110,184 matches
-
și neputințe, dragul meu, complexe personale": o nețărmurită prostie! Un amestec. Rezultând, din toate, cristale de gheață, metan și amoniac! Marți, când e zi de scos gunoiul în fața porții caselor părintești și aerul pe trotuar devine irespirabil. Ia uite: o mașină a salubrității orașului târâie șobolani morți, legați cu sfoară de copii, probabil, întoarcem capul, vezi unde calci! În mijlocul nourului molecular. Calci apăsat în balta de ulei de automobil spart, distrat: lași urme de copită pe asfalt. Îți plac? Bați din
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
cunoștințe cărora le uitasem numele saluturile noastre aveau gust de fragi fanați în cornete de hârtie rătăcite prin sertare ce semn lasă în tine semenul tău cât de aproape poți fi de un om rochii batiste cămăși proaspăt scoase din mașina de spălat îmi spuneți voi? Doamne, am vârsta sedimentărilor poznașe de calciu și sentimente pe la-ncheieturi doctorul dă din cap ca floarea soarelui în furtună prin mațele anilor curg zile otrăvite ori hrănitoare iar sufletul e ca acel necunoscut care
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
change-office-ul vieții de apoi; Călugări tineri Cu doctorate la Cambridge Si odăjdii sărutate De țărăncile bătrâne Târându-se în genunchi Pe lespezile cu inscripții chirilice; Megafoanele Transmițând slujba Până în curtea plină de corturi, Până în șoseaua pe marginea căreia Sunt parcate mașinile Așteptându-și sfințirea; În timp ce credința - Asemenea rândunelelor Care pătrund sub cupolă Zburătăcite de clopote - Se roteste speriată, Se lovește de pereții pictați, De Pantocrator, Coboară Si se așează cuminte în frescă. un personaj transparent Nu l-am înțeles niciodată, Nu
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
Marius Ianuș Acum încotro, Doamne? Chiar pe locul unde a stat mașina mea acum două ore e un arbore prăbușit de-a latul străzii. Asta nu s-a mai întîmplat niciodată. Copilul tău Iov a înțeles, Dumnezeule. Nu mai am loc de parcare aici. E doar loc de plecare. Sînt două lucruri
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
noastre și nici snobismul nu doare. Aici poți doar să treci smerit, să te faci cît mai mic. Un aurolac dansează în intersecție. Cu căștile pe urechi, îmbrăcat cu un palton lălîi și jegos, dansează cu o fericire tîmpa, în timp ce mașinile de lux trec vîjiind pe lîngă el, din toate părțile. Muto!, îmi spune mama printre două fumuri de țigară și-o gură de cafea. Muto! Că taică-tu și că bunică-tu! Muto! Ba nu, îi răspund eu. Doar că
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
și ți-a smuls viața Cu brutalitate, dar fără durere sper, sper fără prea multă suferință Pe unele din noi păsări și mai mari ne-au scos din brațele ei lungi de sperietoare Dintr-un accident mult prea grav de mașină Mihai, Victor, Iosif, eu scriu prenumele tale și te chem Căci vreau să îți ofer măcar alți 38 de ani într-un alt colț de lume și într-altă istorie Vreau să-ți alung tristețea cronică est-europeană Vino într-o
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
niciodată plus, printre altele, vestea că la Kingston, spre 1000 de insule, un tată cu origini afgane ajuns afacerist de succes într-o multiculturală metropolă și-a ucis trei fete minore și una din cele două neveste, împingând în canal mașina în care acestea dormeau fericite după ce chiar el le dusese să vadă cascada din Niagara, mândria patriei lor de adopție nu știu dacă mi-e dat să mă-nalț fără grijă și fără să am nevoie de ajutor spre o
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
Ștefan Ioanid Anamnesis Înalt Prea Sfinția Sa Pimen Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților botezat de bizarul meu bunic Vasile cobora din mașina arhiepiscopală care îl ducea de la Suceava la Râmnicul Sărat și mergea pe jos aproape 9 kilometri peste dealuri la Herești unde se născuse într-o casă albă nu mai era de mult tânăr avea peste șaptezeci de ani dar numai
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
Va trebui să plecăm, spuse Andi într-o seară la cină. El știa bine că transportul pe cale aeriană e periculos, doar chiar el le tălmăcise cu o zi în urmă, căci presiunea aerului îi putea provoca hemoragie craniană, iar cu mașina era prea departe. - Nu mai avem bani să rămânem, continuă soțul și starea ei poate stagna săptămâni întregi, de fapt luni la rând! Mă tem să nu-mi pierd slujba, iar copiii au rămas cu o mătușă. Trebuie să plecăm
