18,914 matches
-
nu i s-a luat Neamului drag, l-a angajat pe Românul Gabriel Artur Silveștri la o responsabilitate moral-religioasă prea înaltă, cât divinul Cehlău. Nu întâmplător Artur era fascinat și mândru de acest Kogaion dac al nemuririi noastre. „Scrierile sale, mărturisește scriitoarea noastră româncă din Canada-Elena Buică, adevărate străfulgerări de idei cu înțelesuri adânci în care binele este înfrățit cu frumosul, impresionează și prin demnitatea mesajului. A fost un om profund religios. Religia a fost axa scrierilor și a vieții sale
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
sunt acele rosturi adânc izbăvitoare care ne-au refuzat virtutea de a rezista politic la suprafață, în văzul lumii, pentru a ne dărui vocația strămoșeasca de a dăinui că neam, pe dedesubt, în văzul lui Dumnezeu”. În ceea ce mă privește mărturisesc că personal nu l-am cunoscut pe Gabriel Artur Silvestri-Părintele meu spiritual în Taină vocației scrisului. În sihăstria mea din Cetatea lui Bucur, comunicăm în taină cu Dumnezeu, cu Neamul meu și cu poporul drept măritor creștin prin adorarea Mântuitorului
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
Ioța Bulic și expoziția de coperte (în total 18) ale revistei ”Tinerețea” ne-au introdus în sărbătorea muzicii ușoare românești de la noi și în jubileul festivalului. ”Ritmuri noi pe portative vechi”, cartea lui Ioța Bulic, cuprinde ultimele zece ediții. După cum mărturisește autorul, „noua carte vine să scoată din ghearele uitării pe toți aceia care au pus umărul la buna organizare și desfășurare a acestui Festival... sau pur și simplu, pentru a contribui la menținerea și promovarea muzicii ușoare în rândul tinerilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94021_a_95313]
-
menționează două: Concertul pentru pian nr. 2 de Sergey Rachaminov și Carmina Burana de Carl Orff. Nepotul vestitului Traian Deheleanu-Glumă, pe care îl consideră un adevărat exemplu, un țăran fără mari școli terminate, un intelectual cu extremă ambiție și pasiune, mărturisește că, prima sa vioară a obținut-o la vârsta de 4 ani, după ce făcea scene de gelozie față de fratele Emil și verișorul primar Ionel, care cântau la vioară și aveau propriile lor instrumente. - Prețuit pentru performanțele tale profesionale, te-ai
Fiinţa mea trăieşte pentru creaţie [Corola-blog/BlogPost/94041_a_95333]
-
lumea veșnică, disputele asupra personalității profesorului Buzatu să se reaprindă, chiar la câteva ceasuri după aflarea veștii atât de triste, de data aceasta cu o ferocitate și o determinare, pe alocuri chiar ură, demne de o cauză mai bună. Sicer mărturisesc că nu am întâlnit până acum un istoric serios și credibil care să-i conteste tezele sale fundamentale privind rolul românilor în istoria universală cu argumente strict științifice. Cei care-l acuză de partizanat politic pe marele istoric de la Iași
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
decesului fulgerător al profesorului Gheorghe Buzatu mi-a indus o stare specială de suferință amară. Nu a fost atât o surprindere, întrucât cunoșteam majoritatea problemelor de sănătate ale profesorului, din ultimele două decenii. Cu doisprezece ani în urmă, mi-a mărturisit și șocurile extraordinare prin care a trecut când și-a pierdut familia. Mi-a relatat și cum a pierdut toate economiile de o viață. A avut parte de multă ingratitudine din partea unor colaboratori și a unor foști subalterni, chiar și
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
1966: Nu aveam - nu am - nimic de zis despre mine. N-aș ști ce. Mai ales că mă uit ades în oglindă la mine și-mi spun, " Cine naiba o mai fi și ăsta?" ' În 1999 (interviu în The Guardian) mărturisește: ' Am avut o familie foarte mare. Am fost copil unic, dar am avut puzderie de veri, unchi și mătuși. Eram evrei însă am avut o relație ciudată cu evreitatea mea. Mă simțeam și evreu și ne-evreu, ceea ce mi se
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
poezie nu-mi dau clar seama ce anume fac, de parcă scrisul are legile și disciplina lui, eu fiind doar intermediarul, ca să zic așa. Însă, la urma urmei, nici o pagubă dacă nu sunt conștient.' Ceea ce nu e tocmai adevărat fiindcă, după cum mărturisește el însuși, Pinter citește multă poezie, iar preferații lui sunt Philip Larkin, WB Yeats, TS Eliot. Chiar el spune: îAm mereu versuri în minte.' Despre un poem de șapte versuri spune că l-a scris în nu mai puțin de
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
1966: Nu aveam - nu am - nimic de zis despre mine. N-aș ști ce. Mai ales că mă uit ades în oglindă la mine și-mi spun, " Cine naiba o mai fi și ăsta?" ' În 1999 (interviu în The Guardian) mărturisește: ' Am avut o familie foarte mare. Am fost copil unic, dar am avut puzderie de veri, unchi și mătuși. Eram evrei însă am avut o relație ciudată cu evreitatea mea. Mă simțeam și evreu și ne-evreu, ceea ce mi se
