2,300 matches
-
fost scoasă din sarcofagul de marmură spart cu răngile și dusă apoi, împreună cu casetele, la Muzeul de Istorie. În apropierea Castelului se află Tronul Reginei Maria, adică un fotoliu din marmură aflat la umbra unui copac, având în dreptul lui o măsuță din piatră. Era locul preferat al Reginei, aici și-a făcut mai multe fotografii. De aici putea să privească marea, în toată splendoarea ei; am privit-o și eu prin ochii Reginei Maria, simțind că am în preajmă spiritele părinților
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
mele" imagini care să mi ss fi imprimat din prea multă admirație. Parcă îi auzeam mersul diafan prin camere, parcă îi simțeam prezența și parfumul suav ... Budoarul Reginei cuprinde baia de marmură, cu cada îngropată în piatră, cu chiuveta și măsuța de toaletă care au fost păstrate intact. Am aflat că apa era încălzită într-o ingenioasă instalație cu aburi. Simplitatea castelului se opune intenționat opulenței altor castele regale. Construcția în sine, împărțirea camerelor, decorul modest, dar de un desăvârșit bun
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
birou. Mă întorc, las cumpărăturile în bucătărie și când așez geanta pe masa din hol, sună telefonul. Îmi scot ochelarii să văd cine mă sună, răspund și vorbesc în timp ce îmi așez cumpărăturile în frigider. Termin convorbirea și las telefonul pe măsuța din hol, lângă geantă. Vin la birou și dau drumul la calculator. Între timp merg la bucătărie și ciugulesc câte ceva, iau o ciocolată pe care o cumpărasem atunci și merg la birou, la calculator. În timp ce savuram un pătrat din ciocolata
ANUL VIITOR TE MĂRIŢI! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366152_a_367481]
-
un pătrat din ciocolata amăruie mă uitam pe facebook să văd ce comentarii am mai primit pe pagină. Nu termin bine de îngurgitat bucățica de ciocolată, că aud telefonul sunând, pe care îl lăsasem, așa cum am spus mai sus, pe măsuța din hol. Dau fuga să văd cine e. Am uitat efectiv de firul de la televizor, care este tocmai “pârleazul” între birou și restul camerei. În graba mea, îl iau în vârful degetelor de la piciorul drept și îl târăsc vreo câțiva
ANUL VIITOR TE MĂRIŢI! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366152_a_367481]
-
am imaginat toată scena! Telefonul a sunat cât a sunat și s-a oprit. Mă ridic și mă apropii de locul cu pricina să văd ce s-a întâmplat: o imagine de nedescris! În primul rand, televizorul era pe marginea măsuței pe care era așezat, gata-gata să cadă, cablul din spate care îl alimenta cu energie electrică era scos, câteva cărți pe care le așezasem pe măsuță, lângă televizor, să-mi fie la îndemână erau împrăștiate pe jos, mausul, boxele de la
ANUL VIITOR TE MĂRIŢI! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366152_a_367481]
-
s-a întâmplat: o imagine de nedescris! În primul rand, televizorul era pe marginea măsuței pe care era așezat, gata-gata să cadă, cablul din spate care îl alimenta cu energie electrică era scos, câteva cărți pe care le așezasem pe măsuță, lângă televizor, să-mi fie la îndemână erau împrăștiate pe jos, mausul, boxele de la calculator și ele tot pe jos iar internetul se întrerupsese.Am făcut ordine și am constatat că nu se întâmplase nimic grav: televizorul și calculatorul au
ANUL VIITOR TE MĂRIŢI! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366152_a_367481]
-
jos iar internetul se întrerupsese.Am făcut ordine și am constatat că nu se întâmplase nimic grav: televizorul și calculatorul au funcționat. Liniștită și cu mare grijă pășesc iar "granița" dintre birou și restul camerei, merg și iau telefonul de pe măsuță să văd cine m-a sunat: era o prietenă pe care o rugasem să se intereseze de un instalator electric să vină să îmi repare priza. O sun și-mi spune că avea unul dar nu mai dă de el
ANUL VIITOR TE MĂRIŢI! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366152_a_367481]
-
bune. În timpul Școlii Generale a făcut parte din Cercul de Artă al acesteia și a fost remarcat de la început pentru priceperea la sculptură, modelaj, pictură în acuarelă și ulei, prezicându-i-se că va deveni un mare artist popular. Confecționa măsuțe, linguri, păsărele, troițe mici, cruciulițe. A fost îndrumat de profesorul Marinescu Corneliu care l-a sfătuit să urmeze Artele Plastice, dar neavând posibilități financiare a devenit elev la Școala Profesională din cadrul Grupului Școlar al Uzinei „1 Mai” Ploiești unde s-
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