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
că încercările mele lirice pot compune un tom de sine stătător și destul de convingător, m-am rugat de o foarte feminină și atrăgătoare secretară de redacție de la UAP (Uniunea Artiștilor Plastici), unde lucram atunci să mi le bată la prima mașină de scris electrică pe care am văzut-o în viața mea; și astfel, topul de hârtie cretată ce cuprindea poeziile dactilografiate impecabil, strâns între elegante coperți negre cartonate pe care se lăfăia titlul inițial, Pământ de flori, împrumutat de la un
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
pe Ileana și pe Mona la etajul 3 al blocului din strada Paleologu 5A, la o aruncătură de băț de biserica Armenească. Singurele lumini ce pâlpâiau, se întretăiau, dispăreau și reapăreau țopăind într-un dans macabru erau ale farurilor de la mașini, ale lanternelor, lumânărilor, chibriturilor, feștilelor și altor mijloace improvizate de iluminat. Mergeam ca în transă, cu ideea fixă de a-i găsi întâi pe Radu, apoi pe Ileana și Mona în viață și nevătămați. Mă rugam pentru ei în neștire
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
acestea, nu-mi vine a crede că am trăit aievea întâmplările de mai jos. Întors în stradă n-am știut ce să fac. Nu exista nici un mijloc de locomoție, nimic. Reintram în infern: lumea pe dos, urlete de sirene ale mașinilor Salvării, Miliției, automobile particulare scăpate de sub control, căpiate, năpustindu-se orbește peste oameni sau dând înapoi în lipsa oricăror semne vizibile de circulație. A te iluziona că puteai ajunge pe jos în centru străbătând timorat geografia aceea ireală, neguroasă, halucinantă, populată
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
continuată de strada Sfinților, iar de acolo nu era mult până acasă în Paleologu. Bancheta din spate rămânând goală, l-am rugat să mai luăm două-trei persoane disperate până în centru, dacă ne fac semn; a fost de acord, și astfel mașina plină până la refuz a ajuns într-un târziu dinaintea Colței, unde ne-a depus pe toți. După ce i-am plătit așa cum ne învoisem și a mai primit ceva și de la ceilalți speriați recunoscători, șoferul a demarat în trombă și dus
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
mai există nici întrebarea. Călătorie Degetul de piatră-al statuii dezlegînd șaradele vîntului de dimineață ți se-ncrețește pielea cum apele Jiului devine dintr-o dată prea mult frămîntat mormîntul moale cum ceara și moartea proorocește aidoma unei flori din goana mașinii la marginea pajiștii cum a unei coli de hîrtie cu suspine scrise de altul. Vîrste Contorsionist al bietei imagini nu știi încotro s-o iei. Visul e-un soi de senectute dar nu-ți e de-ajuns. Un calendar cu
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
fugă, cît să fi alergat? O oră sau mai mult și uite că tot nu se făcuse noapte. Dîrdîind, cu buzele vinete de frig, ștergîndu-și franjurii de muci care-i atîrnau peste bărbie cu dosul mînecii canadienei ude, făcea semn mașinilor care zburau parcă prin dreptul ei. După felul cum arăta, de bună seamă că nu prezenta destulă încredere. Și dacă s-ar pune în mijlocul șoselei, la viteza cu care trec ăștia... În mijlocul acestui gînd opri exact în dreptul ei, cu portiera
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
fost dispus să rămînă lîngă ea s-o ajute, după ce și-ar fi făcut cheful. O ajută totuși, ea încerca varianta pe care i-o propuse: vîndu două săptămîni la magazinul de lîngă stația service, unde făcu drumul dus-întors cu mașina lui. Intră o dată cu mașina în pădure, venindu-i poate mai la-ndemînă decît la pensiune, unde îl respinsese de cîteva ori și părea să fi renunțat; să nu se strice cu proprietara pensiunii, o doamnă în vîrstă extrem de suspicioasă și pretențioasă
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
lîngă ea s-o ajute, după ce și-ar fi făcut cheful. O ajută totuși, ea încerca varianta pe care i-o propuse: vîndu două săptămîni la magazinul de lîngă stația service, unde făcu drumul dus-întors cu mașina lui. Intră o dată cu mașina în pădure, venindu-i poate mai la-ndemînă decît la pensiune, unde îl respinsese de cîteva ori și părea să fi renunțat; să nu se strice cu proprietara pensiunii, o doamnă în vîrstă extrem de suspicioasă și pretențioasă în privința chiriașilor și care
