinere italience ale căror voci cred că se aud și la hanul municipal de peste drum. Mă gândeam astăzi, mărșăluind ore în șir prin arșiță, pe un pământ semiarid, că viața are și momentele ei de pustietate, de singurătate, de lipsă de perspective surâzătoare. Momente în care deasupra și împrejur simți ceva dezagreabil, când în fața ta nu se profilează nimic
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și o ascultă pe spanioloaica ce vorbește fără întrerupere. Cam asta se petrece în curtea hanului municipal acum aproape de căderea nopții. A mai trecut o zi din drumul meu spre Santiago. Sunt hotarât ca în viitor să nu mai mărșăluiesc sub soarele torid. Este posibil ca astăzi să fi căzut și din această cauză, iar durerea din nas o simt din plin. Septul nazal cred ca a rămas întreg, - dar cartilajul de sub el se mișcă, s-a rupt. Imi zic
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
parte și de cealaltă, scenariul are în vedere viitorul așa cum va arăta el peste cinci ani, cam ca în business plan-urile noastre. Miopia e bună pentru tonus. Faptul de a trăi în provizorat le permite vitejilor de la Tel-Aviv să mărșăluiască în pas vioi și vesel spre catastrofă, încrezându-se într-o panoplie militară nemaivăzută până acum, și curajoșilor de la Nablus să se bată pe viață și pe moarte pentru fondarea unui stat căruia îi fuge de pe acum pământul de sub picioare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]