tragă la măsea! Poate pentru că e frig pe la ei, sau poate pentru că băutura e foarte scumpă. După un timp se lăsă din nou liniștea. Se aud doar murmure... și zgomotul tacâmurilor. După ce au terminat cină și se adună resturile de pe măsuțele rabatabile, toți finlandezii se scoală de parcă ar fi trași cu cheia și se aliniază la rând la toaletă. Cuminți. Cu capul plecat, fără să scoată o vorbă. Așteaptă, cinci, zece, cin'șpe minute la coadă, după care intră în cabină
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
impresionați de tot ce putuseră vedea. Abia reuși să-i scoată din salonul japonez, locul în care ei îi plăcea să lucreze atunci când era acasă. Vazele imense cu ornamente migăloase, picturile delicate, sabia samuraiului, cocoțata la loc de cinste deasupra măsuței de ceai și statuetele ei, deveniră un intens subiect de dezbatere, care nu lua sfârșit nici la ieșirea din casă. Diana devenise agitată. Nu mai primise musafiri demult și prezența actorilor o scosese demult din zona ei de confort. Abia
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
de onix și cu trup de zeu. Făcu un duș fierbinte-înghețat-fierbinte, se înfășură în halatul din mătase japoneză cu imprimeuri de cocori în zbor și se așeza confortabil în salonul japonez, pe pernă înaltă, brodata cu flori de cireș, lângă măsuța de ceai, încercând să revizuiască proaspetele contracte. Strecura mecanic între buze câte un biscuite de orez, care se înmuia delicios cu fiecare gură de ceai aromat, în momentul în care auzi gong-ul, sunetul profund care înlocuia soneria de la intrare
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
Lisaveta, soră cu bunica Ana Voican de la Știrbești. Doamne, cum mai călătoream pe aripile imaginației... însoțit de bădița Mihai: la „izvorul zânelor” în care-mi răcoream „piciorul gol”, săream „în barca mică îngânat de glas de ape”, iar seara „la măsuța mea de brad” priveam în tavan cercul luminos ce-l desena flacăra lămpii cu gaz, când liniștea era perturbată de neastâmpărații șoricei ce se zbenguiau în pod, pe care-i ascultam „...cum învelișul/ De la cărți ei mi le rod” , iar
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352357_a_353686]
-
surprindere! Poftim, intră! Gicu puse pe masă pachetul și îi înmână florile Ilincăi. Se apropie de ea și o sărută pe obraji. Ea făcu la fel, mulțumindu-i, apoi luă florile și le puse într-un vas care era pe măsuța de lângă pat. - Foarte frumoși sunt trandafirii, îmi plac toate culorile, sunt florile mele preferate! - Știam că îți plac, îmi aduc aminte când îi tăiam din grădina părinților mei, cât mai proaspeți, și ți-i aduceam când ne întâlneam în autobuzul
POVESTE DE INCEPUT DE PRIMAVARA (VIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351249_a_352578]
-
zis: Ce faci, Ioane, îți aștepți cuminte rându’? Și mi-am luat inima-n dinți, zicându-mi că la război îi musai să omori, ca să nu fii tu omorât. Ș-acu’ să vă lamuresc că nu bat câmpii.” Și, la măsuța din mijlocul ogrăzii, la umbra bolții de vie, cu strugurii gata de prefăcut în vin, veteranul de la Soci deșira, cu limbajul întregului său corp, ghemul de amintiri născut din întâlnirea sa cu Istoria vie a Neamului: “Am fost soldat în
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
poate chiar ea, încă din momentul cazării, așteptam cu nerăbdare acel moment pe care l-am ratat acolo lângă plaja "Modern". De fapt, s-a ivit în prima zi, după ce ne-am luat camerele în primire și aruncasem bagajele pe măsuțele din holurile mici de lângă baie. A intrat ea la mine în primele cinci minute. A fost mai repede de picior... Nu ne vorbeam. Toate simțurile noastre intraseră în rezonanță de parcă fuseseră programate către executarea acelorași acțiuni și operațiuni. Ne-am
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
Tot atunci, cu un set de culori pastelate, am desenat pe o coală de bloc, pentru mătușa Niculina și moș Ion, un măr, o pară, o roșie și un ardei. Mulți ani mai târziu, la loc de cinste, pe o măsuță, în camera curată - pentru musafiri, am revăzut desenul meu. Mătușa era sora bunicii mele Maria iar moș Ion - soțul ei. Singurul lor fiu, Tudorel, căzuse pe front. Iar eu eram aleanul sufletului lor. În prima zi de școală, după vacanța
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
cules dorul din mine,L-am transformat într-o lumină dulce,El veșnic lumina-va pentru tine... VI. DOUĂ LUMÂNĂRI..., de Mihaela Mihăilă, publicat în Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011. Două lumânări își topeau lacrimile de ceară pe măsuța din camera unde trebuia să pună mosul cadourile sub brăduț. Lumină lor încălzea chipul îngândurat și totodată senin al unei femei trecută de varsta tinereții. Își aștepta colindătorii cu brăduțul împodobit , sperând că nu vor uita să treacă și pe la