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
de convins, să tragă blugii și pulovărul de pe ea, fără să le rupă, chiar fără s-o bruscheze, mă rog, n-avea aplombul kosovarilor. Renunță, nu vroia și gata, împuțit, dar delicat în felul lui. Continuă s-o ducă cu mașina la magazin, dar la sfîrșitul primei săptămîni, cînd Mariana primi în sfîrșit trei sute de șilingi, îi ceru banii pe benzină. După ce că e împuțit, uite că e și zgîrie brînză. Se bucura la banii ei amărîți, poate unde ar fi vrut
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
ei deja i se făcuse de ducă. Au făcut revelionul împreună și ea socoti că Răducu merită să-i dea ce-și dorește, ca de adio și de rămas bun; în primele zile ale lui 1988 el o duse cu mașina la Viena. O lăsă la Gara de Vest și parcă i-ar fi părut rău, după moaca aia pleoștită, și Mariana își spuse că poate se înșelase în privința lui: ar fi rămas lîngă ea poate și ar fi ajutat-o
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
în roz. La fiica faraonului. Zgâlțâie atât de rău, sunt invadat de o frică irațională, deși știu că: un-avion-înaintând-în-aer-e-în-siguranță-atâta-timp-cât-motorul-dă-tracțiune-aerodinamică-aparatului-și-aerul-trece-mai-repede-peste-aripi-decât-pe-sub-aripi-și-aerul-de-sub-aripi-împinge-avionul-în-sus -legea aerodinamică a lui Bernoulli. Chiar și pe vreme rea, un avion în zbor se sprijină pe aer ca roțile unei mașini pe o șosea, și aripile ii sunt calculate să reziste la un vânt de forța 9. Mi-aud valiza bufnind în compartimentul de bagaje, și când îl văd pe hindus venind către mine, fac o tocmeală cu Dumnezeu: dacă sunt
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
aștepta. Mă așez, se așează, stinge țigara, își trece mâna prin păr. Locuiești în București? Aprob din cap, și-mi buclez centura. Unde lucrezi? In pat, spun eu, și mimez stând rezemat pe un morman de perne, bătând la o mașină de scris ținută pe genunchi. Acum râde mai larg. I se colorează buzele subțiri, îi sclipesc dinții. Poate-i o fată de treabă. Arată spre cutia de șah: Joci șah? Eu? Doamne ferește. A fost jocul preferat al lui Lenin. Acum
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
chiar așa chiar de unde știți că sunteți vii de când Doamne ți-ai întors fața de la lume și ne-ai uitat limba și poveștile și viețile iarba n-a mai dat colț n-a mai spart asfaltul n-a mai răsturnat mașinile din parking florile n-au mai crescut nu și-au mai scuturat zăpada fierbinte peste gâze izvoarele de la automatul de cafea au amuțit oglinzile cele vii s-au înnegurat au crăpat și varsă irealitate de când Doamne ți-ai cules stelele
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
monument. Este vorba despre un bloc de marmură, cam cât un televizor cu diagonala de 50, lustruit bine și proțăpit pe un mic postament cubic, de ciment. Leonard l-a văzut chiar de pe când era coborât cu efort dintr-o mașină albastră și probabil că a fost primul bucureștean care a venit să-l cerceteze de aproape. Pe o tăbliță metalică era scris numele artistului și titlul lucrării: Tezaur. S-a uitat îndelung la piatra pătrățoasă, care părea rămasă de la lucrările
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
deveniră într-o clipă curate ca-nainte de alegerile prezidențiale, iar omul din fața Bisericii Pantelimon își privi cu uimire cămașa, acum decolorată și subțire ca o frunză. O clipă nu se mai auziră nici glasurile obișnuite, nu mai trecură nici mașini. Din fereastra lui Leonard și până-n cerdacul bisericii se-ntindea, linsă, strada de plumb. Și pe când soarele înflorea din nou, degetele, până atunci înțepenite, se desfăcură unul câte unul. În adâncitura palmei sale, Leonard văzu cu uimire praful presat, ca
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
va fi lup și va fi în gura rănii tale eu nu mai am timp să mă rog culegîtorii de rodii știu mi-a fost sete și apa a fost inventată acum foarte mult timp eu locuiesc aici între fascinația mașinii și culegătorii de rodii privește mâinile mele cum pot să crească din ele unghii cum se poate ca nici un fir de sânge să nu caute aerul și totul să fie atât de armonios totul să se sufoce în spatele pielii? știu
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]