1,394 matches
-
vechi râu, atât de numeroase când străbăteai hamada, și că doar surpătura produsă de vreo salină cu margini prăpăstioase ar fi putut întrerupe monotonia unui peisaj unde un călăreț era la fel de vizibil ca un steag roșu fluturând de coada unei mături. Dar Gacel mai știa și că nici o cămilă nu se putea întrece cu mehari-ul său pe un asemenea teren, cu nenumărate pietre ascuțite și tăioase, de până la jumătate de metru înălțime, ce erau un obstacol aproape de netrecut și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asta. Păi, Velicu, deh, ce-o fi zis el, că-i face un bine văzând-o așa pleoștită, mereu întoarsă pe dos și fără chef și mai dăi dracului cu căninele lor, păi, bineînțeles că nu face de ea. La mătură, la closete, deh, asta-i libertatea și democrația... Păi, la prezența și aspectul ei, nici nu s-ar pune problema, și lasă c-o să-i găsească el ceva, un post de secretară sau dispeceră... O vreme chiar se lăsă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că ție-ți place să îmbătrânești, spuse Naoko. Nu chiar, spuse Reiko. Ceea ce știu este că nu mai vreau să fiu tânără. — De ce nu? am întrebat-o. — E atât de complicat! răspunse Reiko. A fluierat iar Proud Mary în timp ce punea mătura și peria la loc. Apoi a închis magazia cu unelte. Cele dou\ femei s-au întors acasă, au încălțat niște teniși și au zis că pleacă la câmp. — Mai bine stai acasă și citești ceva, îmi sugeră Reiko. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de t½fu, despre nesuferita de proprietăreasă a birtului, despre mâncărurile pe care mi le preparam singur. N-am primit nici un răspuns. Când mă săturam de citit sau de ascultat muzică, lucram prin grădină. Am împrumutat de la proprietar o greblă, o mătură, foarfece de grădină și pliveam sau tundeam tufișurile. Nu mi-a luat prea mult timp ca să fac grădina să arate bine. O dată, m-a invitat proprietarul să bem un ceai la el, pe verandă, și am stat multișor de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acest moment, ceea ce-mi doresc e să mi-o scot din minte pe vrăjitoarea aia nenorocită. Mă uit în carnețelul lui. Prima pagină e plină cu caricaturile Vanessei. A trecut de la reprezentarea tipei cu coarne la una călare pe mătură, plină de coșuri și exagerat de grasă. Se vede că se simte mai bine. „O idee bună“, îmi zic. Poate că și viitorului nostru grup i-ar prinde bine niște ședințe de terapie prin artă. Capitolul X Apartamentul lui Finn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu acupunctura și cu teoria ceakrelor. De altfel, în curând fu poreclită Ceakra. Mi se dusese buhul în liceu din cauza prietenei mele mai înaltă cu un cap decât mine, înegrită pe la ochi ca o vrăjitoare, ciufulită și deșirată ca o mătură. În curând, nu mă mai slăbi nici acasă. Se rătăcea pe ulițe, răscolea toată Băneasa, întreba în stânga și-n dreapta până ajungea la gardul de tablă verde. Tanti Cucu îmi făcu o vizită fulger. Apucasem totuși să astup spărtura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pentru Teofana. Florica își revărsa dragostea asupra lui Vasile. Toată atenția și-o îndrepta spre el, Teofana o interesa din ce în ce mai puțin. Când o vedea prin preajmă o îndepărta. Într-o zi, fiind în bucătărie, spăla vasele Teofana se chinuia cu mătura să măture. — Pune mătura de unde ai luat-o. — Vreau să mătur. Nu știi să mături. Las-o jos! Nu vreau. Când îți spun ceva, să m-asulți, obraznico, o ia de mână și-o duce în dormitor. N-ai să ieși
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
revărsa dragostea asupra lui Vasile. Toată atenția și-o îndrepta spre el, Teofana o interesa din ce în ce mai puțin. Când o vedea prin preajmă o îndepărta. Într-o zi, fiind în bucătărie, spăla vasele Teofana se chinuia cu mătura să măture. — Pune mătura de unde ai luat-o. — Vreau să mătur. Nu știi să mături. Las-o jos! Nu vreau. Când îți spun ceva, să m-asulți, obraznico, o ia de mână și-o duce în dormitor. N-ai să ieși deaici până îți spun
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
