735 matches
-
l-a făcut să se conceapă astfel în pântecele mamei. Ce e mare place pe lângă ce e mic, se zice. Dar ce e mare? Este ceva absolut mare? Sau mărimea nu-i decât o creațiune, e compararea dintre măsura noastră mărginită și obiectele prezentate de natură*. Dacă am fi cu mult mai mici, atunci ceea ce ni se pare azi mic ni s-ar părea atunci foarte mare. Știința ne dezbracă și de asta când ne arată 413 {EminescuOpXV 414} relativitatea măsurăturei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
modernă a literaturii, care cultivă instantaneul, fugacele, fragmentarul; literatura de imaginație pură nu există și, în orice caz, nu poate fi considerată superioară „prin esență” reportajului realist, care nici el poate fi redus la informația cotidiană plată și la comentariul mărginit. Hibrid, jurnalismul modern nu absoarbe însă doar romanul, schița sau nuvela, ci și studiul critic, și eseul. „Jurnalistul” și „scriitorul” sînt categorii care nu se exclud. Rămîne valabilă doar distincția dintre jurnalism și poezie (în sens larg): „Suprimă deosebirea dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Așadar, aceasta era opera la care lucra maestrul Ambrogio, În timp ce era pecetluit de suflarea morții, zis Dante gânditor. Dar de ce... — Ce Înseamnă asta? Îl Întrerupse Bargello. Se uita În sus, intimidat, ca și când enormitatea figurii ar fi alungat din mintea lui mărginită prezența cadavrului. Dante azvârli o privire spre dânsul, În sfârșit binevoitoare. — E reprezentarea unui pasaj din istoria sacră, un episod care Îl privește pe Nabucodonosor, regele păgân, și statuia care i-a apărut În vis și care simbolizează omenirea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
frică. Încerc să mă stăpânesc, să mă conving că n-am nici un motiv de îngrijorare. Din păcate, știu ce poate un om de felul lui G. când ocupă un post de unde are posibilitatea să dovedească în fiecare zi că numai mărginiții au acces la absolut, numai ei se pot crede atotputernici. 22 mai Trebuia să mă duc după-amiaza la dispensar. Coborând scările, m-am răzgândit. M-am întors pe scara de serviciu și m-am suit pe acoperiș. Cam la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prostituate și escroci de toate categoriile. Nu avea altceva de făcut decât să strângă din dinți și să Încerce să se concentreze asupra textului interpretat dinaintea lui. Intriga părea să se Învârtă În jurul unui politician englez abil, cu o soție mărginită și Îngâmfată, care comisese o faptă necinstită În trecut, În ciuda căreia spectatorului i se cerea să Îl compătimească atunci când era amenințat cu demascarea de către o aventurieră fără scrupule și să aprobe eforturile unui prieten aristocrat decadent de a-l salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care Îl Îmbiau Încet din arcadele umbrite ale ușilor sau Își ondulau șoldurile și Își săltau fustele când trecea pe lângă ele, sub câte un felinar. Ce text cinic și ieftin! Soțul ideal un mincinos și un ipocrit, pe care soția mărginită trebuia să Îl ierte numai pentru că se compromisese ea Însăși. Și mai era și ministru! Finalul ar fi putut foarte bine să aducă o satiră amară pe tema corupției politice, dar piesa era, În esență, o comedie sentimentală. Și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ce trebuia plătită. Zelul îi aducea la fel de mulți dușmani ca și prieteni. Nu oricui îi place să fie ajutat. Nu oricine în K răspundea bunăvoinței ei calde. Iar reversul vieții ei însorite era faptul că era într-o oarecare măsură mărginită și plină de sine. Totuși, era frumoasă chiar și prin văl, iar Vultur-în-Zbor rămase un moment vrăjit la intrarea în Elbaroom, când îl încadră - ca și pe Virgil - de lumina galbenă din cadrul ușii și pâlpâirea lămpii de deasupra capetelor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vipere a invidiei. P.S. Moonshy dormea în fiecare noapte cu Marx sub pernă. Era inconfortabil, dar o făcea în semn de respect. Acum dormea. Prost. Așadar, în casa învecinată trăia posesorul inițialelor pline de tâlc, Ignatius Quasimodo Gribb. Elfrida Gribb, mărginită și infatuată cum era, se umplea de o ușoară greață atunci când o lua pe Drumul Pietruit și se apropia de Elbaroom. Nu mai putea tolera cârciuma și nici groapa iadului ce-i aparținea lui madame Iocasta, iar dacă avea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
