6,722 matches
-
de coafură din oraș, deși Naggie Waks ar fi preferat să discute despre spiritism, dragoste, noutățile din magazine și despre moartea unchiului său din Chicago. — Am aflat prea tîrziu, n-aveam bilete reținute la avion, așa că am sunat-o pe mătușa Sarah și i-am exprimat condoleanțe. Ah, am plîns la telefon de treizeci de dolari!... Christina nu o contrazise, din cel puțin două motive. În primul rînd. Naggie era soția controversatului om de afaceri Bill Waks, totodată patron al postului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Naggie - și așa rămăsese pentru totdeauna. Numele Îi purtase oarecum noroc. În primii lor ani de căsnicie, Bill Îi mărturisise că, dacă ar fi chemat-o Maggie, nu s-ar fi căsătorit niciodată cu ea, deoarece Maggie era numele unei mătuși a lui pe care n-o putea suferi. Mai tîrziu, Bill descoperi că fusese nepotul favorit al mătușii sale; cînd mătușa Maggie muri, Îi lăsă moștenire ferma sa de struți din Brazilia, pe care Bill o vîndu Îndată, pentru a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îi mărturisise că, dacă ar fi chemat-o Maggie, nu s-ar fi căsătorit niciodată cu ea, deoarece Maggie era numele unei mătuși a lui pe care n-o putea suferi. Mai tîrziu, Bill descoperi că fusese nepotul favorit al mătușii sale; cînd mătușa Maggie muri, Îi lăsă moștenire ferma sa de struți din Brazilia, pe care Bill o vîndu Îndată, pentru a se lansa În comerțul clandestin cu carne de pui. Așa ajunseseră mai tîrziu pe insula Roland, fugind de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dacă ar fi chemat-o Maggie, nu s-ar fi căsătorit niciodată cu ea, deoarece Maggie era numele unei mătuși a lui pe care n-o putea suferi. Mai tîrziu, Bill descoperi că fusese nepotul favorit al mătușii sale; cînd mătușa Maggie muri, Îi lăsă moștenire ferma sa de struți din Brazilia, pe care Bill o vîndu Îndată, pentru a se lansa În comerțul clandestin cu carne de pui. Așa ajunseseră mai tîrziu pe insula Roland, fugind de ochii excesiv de vigilenți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cum am scăpat cu viață. Mama și-a luat Într-o zi lumea În cap și dusă a fost. Îl uram și-i doream moartea, Îl uram și-mi venea să-i zdrobesc cu un pietroi mutra lui de bețivan. Mătușa mea, sora mamii, s-a luptat amărâta să mă crească cinstit, să devin și eu cineva, dar ți-am mai spus, eram de-acuma Înrăit. Fugeam de oameni sau le provocam numai rău. Un animal sălbatic Îmi umbla prin corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să adune praful și mizeria de pe străzi. Sau poate Îi dă carne fără zgârciuri. De unde să știe ei cât de tare Îi place lui zgârciul. E singura parte din carne care-i place. Nici bomboanele pe care i le dădea mătușă-sa În copilărie nu-i plăceau atât de mult. -Hai, râzi Kawabata, Îl imploră Antoniu cu glas stins. Nu te teme de Uniunea Europeană. N-o să-ți facă nici un rău. Nu te va civiliza cu forța, nu-ți va curăța unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vrei să te arunc și la gunoi?,,. -Știi cât sunt de păcătos, mai știi și că toată viața am scormonit prin gunoaie și nimeni nu s-a sinchisit de asta, nimeni nu m-a oprit. Biata bunică și amărâta de mătușă m-au hrănit și m-au păzit cât au putut, dar nu eram făcut probabil decât pentru rău. Nu ți-am spus niciodată, dar am omorât fără milă un om nevinovat care Îmi vroia numai binele. La 16 ani eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
durere, nici revoltă, nici suferință și s-a văzut copil maimuțărindu-se În oglinda cu ramă aurie de pe peretele dormitorului, apoi s-a văzut Încercând să Închidă pisoiașul cu limbuță aspră și roză În colivie cu papagalul,, pe cele două mătuși gemene, cu sprâncene stufoase, care erau invitate În fiecare duminică la masa de prânz, nudul de Pallady, un creion delicat și expresiv, transparent și misterios, straturile de culori ale toamnei care coborâseră ca niște storuri peste oraș, șirul interminabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
