1,021 matches
-
aici se diagnostica și se repara singură, și în teorie nu avea moarte. Erorile erau niște plăcute excepții de la regulă. Dar el uitase răspunsurile la câteva întrebări simple și, cu vremea, uită până și de existența acestor întrebări. Implicat în mărunțișurile unei vieți de parvenit care se tolănește toată ziua pe nisipul Tenerifelor, fumează havane și construiește vile peste vile, exploratorul regresă de la condiția de pilot și astronaut până la cea de novice. Uită cu desăvârșire de mecanismele de regenerare ale computerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
perechi de blugi frumos Împăturiți pe umerașe, trei sau patru cămăși și-un costum albastru fabricat dintr-un material sintetic. Aproape fără băgare de seamă, Brunetti verifică buzunarele sacoului și ale tuturor pantalonilor, dar nu era nimic; nici urmă de mărunțiș, hârtii, pieptene. Fie sergentul Foster era un tânăr foarte ordonat, fie americanii fuseseră acolo Înaintea lui. Se duse Înapoi În baie, luă capacul rezervorului de toaletă, se uită Înăuntru și văzu că era gol, apoi Îl puse la loc. Deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nefiind venețian, avea unul), douăzeci de mii de lire și gama obișnuită de carduri din plastic și bucăți de hârtie mâzgălite cu numere de telefon. Se va uita la ele mai târziu. Purta un ceas de mână, dar nu avea mărunțiș În buzunare. Brunetti Îi strecură portmoneul Înapoi În buzunar și se Întoarse cu spatele la cadavru. Se uită În depărtare peste apa tremurătoare, către locul unde luminile din Murano și Burano erau vizibile În zare. Lumina lunii se Întindea blând peste apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Am putea să ne distrăm. Una dintre pleoape i-a coborât într-o clipire lascivă. De teamă, lui Hugo i s-a strâns stomacul. S-a ridicat de la masă, și-a terminat cafeaua și s-a scotocit prin buzunare după mărunțiș. — Îmm, sigur, a zis el punând pe masă o bancnotă de cinci lire. Dar acum te rog să mă scuzi. Chiar trebuie să plec la serviciu. Capitolul 13tc "Capitolul 13" —Al, e greșit s-o consideri o sarcină obligatorie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
te topea căldura. Se terminase și secerișul grâului. Frusina auzise că se adusese rația de produse alimentare, la magazin. Își propusese, după serviciu, când soarele nu mai dogorea așa de tare, să meargă la magazinul sătesc să mai cumpere câteva mărunțișuri de care avea nevoie în casă și să ridice și rația de ulei, zahăr, orez. Înăuntru era aglomerație, se stătea la coadă. Ca de obicei, lumea se înghesuia în prima zi. S-a așezat cuminte, la coadă. La un moment
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
al locului un element perturbator, poate energia negativă a timidității mele. Cît vă datorez, vă rog ? niciodată, dar absolut niciodată, barmanul nu reacționa din prima la această întrebare a mea, chiar dacă în mod ostentativ începeam să-mi scot portmoneul cu mărunțiș, să scormonesc după monede sau să flutur prin aer o bancnotă. Fiți amabil, aș vrea să plătesc... nu, nici această formulă nu era bună, ceva îl deranja în mod vizibil pe barman, poate politețea prea apăsată din fraza mea, sau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sandvici cu șuncă. trece apoi în spatele tejghelei și-și umple un pahar cu bere. Lui X îi place numai berea draft. X se reașază la masă și mănîncă privind strada inertă. După ce termină, lasă o bancnotă de zece și ceva mărunțiș pe o farfurioară, lîngă mașina de încasat a patronului. X revine la biroul său și lucrează fără întrerupere pînă la ora cinci după-amiaza. La ora cinci fix se ridică, se apropie de fereastră, scrutează orașul de sus. singurul lucru care
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și îmbrăcă rochia albă de tul. Părea un fluture alb care mișcă ușor din aripi. Ea facu câțiva pași de menuet, fluierând o melodie, apoi, ținîndu-și cu mâinile îndepărtate capetele rochiei, facu o reverență adâncă în fața lui Felix. Uitîndu-și de mărunțișurile din chioșc, Otilia se luă cu vorba și, în curând, ea și Felix ședeau pe marele divan în fața unui vraf de fotografii, albume și alte nimicuri, scoase de fată de prin sertare și aruncate acolo. Cu picioarele încrucișate turcește, Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Titi, înapoindu-i definitiv cartea, altă dată poate ți-o cer! Felix își aminti vorbele ironice ale Otiliei și începu să se încredințeze că ele porneau nu din răutate, ci dintr-o lungă experiență. Fiindcă Titi povestea tot soiul de mărunțișuri din viața zilnică sau cea școlară, fără să acuze vreo intenție la studiu, Felix îi mărturisi că era însărcinat de Aglae să-i dea concursul. Titi admise doar să i se mai dicteze traducerea unei scurte bucăți. Colaborarea nu dură