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
poezie nu-mi dau clar seama ce anume fac, de parcă scrisul are legile și disciplina lui, eu fiind doar intermediarul, ca să zic așa. Însă, la urma urmei, nici o pagubă dacă nu sunt conștient.' Ceea ce nu e tocmai adevărat fiindcă, după cum mărturisește el însuși, Pinter citește multă poezie, iar preferații lui sunt Philip Larkin, WB Yeats, TS Eliot. Chiar el spune: îAm mereu versuri în minte.' Despre un poem de șapte versuri spune că l-a scris în nu mai puțin de
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
la Dimineață pierdută, ediția a III-a, Prefață de Monica Lovinescu, București, Editura 100+1 Gramar, 1997, p. 356). Dacă nu trăiește din scris, Gabriela Adameșteanu trăiește, în schimb, pentru scris, înțeles ca experiență existențială fundamentală. în Limitele rescrierii, autoarea mărturisește că "am îmbrățișat cu pasiune deontologia artistică de tip religios a momentului" (p. 299). Asemănînd scrisul unei credințe, prin devoțiune existențială, prin sacrificiul pe care îl cere, ca și prin responsabilitatea misionară pe care o implică, autoarea nu aderă, însă
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
luase doctoratul cu Magna cum laudae. Îl aștepta o promițătoare carieră diplomatică, retezată însă pentru totdeauna de regimul comunist, care-i furase ani buni din viață. Fusese zvârlit ca simplu corector de tipografie într-o lume aproape militarizată, feroce, unde, mărturisea mai târziu, ideea sinuciderii îl ispitise nu o dată. Din acel infern îl salvase Dan Hăulică, numindu-l secretar, apoi secretar general de redacție la Secolul. Un gest pe care Domnul Baciu n-avea să-l uite niciodată. Funciarmente devotat, el
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
și, cu unele prescurtări, modificări și atenuări, și în ediția definitivă a revizuirilor din volumul VI de Critice, în 1928. După mai bine de un deceniu, criticul renunțase la purism și milita pentru restaurarea neologismului în drepturile sale depline, după cum mărturisește în volumul II din Memorii, capitolul III, recunoscându-și numai parțial greșeala: "Iluziunii puriste i se datoresc, în parte, și atacurile aduse limbii lui Galaction, deși, în cazul său, prezența neologismului era agravată prin banalitatea ziaristică și prin asocierea lui
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
Revenind la Journal d'un hérétique, mă conving că, oricât de prezentă este prin pagini preocuparea politică, ea nu strivește nicidecum bogatul ansamblu de însemnări intime. Diaristul e interesat de toate ale vieții, începând cu sexul, iubirile, căsniciile. Omul se mărturisește până la impudoare, sinceritatea sa atenuând simțitor impactul confidențelor. Dincolo de incoerențele inimii și ale trupului, deslușim o mișcătoare stupoare în fața vieții afective, a pasiunilor ce se declanșează și se sting, a propriei ființe imperioase. Autorul Cânticelor țigănești (culegere cu care debuta
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
o revistă străină! Din perioada aceea de tristețe și de revoltă ascunsă datează probabil acest poem inedit, în care un călător francez, trecător prin }ările Române, în anul 1820, rămâne uluit de contrastul între opulența curții voievodale și mizeria populației: "Mărturisesc fără pic de ipocrizie/ Ce tirană este ispita de a scrie/ despre uluitorul contrast." spune presupusul călător francez de la 1820, după care se ascunde de fapt ochiul critic al autoarei. Aici totul e scris în altă cheie decât în gama
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
și-au înfipt cuțitele în vrăbiile gureșe din copaci, în peștii prostănaci, din apele pînă-n fund tulburatele. Cît ai clipi, focuri s-au aprins sub pirostrii, pe vetre. Ca bete, boieroaicele rîdeau, chicoteau. Și nu știu... Cu mîna pe inimă, mărturisesc, nu știu, Să fi ținut mai puțin... mai mult... Era în mine - un tumult! (...) ...Cu sfîșietoare părere de rău că drumul meu era prin Valahia doar de trecere, m-am rupt de această petrecere și-am plecat cu daruri încărcat
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
plecat cu daruri încărcat. Era în faptul serii. Cu mare alai și cinste am fost dus pînă la porțile țării. Ah, Valahia! Fereastră deschisă spre Orient! Am trăit cu nesaț un fragment din acest amestec delicios de primitivitate și fastuos. Mărturisesc - fără pic de ipocrizie - ce tirană este ispita de a scrie despre uluitorul constrast. Dar nu vreau să fiu socotit un iconoclast. Nu, nu! Imaginea măriei sale, în broderii de aur și paftale, doresc să rămînă în memoriile mele, nealterată! Mărinimia