deslegarea celora nedeslegate? Fi-va visul omenirei grămădit într-o ființă? Fi-va brațul care șterge-a omenirei neputință, Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate? Va putea să risipească cea neliniște eternă, Cea durere ce-i născută din puterea mărginită Și dorința făr-de margini?... Lăsați vorba-vă pripită, Mergeți regi spre închinare la născutul în tavernă. În tavernă?... -n umilință s-a născut dar adevărul? Și în fașe d-înjosire e-nfășat eternul rege? Din durerea unui secol, din martiriul lumi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
căreia Îi spunem lună. ș...ț Oamenii spun uneori că Frumusețea nu-i decât ceva superficial. Poate că așa o fi. Dar cel puțin nu este chiar atât de superficială ca Gândirea. Pentru mine Frumusețea este minunea minunilor. Numai oamenii mărginiți nu judecă după aparențe. Adevăratul mister al lumii stă În cele văzute, nu În cele nevăzute... Da, domnule Gray, zeii au fost darnici cu dumneata. Dar zeii Își iau repede Îndărăt darurile. Nu ți-s hărăziți decât vreo câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai mult prin moartea decât prin viața lui. Până săptămâna asta, Uri ar fi spus despre tatăl lui că era previzibil, ca toți ideologii. Îi cunoștea opiniile despre orice. Erau rigide și, tocmai de aceea, după părerea lui Uri, irecuperabil mărginite. Uri se întrebase dintotdeauna, numai în sinea lui și niciodată cu voce tare, desigur, dacă nu cumva acesta fusese motivul pentru care respinsese stilul ferm de politică al tatălui său - mai mult pe baze estetice, decât morale. Devenise militant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai umil și mai perisabil, lutul, un duplicat al propriului sine, o marionetă confecționată, conform tuturor uzanțelor magice, după chipul și asemănarea Sa, pe care l-a sacrificat, transferând asupră-i pedeapsa pătrunderii acelui ceva misterios și inaccesibil minții noastre mărginite - o vinovăție, un secret fundamental care i-a indus o frică divină, copleșitoare și insuportabilă. ...Pentru a-și apropria șansa uciderii animalului vital, primitivii vânători Îl desenau mai Întâi pe pereții peșterilor străpuns de sulițe, nutrind convingerea că, biruindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu e la Îndemâna tuturor”. Am ridicat din umeri. Lumea În care trăiam eu evolua În cadre normale, fără coincidențe stridente și enigme de familie cu frați regăsiți după patruzeci de ani, așa, ca să moară Dumas de ciudă. Eram un tip mărginit - bun, se poate spune și așa, nu mă deranjează. Recunosc și că sunt stereotip În frecventele uimiri care mă Încearcă atunci când obișnuințele Îmi sunt contrazise. Asta e. Mă Îndoiesc Însă că alții În locul meu s-ar fi simțit mai confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acel passio et morbus aureliani. În toamna anului 1883, a Început să urmeze cursurile „gimnaziului“ (corespondent american al unei combinații de „high school“ cu „junior college“, care se afla pe atunci pe strada Gagarin (probabil rebotezată În anii douăzeci de mărginiții sovietici). Era stăpânit de dorința de a excela În toate. Într-o seară de iarnă, pentru că nu-și făcuse tema și prefera să facă o pneumonie decât să se facă de râs la tablă, s-a expus unui ger polar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mușuroi de furnici răvășit de gheata unui om: un telefon de la Eckman la Stein ori de la Stein la Eckman, un taxi comandat aici sau anulat dincolo, un prânz - măcar o dată fără vin -, apoi scările abrupte spre birou și, la etaj, mărginitul și lealul Joyce verificând conturile. Și În tot acest interval, În apartamentul acela modern, doamna Eckman va sta pe sofaua ei de inox, Împletind hăinuțe de bebeluș pentru misiunea anglicană, iar Biblia aceea mare și ferfenițită, prima impostură a domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la Perry și la Vane: chiar dacă ar fi știut unde să-i găsească, nu le-ar fi putut cere un asemenea serviciu. CÎt despre Crooks, Boyle sau Curtis... Curtis ar fi fost În stare să-l Înfunde! Era un tip mărginit, ba chiar primitiv, și extrem de comod. Rowe Își alesese totdeauna prietenii printre oamenii lipsiți de complicații - simplitatea Îl atrăgea, ca un complement al propriilor sale Însușiri sufletești. Rămînea, așadar, numai Henry Wilcox: cu el, avea o oarecare șansă... dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe care-l reprezintă, În sânul oricărei societăți, constituirea de regrupări parțiale; se pare Însă că Hubczejak a introdus această condiție În caietul de sarcini fără să se Întrebe câtuși de puțin care e sensul ei. În general, interpretarea sa mărginit pozitivistă a lucrărilor lui Djerzinski avea să-l facă să subestimeze constant amploarea răsturnării metafizice care avea să Însoțească inevitabil o mutație biologică atât de profundă - o mutație care, În fapt, nu avea precedent În istoria omenirii. Totuși, această ignorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