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
soare. Lui Felix, aceste servicii i s-ar fi părut o concurență neleală, dacă Otilia n-ar fi privit pe Titi cu ironie. În schimb, Otilia răsplătea pe Felix cu gingășii neprevăzute. Îi aducea din oraș fel de fel de mărunțișuri, fie măcar o bomboană. Odată îi dărui o cravată. Într-o zi, Felix se auzi strigat nerăbdător de glasul Otiliei. - Felix, Felix, vino mai repede, că mă grăbesc! Văzu pe Otilia în trăsura cu doi cai albi, care era închiriată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
păreau de condiție bună. Colegul mai adăugă că moș Costache avea obiceiul să încerce de a da restul, la unele sume plătite, în timbre poștale, pe care le ținea într-un portofoliu gros, legat cu gumilastic, pretextând că n-are mărunțiș. Felix își aminti numaidecât de debitul de tutun denunțat de Stănică. Spre Crăciun, Stănică apăru în casa lui moș Costache cu un individ necunoscut, între două vârste, îmbrăcat în haine prea lungi, ponosite, cu mari mustăți roșcate căzând peste buze
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trăgîndu-le pe toate afară cu furie. Vorbea singură: - N-am o mănușă ca lumea. Of, Doamne! Vindecat de întîiul delir al dragostei, Felix putu gândi mai bine. Știa că Otiliei îi place luxul, că era nefericită când n-avea un mărunțiș oarecare de modă, că ținea să se plimbe în trăsură. Colegii de universitate, care-l văzuseră la braț cu ea, îl bătuseră pe umăr. - Hoțule, cum ai pus mîna? Este cea mai elegantă conservatoristă și mai mândră. Nu s-atinge
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
neostenită nu se știe unde, avidă de petrecere, invidioasă de orice lux. Titi se închidea în casă, făcând picturi după cărți poștale ilustrate, înrămîndu-le singur și bătîndu-le cu exactitate în perete. Lucra, cu o frenezie casnică tăcută, la fel de fel de mărunțișuri. Făcu abajururi de tul pe care le zugrăvi cu acuarelă, vopsi masa și scaunele, inventă passe-partout-uri de felurite forme și mărimi pentru fotografii. Ana îl lăsa in pace și se înfunda la părinții ei sau pleca în oraș. Începuse de la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otiliei îi dădu însărcinarea de a-i face în spatele pantalonilor un buzunar interior închis cu trei nasturi. Lucrul Otiliei era foarte satisfăcător, însă spre mai multă siguranță bătrânul mai trase o cusătură cu sibiaș, străbă-tînd chiar stofa. În pungă răsturnă mărunțișul de argint pe care-l ținea de obicei în casă, în cutia de tinichea, pentru nevoile zilnice, iar în buzunar îndesă pachetele cu hârtii. Ca nu cumva să se desfacă nasturii, prinse deschizătura de sus a buzunarului și cu două
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Costache, nicimasă regulată n-am avut. Când se așezau la masă, pică și Stănică, în redingotă, cu un guler țipător de înalt, cu mustățile foarte unse. - Bine c-ai venit, zise Aglae, că e încurcată rău. N-amgăsit nici un ban, numai mărunțiș. - Ce vorbești?! se prefăcu Stănică uimit. Ți-am spus eu călucra el ceva. - Alții să tragă foloasele și eu să cheltuiesc? Cine-lînmormîntează, mă rog? - Dumneata, firește! -Eu?! se scandaliză Aglae. Cu ce? Cu câteva mii de franci, cât mi-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe ceilalți, Aglae se plânse că nu e înlesnită și n-are bani suficienți pentru înmormîntare. Moșierul scoase numaidecât o hârtie pe care Aglae o luă fără nici o jenă, dar întrebă: - N-ai găsit nimic în casă? - Nimic, afară de niște mărunțiș.Pascalopol, după o scurtă meditație, explică faptul: - Probabil că n-avea bani în casă. Făcuse așa dinadins, fiindcă se temea că, sporind bănuielile, ar fi putut să le îndrepte toate asupra lui Felix sau a Otiliei. În sinea lui era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