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
Dar nu e vorba aici de limba engleză sau franceză sau portugheză sau patagoneză, e vorba de limba ființei noastre individuale, etnice, naționale, sau cum vreți să-i spuneți, care se încadrează greu sau deloc într-o ființă globală. îi mărturiseam pe o terasă, astă-vară, unui prieten în Germania - mă aflam într-una din acele stări de efuziune care mă năpădesc uneori - convingerea mea că apropierile dintre Vest și Est, aceste vase comunicante, în care poezia unuia poate atinge nivelul celuilalt
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
Spania aduce subiectul misticii, Germania pe acela al filosofiei și universității, Ungaria pe cel al xenofobiei și relațiilor lui Cioran cu Codrescu, evident specificul evreiesc duce la discutarea presupusului (sau controversatului) antisemitism al lui Cioran. Toate aceste popoare reprezintă fascinații mărturisite din perspectiva cărora gîndirea istorică a lui Cioran intră în cîmpul analizei. Și astfel descoperim, de aproape, un Cioran moralist. I. Necula despică firele argumentației cioraniene cu acribie, fără teamă de repetiții (inevitabile poate) și încearcă să coloreze discursul, chiar
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
inginer cu studii superioare în Franța, a cunoscut din plin vicisitudinile unei descendențe deloc plăcută comuniștilor: Gh. Gh. Mârzescu scosese, în 1924, Partidul Comunist din România în afara legii. Greutățile vieții nu au ocolit-o nici pe doamna Marzesco, după cum îmi mărturisea într-o scrisoare pe care am publicat-o în volumul de însemnări al bunicului său, Fapte și impresii zilnice. 1917-1918, tipărit de curînd la Editura Curtea Veche. în 1985, domnia sa a primit aprobarea de a se stabili în Franța. S-
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
și reflecții zilnice, alcătuind un pasionant jurnal interior. Departe de țară, la vârsta când întâmplările vieții prind a se ordona cu alte înțelesuri, trăind într-o lume de care este legată prin tradițiile familiei, doamna Marzesco scrie spre a se mărturisi. Îmi place tonul împăcat al acestor fragmente, în care strigătul mi se pare că vine din tânjirea "după tihna și bucuria care, ele singure, mi-ar arăta că s-au vindecat rănile". (Ioan Lăcustă) Suflet slav Am văzut la televizor
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
oferea o soluție care corespundea adevăratei mele firi. Ba chiar m-a fulgerat gîndul că se exersase justiția divină post mortem împotriva mamei. Paradoxal, în cele din urmă, m-am simțit încurajată și de ea, în pierdutul frumos, fiindcă îmi mărturisise odată că i-ar fi venit mai ușor să lase totul deodată, decît să nu adune sau să se despartă de fiecare obiect-poveste în parte. Ea prevăzuse o posibilitate pe care eu o pusesem în practică, și asta anula cumva
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
și supunere, într-o viață care trebuie trăită și visată. Alvis și destinul, 1993, pleacă de la remușcările unui evreu român oarecare, care își părăsește țara natală abia după ce a fost marginalizat de sistem, așadar după o existență înfrântă, cu regretul mărturisit în sfârșit de a-și fi trăit viața de impostor propagandist al dogmatismului comunist. El ajunsese la această postură fără convingere, la sugestia accidentală a unui prieten. Rămăsese mereu scindat între farsa și luciditatea retoricii unui fals limbaj. Ca și
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
solitară. Cartea focalizează șase biografii feminine obișnuite și totodată distincte. Aflate la vârste și cu psihologii diferite, cu tot atâtea opțiuni conjuncturale în angajarea farmecelor personale (practic, amoral, imoral, duplicitar, cu cochetărie, sado-masochist sau numai experimental), cele șase femei se mărturisesc cu o deplină nuditate. Substanțial și atrăgător roman referențial, "istoric", el este scris cu o rafinată colocvialitate. V. Duda prinde bine ideologia politică și natura sentimentală a oamenilor așa-zis noi, din aparatul politic, polițienesc sau din preajma și din afara acestora
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Intenția explicit exprimată la început, aceea de a familiariza cititorul român "cu istoria unui oraș îndepărtat și cu valorile culturale acumulate între zidurile lui", este pe deplin înfăptuită și constituie meritul principal al acestei mici enciclopedii, după lectura căreia îmi mărturisesc nostalgia revenirii în orașul de pe Neva, vizitat odinioară, helas, fără a-l fi avut alături pe profesorul Ion Ianoși.
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]