văzut pernele moi de culoarea chihlimbarului pe care Îi plăcea să se lăfăie, a simțit mirosul de transpirație acrișor al lăptăresei, și-a amintit de buzele roșii, cărnoase ale băiatului care cânta În corul bisericii, a văzut Înmormântarea uneia din mătuși pe un ger cumplit, fereastra bucătăriei prin care a privit prima oară doi câini Împerechindu-se, vecina cu gât de găină golașă care-și plângea nenumăratele boli: reumatism, Început de glaucom, monturi, sughițuri, flatulență, cistită, răgușeală, distonie neurovegetativă... ,,Soare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Deși vorbeau Încet, nu era greu să ghicești că erau ceva mai bine dispuși decât mine. Rostind un cuvânt care semăna cu „elevație“, dar care, având În vedere circumstanțele, trebuie să fi fost mai degrabă „exaltare“, bibliotecarul anunță vizitatorul că „Mătușa Martina nu se Întoarce până când...“ — Foarte bine, Îl Întrerupse vizitatorul. Dacă ar Înțelege adevăratul sentiment de fraternitate, și-ar Împărtăși rezultatele. Faci ce trebuie, prieten drag. Informațiile de acest gen n-ar trebui restricționate. Îndreptându-și spinarea, Întinse niște dosare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă întreabă ea cu un zâmbet amuzat. Da, mamă, închipuie-ți: pentru lucrușorul ăla pricăjit. Bărbatul potent al familiei - realizat în afaceri, tiranic la el acasă - era fratele cel mai mare al tatii, Hymie, singurul dintre toți unchii și toate mătușile mele care se născuse de cealaltă parte a Atlanticului și care vorbea englezește cu accent. Unchiul Hymie făcea afaceri cu „soda-vater“, se ocupa cu îmbutelierea și distribuirea unei băuturi răcoritoare carbogazoase numită Squeeze, vin ordinaire-ul nostru de la cină. Împreună cu neurastenica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pus să ia startul într-o probă de garduri, în locul unui coleg care se îmbolnăvise și, împiedicându-se la ultimul gard, a căzut și și-a fracturat încheietura mâinii. La data aceea - sau te pomenești că tot timpul era așa? - mătușa Clara tocmai era „cu nervii la pământ“ - pe lângă ea, măicuța mea cea vivace zici că-i Garry Cooper - și, când Heshie a apărut pe seară acasă cu mâna-n ghips, a căzut leșinată în bucătărie. Mai târziu, despre ghipsul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sau mai puțin, atitudinea dominantă față de sport, în general, și față de fotbal, în special: astea-s făcute pentru goimi. Lasă-i pe ei să se dea cap în cap pentru „glorie“, pentru victorie într-un joc cu mingea! Cum zicea mătușă-mea Clara, cu glasul ei nevricos, ca un scârțâit de vioară: — Heshie! Te rog! N-am nevoie de goișe nahes 1! N-avea nevoie, nu ducea lipsă de plăcerile și satisfacțiile ridicole care-i făceau fericiți pe neevrei... La fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din dormitorul părinților. L-am zărit în curte pe Heshie, își smulgea disperat părul negru. Apoi apăru chelia unchiului Hymie, care își agita furios pumnul în aer - ziceai că-i Lenin! Și apoi, între cei doi fojgăia o liotă de mătuși și unchi și veri mai mari, încercând să-i țină la distanță, să nu se piseze unul pe celălalt până or ajunge două grămăjoare de colb evreiesc. Într-o sâmbătă, pe la începutul lunii mari, după un concurs de atletism din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
planul ei era să-l ia pe Heshie de bărbat pentru banii lui taică-său, după care urma să-i distrugă viața. Când Heshie s-a prăpădit în război, singurul lucru care le venea în minte oamenilor să-l zică mătușii Clara și unchiului Hymie, ca să le ostoiască amarul, să le aline cumva durerea cumplită, era: — Cel puțin nu v-a lăsat cu o nevastă șikse pe cap. Cel puțin, nu v-a lăsat cu niște copii goișe pe cap. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu așa un copil, taică-meu e chemat să facă el ordine; mama se dovedește a fi o făptură sensibilă, prea delicată ca să-mi aplice pedepse corporale: — Mă doare mai tare decât îl doare pe el, o aud explicându-i mătușii Clara. Așa sunt eu. Nu pot să-l bat și pace. Of, of, of, săraca mama. Și totuși, ce se-ntâmplă aici până la urmă? Las’ că-i dăm noi de capăt, doctore, ca doi evreiași isteți ce suntem... S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