când s-a mai liniștit s-a dus cu ea în bucătărie. — Florico, de ce-ai pedepsit-o pe Teofana? — Pârâcioaso, m-ai spus lui tată-tău. Fiindcă mă încurca la treabă. Dar ce ți-am făcut? — Tot umblai cu mătura aia, în loc să-ți vezi de treaba ta. — Pentru asta trebuia s-o închizi în dormitor? Să nu mai faci așa ceva. În altă zi, Teofana a luat șorțul Floricăi și a învelit păpușa. Când a observat, Florica a luat-o în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai fac! Au! Au! Nu mai fac! După ce și-a vărsat nervii, Florica i-a spus. —Ai să vezi ce bătaie ai să iei de la tată-tău. N-ai scăpat. Vezi tu pe dracu’. În timp ce Florica s-a dus după mătură și făraș ca să adune cioburile, Teofana s-a furișat în grădină printre tufele de lămâiță. Își făcea planuri în mintea ei de copil oropsit. „M-a bătut rău de tot și mi-e o foame! Nici n-am apucat să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
firele sale sticloase dansează peștii. În pieptul său nămolos broaștele rostesc o rugăciune începătoare. Resturile execuției sunt date înapoi celor care le revendică. Sfios simte deja o urmă de regret. În parc se reface tot ce s-a stricat. Unii mătură curățind gunoaiele scoase de vânt în cale sa. Drujbele retează stârvul plopului ce stă spânzurat în uitare cu o gaură în pântece. Pe un stâlp de telefon o pasăre cântă binecuvântând lumina. Penele sale multicolore deschid noi căi de lumină
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
Adică, prada: spada, scutul și coiful lui Ioan de Huniade! În spatele Bossului, se lățea un șemineu masiv, din teracotă lustruită, crem, pe gaze naturale, o chestie rarissimă în epoca universalizării încălzirii centrale, cu deosebire în instituțiile și serviciile publice. O mătură și un făraș improvizat dintr-o cutie goală de pizza, amândouă obiectele arătând îmbâcsite de funingine stăteau rezemate fără complexe, de marginea de jos a șemineului, ca o dovadă incontestabilă a faptului că, în iernile cele mai geroase, focarul căminului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca o prezență să se fi strecurat înăuntru, dar cum se hotărâseră să nu neglijeze nimic, această încăpere nu va face excepție de la regulă. ― Pentru început, să ne asigurăm că nu e nimic pe pasarelă. Parker luă micul radar și "mătură" toată sala, răsucindu-se în loc. Privi indicatorul rudimentar plasat în mijlocul instrumentului. ― Șase deplasări, anunță el când reveni la punctul de plecare. Toate poziționate aproximativ acolo unde ne aflăm noi. Locul mi se pare curat... dacă drăcovenia asta nu bate câmpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că doar bărbații erau îndreptățiți să taie o pasăre și că pentru aceasta trebuiau să se împărtășească mai înainte ; sau că, în lipsă de altă soluție, și gospodina putea să-și taie găina, dar atunci trebuia să-și pună o mătură între picioare ? Ca și în alte privințe, țăranul societății noastre domestice a făcut obiectul unei civilizări discursive care, în acest caz, a ignorat sau eufemizat relațiile sale cu animalele. Orice copil de la țară era martorul nașterii și morții firești, era
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unde există murdărie, există și un sistem. Murdă ria este produsul secundar al unei clasificări și ordonări sistematice a materiei, în măsura în care ordonarea presupune eliminarea elementelor nepotrivite. Curățenia, în acest sens, este altceva - și mult mai mult - decît a da cu mătura : îngrijirea este un imperativ moral categoric, iar curat/ murdar devine astfel izomorf cu frumos/urît și chiar cu sacru/profan. O prietenă arhitectă a făcut un soi de experiment printre studenții la arhitectură despre ce consideră ei a fi case
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
albastru, sticleau primele stele, rămânea de obicei un singur supraviețuitor, hăituit de o hoardă de vrăjitroace care scoteau urlete sinistre. Locatarii așteptau cu groază momentul ăsta, aruncau după noi, de la balcoane, cu cartofi sau morcovi, femeile de serviciu ieșeau cu mătura, dar degeaba. Vrăjitroacele nu se potoleau până nu capturau și ultima victimă, un copilaș care, văzând că se îngroașă gluma, se speria de-a binelea. Noaptea era înspăimîntător să dai ochii cu o vrăjitroacă mascată, darmite cu un cârd întreg
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tăcute. Mereu mă așteptam să intrăm în salonul mamei și mereu coteam, urcam, coboram pe culoarele întortocheate. Din loc în loc, câte o ușă numerotată era deschisă și vedeam înăuntru o chiuvetă și un closet de faianță sau o boxă cu mături murdare, teuri cu cârpe împuțite și cutii de sodă. Mai vedeam cămări cu vrafuri de pijamale ștampilate, în sfârșit, când amețiserăm atât de tare încît nu am mai fi știut să găsim ieșirea și credeam că ne vom lăsa oasele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