localități precum Ybbsitz, Laa an der Thaya, Laa an der Pielach sau diverse așezări cu numele de St. Michael datorită faptului că părinții lor s‑au mutat la oraș. Sunt bucuroși că nu trebuie să trăiască în provincia îngrozitoare și mărginită pe care o cunosc din casa de la țară a bunicii. Orice, numai asta nu. Acolo unde stăncuțe alpine, ciori și alte lighioane se așează țipând pe copacii desfrunziți deja de iarnă. Unde diverși nori trec sfârâind pe cerul tulbure, căprioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
canar pentru cineva Trenul trecu-n viteză pe lângă o casă lungă din piatră roșie, cu o grădină În care erau așezate mese la umbra a patru palmieri groși. Pe partea cealaltă se vedea marea. Și apoi intrarăm Într-o trecătoare mărginită de mormane de argilă și piatră roșie, și marea se mai vedea doar câteodată, mult dedesubtul stâncilor. — L-am cumpărat din Palermo, spuse doamna din America. Stăteam doar o oră la țărm și era duminică dimineața. Omul de la care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În liftul pe care-l Îl foloseam acum de teamă să nu fiu prins pe scări și a zîmbit enigmatic: „Cazaci Se hrănesc cu lumînări de seu”. Iată ce scria pe alte bilețele: „Erudiție Trebuie disprețuită. E dovada unui spirit mărginit.” „Introducere Cuvînt obscen.” „Gumilastic E făcut din scrot de cal.” „Muie lui Fochistu.” (Tot Flaubert.) „Autor E obligatoriu să cunoști cîțiva autori; nu-i nevoie să le știi și numele.” Drept urmare mi s-a răzuit numele de pe plăcuța de sub vizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la real. 7 Oliver Stone își prezintă viziunea dualistă și dihotomică într-un articol din American Film, unde scrie că Platoon "a zugrăvit chiar războiul civil la care fusesem martor în regimentul căruia aparțineam pe de o parte, conformișii, profitorii, mărginiții (albi, unii sudici, unii fermieri) și de cealaltă parte, generația hippie amatoare de droguri, negri și albi progresiști... Dreapta versus Stînga" (Oliver Stone, "One from the Heart", American Film, ian.-febr., 1987). Acest articol și interviul detaliat din Film Comment
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
vedem în Les Hommes sangliers ⁄ Prizoniera oamenilor-mistreți (Rosny, 1929), unde, rămânând fără voia ei însărcinată, fata se sinucide. Suzanne, frumoasa "batavă blondă" răpită de căpetenia oamenilor-mistreți, se lasă posedată fără măcar să înțeleagă ce i se întâmplă. Crescută de niște "calviniști mărginiți și scrupuloși, ea nu bănuise nicicând surprinzătorul act prin care se perpetuează oamenii". Eroina-victimă se sinucide fiindcă simte că devine "străină de umanitatea ei" prin relația forțată cu șeful hoardei și prin plăcerea ambiguă pe care o încearcă în compania
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
natura e destul de bună spre a se putea constitui într-un om întreg, posedând în el însuși rațiunea secundară de a fi (secundară, dar suficientă, într-un anume sens, pentru ca omul să existe în el însuși) fiind dotat cu perfecțiuni, mărginite ce e drept, dar proprii, existând per suam essentiam, deosebite de perfecțiunile spirituale mai înalte, neîngăduite decât celor în stare de har"9. Antropologia ortodoxă nu a operat niciodată în același mod disocierea între actul creator al lui Dumnezeu și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Ultima etapă înseamnă pregătirea lucrării pentru ieșirea în lume. Înrămată, pusă în valoare de un paspartu, o preramă neutră care constituie o pauză necesară, până la ramă, ea este gata de expus. Lucrările de pictură și grafică se prezintă fie neînrămate, mărginite doar de baghete de lemn, fie cu sticlă și colțari, fie cu paspartu și ramă, care poate să fie simplă sau complicată, ornamentată, barocă, constituind în sine un al doilea spectacol de frumusețe. Arta de a compune înseamnă nu numai
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
statul suveran. Într-adevăr, nici suveranitatea, nici anarhia nu ar fi posibile fără trasarea de frontiere care să separe spațiul politic. Această "trasare socială a spațiului global", ca să folosim cuvintele lui Ó Tuathail, are ca efect producerea unor state complete, mărginite, de obicei construite în jurul a ceea ce Campbell (1998a: 11) numește "imaginarul naționalist". Totuși, așa cum evidențiază Connolly (1994: 19), frontierele sunt foarte ambigue din moment ce ele "formează o protecție indispensabilă împotriva violărilor și violenței; dar divizările astfel întreținute aduc cu ele și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]