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
va fi terminat de ars. Îngândurate, amândouă lumânările își topeau trupurile de ceară ,sacrificându-se pentru a face un pic de lumină în camera ființei ce nu își găsea ... Citește mai mult Două lumânări își topeau lacrimile de ceară pe măsuța din camera unde trebuia să pună mosul cadourile sub brăduț. Lumină lor încălzea chipul îngândurat și totodată senin al unei femei trecută de varsta tinereții. Își aștepta colindătorii cu brăduțul împodobit , sperând că nu vor uita să treacă și pe la
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
pentru el, o rupere a recurentei diurne ce prezenta, virtual, un anume risc, dar care se putea termina cu o seară liniștită, un ceai fierbinte la gură sobei, muzica și o privire de încredere spre noua achiziție plasată undeva, deasupra măsuței de jad, în livingroom. Precum orice sistem care incearca sa ajunga la o stare de echilibru, Carl conta pe puterea să interioară de regenerare, pe atractorul său personal, identificându-se ca individ și nu ca făcând parte dintr-o generație
FRACTALI IN TIMP de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352227_a_353556]
-
a lapte cald și a mămăliguță și fu chemată la masă în bucătărie. Alergă degrabă, uitând de tăblița ei și dădu cu sfială la o parte perdeluța firavă, de tifon din ușă, pășind gravă spre patul pe care o aștepta măsuța ei. Mămăliga trona în mijlocul masuței și femeia o tăie în felii cu o ață albă de macrame. Aburi îmbietori se ridicau din ea și fetița deveni nerăbdătoare. Aici, pe masuța de lemn, galbenă ca lămâia era strachina ei cu flori
DARURILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356504_a_357833]
-
doar pentru cei care vor să învețe mai multă matematică. - Foarte frumos din partea dumitale. Narcis, după ce aprinse gazele în șemineu, ca să ia foc buturugile aranjate din timpul dimineții, merse la aragazul din bucătărie, dar nu înainte de a repeta ritualul cu măsuța cu rotile, sticla cu vișinată specială marca "Condurache" și două păhăruțe din sticlă de Murano, pentru invitata sa specială. Știa că vișinata lui face minuni, dezleagă limba unei femei după ce este gustată. Își aminti de întâmplarea cu eleva sa, Gabriellé
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
florale. Celelalte erau realizate din scânduri subțiri ,tapetate cu hârtie coloratză sau plus. Lăzile erau folosite de insulari pentru depozitat . Ei le mai numeau și lăzi de rufe (se dădeau la nunta după 1908 după modelul românesc) De ademenea o măsuță specială MUM ISCHEMLESI adusă probabil din Turcia, pe care se punea sfeșnicul sau lampă .Pentru iluminat, până la înființarea centralei electrice pe insula s-au folosit lumânările. În colecție există mai multe sfeșnice atât de proveniență din centre central europene, balcanice
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, A FOST ODATĂ ADA KALEH de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354892_a_356221]
-
cuvinte ... Mi-aduc aminte, momentul când dânsul mi-a întins mâna în semn de bun venit, zâmbindu-mi ușor. Eu i-am sărutat-o . I-am oferit buchetul cu flori, cumpărat special. L-a luat și l-a așezat pe măsuța lângă care se afla , așezat pe un fotoliu cu spatele foarte înalt . Pictorul Ion Grigore, firește, l-a îmbrățișat și l-a sărutat pe obraz. Trecut de 101 ani, mi s-a părut de un farmec cuceritor. Vorbea atât de
O ZI DE NEUITAT ... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355516_a_356845]
-
a gîndirii profunde: Ptiu, fi-mi-ar rima armonioasă și mizda gustoasă, nea Busuioace ... ia vin' mătăluță încoace! Și, zglobie că o găinușă, că ce-avea-n gușă avea și-n ușă, o clanță de babă cloanță, a scos din casă o măsuță pentru zece-cincisprezece persoane, pe care o închiria la mort, cînd deceda vreun cadavru, drept năsălie, și s-a pus pe juruințe și pe blestemății minunate, i-a dat vin, l-a servit cu prăjiturele și cu comentariii pline de venin
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
zece ani, stăteam acasă cu încă trei frați mai mici. Când raza soarelui, ca o suliță, intra pe fereastră, mă trezeam prima. Mă uitam pe fereastră să văd poziția umbrei salcâmului, să știu cât este ceasul, și apoi căutam pe măsuță biletul de la mama, în care ne scria instrucțiunile pentru ziua aceea. Azi, mama scria:” De trei săptămâni curca nu mai ouă acasă. Urmărițo! Vedeți că are obiceiul să meargă în tufișurile de pe margini din Dadeșu “. Era palpitant. Trezeam frații. Mâncam
CURCA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356941_a_358270]