te bucuri de bărbat... Că ai bărbat frumos, și bun, și de treabă. Ce s-a mai speriat, Doamne sfinte ! Să te trezești dintr-odată cu baba că-ți apare în spate ! Nu, că acum s-o vadă și călare pe mătură, tot n-o să se mai mire ! Și uite-o că nici gând n-are să plece ! Uite ce înseamnă lipsa de educație și de obraz... Uite-o cum râde cu gura până la urechi și cum își arată dinții ! Ca să vezi de ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întoarce iar ochii la ceas. — Ceasul copilăriei mele !... Vezi c-a mai rămas ! Uite, vezi, colo, la colț, c-a mai rămas praf ! Și acolo ! Și io fără ochelari, parcă-s oarbă, ce mai las după mine când dau cu mătura ! Ce de a mai mustețile soacrei... Ei, nu știi, c-așa se zice, că dacă lași pe de lături, alea ce lași, e barba și mustețile soacrei... Mai dă-l încolo de praf ! Mi-e tot mai greu, te rog
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cîteva minute de orbecăială, disting niște lumini și mă Îndrept spre ele, cu picioarele ude și Înghețate. Stelele zvîcnesc deasupra prin spărturi de nori, ca Într-o halucinație. Măcar de-ar ninge! Deveselu ograda oltenească Locotenent-colonelul ăsta arată ca o mătură: e slab și la capătul de sus părul roșcovan Îi face explozie, e ca un burete de sîrmă ținut cu greu În frîu de un chipiu care mi se pare ridicol de mic; are o mustață țepoasă unică În lume
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de alte chestii. Nu-mi e ușor să mă abțin să povestesc ce am văzut În excursia din Cehoslovacia (magazine În care miracolul comerțului funcționează), deși la un moment dat, În toiul unei discuții, cînd frecăm cimentul closetelor cu niște mături tocite, menționez În treacăt episodul de la sfîrșitul verii, ca pe un element exotic care Îmi conferă un anumit statut. Ăștia sîntem noi craiovenii, care avem o cultură comună În acest sens, și uneori la discuții se alătură și alți răcani
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dragostei (Elena deschide fereastra / să treacă veacul / prin bucătărie), poetul decelează note paradiziace: Minunat e să auzi în bucătărie cântecul / tăierii cartofului / grozăvia fierberii cărnii, / prințul de morcov făcând apologia țărânii sau Prin semne luminoase mi apropii ceașca / și ceainicul. Mătura tulbură prafuri celeste. / Copii și clopoței sunt gemeni, /.../ Ochii mi zăresc miazănoaptea / la subțioara dragii mele. Dar iubirea e paradisul visat (fericit cel ce iubește / și pierde cheia), tradus în imagini de o sensibilitate rară, perlă camuflată într-un imediat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
când cineva le sporea numărul. Îmblânzitorul rămânea așa ceasuri întregi, de parcă murise. Plictisită, cobra renunța să se mai legene și se culca pe grămada de monede, încolăcindu-se peste ea. După un timp, îmblînzitorul tresărea brusc, ca trezit din somn. Mătura cu dosul palmei cobra de pe grămada de monede, vărsa monedele într-un sac, punea cobra la loc în batistă sau în sân, se ridica și pleca. Dar a doua zi reapărea în același loc. De la o zi la alta, pe la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
hrănise câteva zile fetița cu un biberon de cârpă muiat în lapte cu apă și cu zahăr, apoi găsise la bariera Filipești o femeie căreia îi murise copilul de trei zile numai. Moșica îi întorsese laptele și îi cumpărare o mătură nouă ca să ție curat. Cum din cele două odăițe pe care le avea, una era liberă, duduia Mari găzduise un timp pe Lică la ea. îl scăpase, astfel de plictiseli cu altă gazdă a Iui, care începuse să fie sâcâitoare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Tachina pe Nory, pentru antipatia ei fără grațiere față de lăcustă. Cum Nory nu avea motive proaspete și cum cele vechi erau epuizate, declară că nu poate suferi pe Mika-Le îmbrăcată cu rochiile Elenei, ce stau pe ea ca pe o mătură și că e furioasă că i-a furat numele. - Auzi! "Norica"! Avea destul de bun nume înainte, și nu avea nume destul de bun ca să ia pe al meu! Nory pornea aprecieri fără cruțare, chiar când Mika-Le era pe-aproape. Fata nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]