s-a mai urcat niciodată la volanul unei mașini. Sau, povestea cu peștișorul auriu pe care a vrut să-l prindă în iazul de la Saratoga Springs, statul New York, unde, la vârsta de zece ani, mersese în vizită la o bătrână mătușă bolnavă și, neatentă, s-a dus ca bolovanul la fundul apei murdare, iar de-atunci nici că a mai intrat vreodată în apă, nici măcar la țărmul oceanului, când nivelul apei scade și salvamarul se află la datorie. Și-apoi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ton solemn, prezentând o participantă la concursul radiofonic Adevărul sau consecințele, care în două minute, cu efort minim, va fi împroșcată în poală cu sifon și va căpăta un frigider nou-nouț, pentru bucătăria ei... Măicuță cu stea aurie e și mătușa Clara, cea de sus, de la etaj, numai că aici apare deosebirea - ea nu-și pune stea aurie în fereastră, căci pe ea, la drept vorbind, un fiu mort n-o face să se simtă nici mândră, nici nobilă, nicicum. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trenul care ne poartă spre vest. Dă, Doamne, să trec peste weekend-ul ăsta fără să fiu nevoit să văd punimul penibil - sau să am de-a face cu vreo persoană care poartă cruciuliță la gât! Când or să vină mătușile și unchii la cină de Ziua Recunoștinței, dă, Doamne, să nu fie nici un antisemit printre ei! Fiindcă, dacă-ncepe careva cu „băgăreții ăia de ovrei“ sau pronunță cuvântul „jidan“ sau „l-am jidănit de i-au mers fulgii“ - ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși, pășind mărunt, în fugă, furișîndu-se sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei cu un mîrîit subțire, ca un oftat. Mătușă, coboară urgent, ia-ți coșul cu javra și fă ce vrei. Nu ține cursa în loc. N-ai decît să arunci dumneata coșul cu totul ripostează bătrîna cu curaj, simțindu-și cățelușa la picioare. Am s-o fac! hotărăște șoferul. Cîinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sau înjuram, așa spun ele, că mai întîi am învățat să înjur, evident, din astea... mai moi; fiind mai mic, mă necăjeau toți... Cred că asta-i una din primele amintiri, sau alta, cînd, ducîndu-mă la Tîrgu Frumos, la o mătușă, cred că tot în vara aceea, am văzut-o cum a băgat în rolă, în camera cea bună, castronul cu cireșe, din care îmi dăduse un pumn, și eu, profitînd de neatenție era duminică și la mătușă-mea era multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Frumos, la o mătușă, cred că tot în vara aceea, am văzut-o cum a băgat în rolă, în camera cea bună, castronul cu cireșe, din care îmi dăduse un pumn, și eu, profitînd de neatenție era duminică și la mătușă-mea era multă lume -, m-am furișat acolo și am început să mănînc. Tata, făcut de rîs cum s-ar zice, a vrut să mă atingă, dar mătușă-mea, care mă iubea foarte mult, i-a făcut un tărăboi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dăduse un pumn, și eu, profitînd de neatenție era duminică și la mătușă-mea era multă lume -, m-am furișat acolo și am început să mănînc. Tata, făcut de rîs cum s-ar zice, a vrut să mă atingă, dar mătușă-mea, care mă iubea foarte mult, i-a făcut un tărăboi, și, de-al naibii, mi-a dat tot castronul. Evident, rîde încet Mihai astea-s amintiri generale, că primele amintiri, ale oricărui om, sînt legate de existența mamei; seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei și-l va cloci pe Matei, Filipul mic a scris pe-un șervețel, în bucătărie, că vrea să ajungă argitect și gebul. Or, ce s-a ales? Argitect în nici un caz, asta e clar, în familia noastră doar o mătușă s-a aplecat deasupra planșetei, cu pasiune, după ce toată copilăria, ca elevă într-o școală de muzică, stătuse aplecată deasupra harpei. Ar fi ușor, în schimb, să vă duc de nas și să vă spun că eu, Filipul mare, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
viața ei plăcinte, iar de câte ori am rugat-o să facă, ne-a dat bani să mergem la cofetărie. Pe urmă, fiindcă plăcinta cu mere despre care e vorba, una grozavă, era specialitatea lui tanti Lucica. Or, tanti Lucica, sora unei mătuși prin alianță, e una și aceeași persoană cu Uca. Iar Uca a fost pentru Matei mai mult decât două bunici, mai mult decât șapte, a fost un înger păzitor pământean. Boieroaică, frumoasă (semăna într-o poză din tinerețe cu Liz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]