umflat până acum ca un buhai. - Pendulatorul trebuie să fi îndepărtat, de la trupul său, toate obiectele metalice. Să fie curat. Dispoziție sufletească excelentă. - Duș am făcut... C-am atins-o în cadă, sub coadă, și pe ea. Ceasul e scos. Mărunțișul îl țin pe magnet. E în torpedou. Tijă metalică, slavă Domnului, ioc... Ia stai așa! Nu mi-a făcut cadou Măriuca, bănuțul de la Matei Basarab, ce e prins, cu agrafe, de elasticul de la chiloți?! Fermecătoarea, într-adevăr, îi dăruise o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dea afară pistoane și mult mai târziu să le și bage, să scoată segmenții, să-i așeze și să-i împartă; a învățat să facă deosebirea dintre o uzură normală, una de exploatare sau un accident tehnic și multe alte mărunțișuri. Îl atrăgea acest sistem cu noutățile inerente care deocamdată nu-l plictiseau, cu originalități aparent ireversibile deși, pe undeva, întrezărea plictisul și limitele fiecărei activități umane, oricât de meticuloasă ar fi fost. Atunci după terminarea lucrului, Paul i-a dat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
le scurteze chicile. Mai târziu s-a plătit de datorii, și-a cumpărat un sticlete, 1-a pus într-o colivie legată cu funde bogate, o oglindă cam plesnită și alte foarfeci. Era dat cu rachiul și el, că avea mărunțiș din bacșișuri și-i stăteau rău gologanii în buzunar. Într-o primăvară se mai aciuase și Gogu, un croitor, de lucra acasă. A dat vorbă prin vecini, mușterii se găseau. Lucra ieftin și muierea lui se pricepea la croitul rochiilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cuie de cizmărie, toval, pingele, tocuri de cauciuc, petlite și alte nimicuri. Deasupra ușii largi și înalte a prăvăliei lui noi spânzurase o firmă de patru metri lățime. Un zugrav îndemînatic scrisese pe ea: "La șaua lui Traian", magazin de mărunțișuri și pielărie. Peste drum se țineau șelarii, pălărierii și croitorii. Dorobanțul, pe numele său adevărat Gheorghe Herghelegiu, ținea asortiment de dame, aranjat mirese, voaluri și centuri, jartiere de elastic. "Prima" si mosorele; lângă el era bodega "La ocaua lui Cuza
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
geana pe un lăcaș de la Sfântul Gheorghe, făcut de rege, biserică arătoasă, așezată într-un cartier de pricopsiți. - Adică să punem cazmaua pe aurul ăla? întrebă Paraschiv. Da unde-o să-l schimbăm? - Are el grijă, Stăpânul. Poate găsim ceva mărunțiș la cutia milelor, ce-o cădea acolo... - Eu nu mă bag, spuse Gheorghe. Sandu Mînă-mică se supără: - Ți s-a făcut de cucuie, ai? Ce dacă-i biserică? Noi nu ne uităm. Luăm! Că n-o să stau cu Dumnezeu la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ața în ac, un leu, un leu! Și învîrtea între degete o sârmă răsucită și o ață. Asta era momeala. Se apropiau lelițele și cîrțanii. Se zgâiau la degetele lui. Oacă le umbla prin chimire. Tot au mai scos câte ceva, mărunțiș, acolo. Au tras cu urechea, au privit în dreapta și-n stânga. Oameni cu bani. Numai grânari. Loc de tîlhăreală. Pe șoseaua Alexandriei treceau zi și noapte căruțe și sănii pline cu saci. În zori, se întorceau negustorii de la București, burdușiți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și părintele coborî să arunce agheasmă în patru colțuri. Făcu o cruce mare spre răsărit, bătu din poalele anteriului pe loc și se întoarse spre mulțime, eostind cu vocea lui joasă: - Și iartă-i, Doamne, păcatele lui, răposatului! Neamurile azvârliră mărunțiș copiilor din marginea drumului. Văduva striga: - Gogule! Gogule! Te-ai dus, Gogule, și m-ai lăsat singură, singurică, Gogule! Că mai bine mă lua pe mine Dumnezeu, nu pe tine! Bocitoarele i-au acoperit glasul: - Ăl cu milă, ăl cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
asemănătoare, iar cererea pur și simplu se pierduse. Așa cum s-a Întâmplat, de altfel, și cu comanda aferentă.” „Și cu tine ce s-a Întâmplat?”, l-am Întrebat. „Păi, după cum spuneam mai Înainte, omul respectiv trebuia neapărat să aprobe fiecare mărunțiș. Ca să-ți faci o idee despre cât de prost mergeau lucrurile, Îți spun că președintele voia să citească fiecare scrisoare adresată clienților Înainte de a fi expediată. Era mai preocupat de greșelile de ortografie decât să vândă componente mai repede. Ingineri
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
câștiguri nu au fost însă rezultatul unor politici feministexe "„politici feministe" care să exprime agenda unei mișcări autonome de femei, fiindcă o astfel de mișcare nu putea exista independent de structurile partidului-statxe "„stat". Comunismulxe "„comunism" nu și-a permis „detalii”, „mărunțișuri” cum ar fi acela de a se ocupa de problemele femeilor (așa cum le-a numit și Leninxe "„Lenin,V.I.") și nici politici ale identităților multiple când trebuia să facă omogenizare socială și să formeze „omul nouxe "„omulnou"”. În sensul modelului
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]